Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru )

[cristiboss56]

O, Preacinstită Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce cu strălucirea sufletului Tău uimeşti privirile îngereşti şi cu desăvârşita dorire spre cele dumnezeieşti covârşeşti înălţimea cugetării serafimilor, Ceea Ce eşti Sălaş preacinstit al miresmei tuturor darurilor Cuvântului, Ceea Ce în braţele Tale de maică ai purtat Focul Ce arde spinii păcatelor noastre, fiind aprinsă cu dorirea celor nematerialnici, Însăţi Stăpână, caută cu milostivire spre robii Tăi, cei ce se primejduiesc prin marea multor ispite. În patul lenevirii zăcând sufletele noastre, ne-am despărţit de cugetarea la lucrarea faptelor bune şi în somnul păcatelor fiind noi nu am ajuns la cunoaşterea voii dumnezeieşti. Dar ca Una Ce eşti tare Apărătoare celor căzuţi în întunericul patimilor şi cu mâna Ta cea tare ridici pe cei ce zac în mormântul osândirii, întoarce-Ţi privirea de Maică şi spre noi şi aminte la durerile noastre. În împietrire zac inimile noastre şi departe suntem de cărarea mântuirii. Vrednici de osândă ne-am făcut, închizând cămările sufletelor dinspre lumina pocăinţei. În întunericul multor patimi ne chinuim, dar nu voim a ne lepăda de răutăţile noastre. Cu ostenelile faptelor bune nu ne-am întărit şi de calea Adevărului ne-am depărtat. Vase a toată necurăţia ne-am făcut, deschizând poarta minţii gândurilor celor neroditoare. Spinii păcatelor culegem din ţarina inimii şi acoperământul nesimţirii ne desparte de cunoaşterea celor spre mântuire. Dar ca O Milostivă, aducând jertfa rugăciunii Tale neîncetate la tronul Treimii, roagă-Te să aflăm noi milă de la Hristos şi iertarea mulţimii păcatelor noastre. Sufletele cele pustiite de viforul păcatelor le luminează cu strălucirea Soarelui dreptăţii şi cu focul rugăciunii Tale arde toată cugetarea noastră pătimaşă, ca totdeauna să aducem Ţie mulţumire şi să Te lăudăm ca pe O Ocrotitoare nebiruită şi Dulce Cântare a cetelor îngereşti.