Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

BALADA SOLDATULUI
de maior (r) Vasile Tomescu

L-au doborât într-o zi cu ger care muşcă.
Pe câmpia albă, unde e duşmanul ascuns,
Trupul lui tânăr zace de gloanţe răpus
Şi mâinile îi mai sunt încleştate pe puşcă.

A murit, dar pare că priveşte crunt în jur.
Pe chipul lui palid nu vezi nicio teamă.
Simţi că s-a stins în tăcere, fără să geamă,
Înroşind zăpada cu sângele-i pur.

Îşi iubea Ţara, satul dintre munţi,
Credinţa, soţia, copii, părinţii cărunţi.
De aceea a luptat, de aceea s-a jertifit.

De aceea acum pe nesfârşita câmpie,
Trupu-i ameninţător, încă plin de mânie,
Stă în calea răului ca un zid de granit.

19 ianuarie 1942

[TINERI PENTRU ROMANIA]

FĂRĂ PATRITOTISM NU AVEM VIITOR

Pentru oricine are sentimente patriotice, Patria e o mamă.
Toţi copii acestei mame sunt fraţi în ochii patriotului.
Patria e pentru patriot o mare familie şi ce-l face să se simtă ataşat de familie îl face să se simtă ataşat şi de Patrie.

Moartea pentru Patrie e o datorie sfântă pentru soldat.
El îşi riscă viaţa fără să crâcnească.
Patriotismul înalţă omul, îl face mai bun.
Cine îşi refuză sângele Patriei e abject şi merită dispreţul tuturor.

Printre civili acela care-şi iubeşte Patria are curaj civic.
Magistrat el aplică legea, el e incoruptibil, el e dreptatea, el ştie că procedând astfel ocroteşte inima Patriei.
Simplu cetăţean el face tot ce face, el spune tot ce spune de dragul Patriei sale.

Gândiţi-vă cum ar fi dacă patriotismul ne-ar însufleţi pe toţi.
Am fi un singur suflet, un tot viu şi armonia ne-ar însuti puterile.
Patria ar fi invincibilă, respectată, temută şi calea spre progres ne-ar fi larg deschisă.
Doar patriotismul poate face Patria să dureze pentru că doar el poate crea acea unitate de gând, de simţire, de curaj, de virtute care asigură continuitatea vieţii, bogăţia, măreţia şi puterea.
Un Popor lipsit de patriotism nu are viitor.

Popescu Angela

[TINERI PENTRU ROMANIA]

TRENUL
de maior (r) Vasile Tomescu

Trenul cenuşiu,
Care a plecat,
Şuieră a pustiu
Şi cu el m-a luat.
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Satul meu cu bine!

Bietul meu tată
Va vedea curând
Pe mama îngrijorată
Vântul ascultând.
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Părinţi cu bine!

Sor-mea s-a sculat
Şi gura nu-i tace:
„Am visat,
Se va întoarce.”
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Soră cu bine!

Soţia mea
Alba-i batistă
Îşi flutura
Privind tristă.
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Soţie cu bine!

Garnitură rea,
De ce m-ai luat
Şi familia mea
Ai îndurerat?
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Fericire cu bine!

25 august 1942

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ROMANŢĂ
de François Coppée

Când îmi arătaţi un trandafir frumos
Care a înflorit sub bolta de azur,
De ce mai sunt morocănos?
Când îmi arătaţi un trandafir frumos,
Mă gândesc la chipul ei pur.

Când îmi arătaţi că pe cer stele luminează,
De ce lacrimile între gene mi se adună
Şi pe ochi ca un văl gros mi se lasă?
Când îmi arătaţi că pe cer stele luminează,
Mă gândesc la privirea ei bună.

Când îmi arătaţi în zare o rândunea
Ce curând departe de aici va pleca,
De ce mi-e inima atât de grea?
Când îmi arătaţi în zare o rândunea
Gândul mă poartă spre Ţara mea.

Traducere de Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CEA MAI PUTERNICĂ ARMĂ

În numeroase dintre familiile noastre viaţa se măsoară cu pipeta.
Fără îndoială condiţiile de trai dificile fac grea creşterea copiilor.
Dar greu nu înseamnă imposibil.
Cu spirit creştin şi cu ajutorul lui Dumnezeu orice obstacol poate fi depăşit.
Suntem însă egoişti.
Renunţăm la copii pentru confort şi plăceri.

Scăderea natalităţii afectează Patria, dar ce contează. Trebuie să ne distrăm, nu-i aşa?
Nu mai sunt braţe care să lucreze pământul, ce contează!
Nu mai sunt piepturi care să-l apere, ce contează!
După noi potopul!
Biata Patrie va avea de suferit din cauza noastră.
Egoismul globalizant vrea s-o suprime, egoismul nostru i se face complice.

Cel mai bun mijloc de a ne apăra e să avem mulţi copii.
Copiii dau vigoare Naţiunii şi o fac temută.
Agresorii se vor gândi de zece ori înainte să ne atace.
Bebeluşii sunt cea mai puternică armă.

O Naţiune redusă numeric e slabă.
Partea celor slabi e supunerea şi umilinţa.
Doar cei tari pot trăi liber şi demn.

Vrem să ilustrăm prin exemplul nostru teza de mai sus?
Puţini şi trăind într-o Ţară bogată am deveni o pradă ispititoare.
Unele Popoare din apropierea noastră au un apetit formidabil.
Vecinii vor să ne ia teritorii.
Am fi ca o prăjitură delicioasă numai bună de împărţit între prieteni.
Să nu uităm de Pactul Ribbentrop-Molotov, de Dictatul de la Viena şi de Ultimatul lui Stalin!

Criza natalităţii e o criză de moralitate.
Pentru a o depăşi trebuie să ni se insufle ideea de datorie şi de sacrificiu.
Or aceasta nu se poate fără credinţă.
Să nu-l alungăm pe Dumnezeu dintre noi!

Tomescu Ionuţ

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NU OAMENII BUNI LIPSESC, CI OAMENII BUNI ORGANIZAŢI

Sunt promovate doctrine ostile României.
E ameninţată unitatea Statului prin legi aberante.
Sunt atacate Biserica şi morala creştină.
Sunt date peste cap principiile Familiei.

În faţa acestui spectacol neliniştitor noi, ortodocşii, nu putem rămâne indiferenţi fără să comitem o laşitate sau o trădare.
Trebuie deci să activăm cu curaj.
Or, ca să reuşim în această confruntare de care depinde viitorul Ţării, Bisericii şi Familiei avem nevoie de organizare.

Pentru a ne da seama de necesitatea de a ne organiza să ne reamintim îndatoririle noastre de părinţi, de cetăţeni şi de creştini.
În calitate de părinţi suntem datori să supraveghem ce li se oferă copiilor noştri prin sistemul de învăţământ şi prin programele de divertisment.
În calitate de cetăţeni nu ne e îngăduit să ne dezinteresăm de treburile publice şi mai ales de legile care pot afecta Patria şi Familia.
În calitate de creştini avem obligaţia să suţinem Biserica pentru că doar ea ne poate apăra de răul din noi şi din jurul nostru.

În consecinţă e necesar să reunim:
- părinţi pentru apărarea Familiei;
- cetăţeni pentru a combate tot ce poate afecta Ţara;
- creştini ortodocşi pentru apărarea convingerilor noastre religioase.

Să nu uităm două adevăruri indiscutabile:
- unirea face puterea;
- majoritatea oamenilor au nevoie de ceva pe care să se bizuie pentru a se uni şi pentru a acţiona.

Biserica e centrul în jurul căruia s-a format satul.
Căminul conjugal e baza indispensabilă pentru constituirea Familiei şi pentru gruparea membrilor ei.
Drapelului naţional defăşurat adună luptătorii, îi însufleţeşte şi decide de cele mai multe ori victoria.

Aşadar e vital să ne organizăm.
Trebuie să opunem cât mai repede răului un plan şi o voinţă comune.
Nu oamenii buni lipsesc, ci oamenii buni organizaţi.

Popescu Angela

[Daniel_Ortodox]

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

"Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste." (2 Timotei 2, 3-4)

"Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa." (Evrei 2, 14-16)

"Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor care o caută.
Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umple de veselie.
Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.
Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul.
Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără grijă.
Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o moştenesc,
Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l strâmtorează,
Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru îndreptările sale.
Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse ale sale."
(Isus Sirah 4, 12-20)