Starețul Efrem Vatopedinul despre sentimentalism, feciorie, căsătorie și altele

[andrei_elena]

În prealabil postat de VladCat

Nu stiu ce sa zic...eu aici am inteles un pic diferit.....cred ca majoritatea emotiilor trebuie ocolite....Nu prea imi vin exemple pt a ilustra reprezentarea pe care mi-am format-o eu...sa incerc totusi: daca imi vine o stare de dragalasenie la adresa cuiva drag nu trebuie sa o starpesc neaaparat dar nici nu caut sa o incurajez, nu ma duc sa il imbratisez, etc. fiindca simt ca e o treaba afectiva. Daca in schimb simt nevoia sa odihnesc pe cineva drag facandu-i ascultare, sau luandu-i o povara asupra mea sau spunandu-i un cuvant care izvoraste din mila, etc. atunci traiesc starea respectiva cat pot de mult fiindca ea cu adevarat tinde a fi kenotica....

Incerc sa explic cum e cu trairea intensa a emotiilor. Un om emotiv stie ce inseamna asta, nu ca neaparat isi doreste sa treaca prin tornada cand apare, din contra o ocoleste cu toate puterile lui dar tornada se tine lant dupa el si-l doboara. Lupta in cea mai mare parte se da in interior, nimeni nu stie cat freamat este in acel suflet doborat de emotie. Emotia in sens generic spun, nu ma refer la ceva anume... dar as putea sa exemplific pentru a contura mai bine speta. Panica spre exemplu, este o emotie negativa, extrem de negativa care mai are si magica proprietate de a se amplifica progresiv dupa legi necunoscute, subterane. Poti ocoli panica? Daca reusesti, esti un adevarat luptator. Cand traversezi adancurile fricii nu te poti agata decat de numele Domnului. Intr-un film am auzit o replica pe care am retinut-o, era o diferentiere intre frica si panica "frica este sanatoasa, panica este mortala". Ambele sunt emotii, prima te impulsioneaza, te obliga sa iei decizii, a doua te doboara, te injecteaza cu veninul ei paralizant.
La iubire nu vreau sa fac nici o referire, e un subiect prea amplu, o variabila cu nuante infinite.