Sfântul Cuvios Simeon

[cristiboss56]

Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat (24 Mai), un mare nevoitor de la şase ani

Așa să fie rugăciunile voastre curate și cererile, fraților, și certați-l pe diavolul, zicând: „Mergi înapoia mea satano, că Domnul este zid tare, mână și acoperământ puternic, tărie și pază întru Duhul Sfânt, ajutor și mântuire a credincioșilor. Și apoi adăugând, ziceți: „Doamne, îți mulțumim Ție, Te binecuvântăm pe Tine, Doamne, Te slăvim pe Tine”. Binecuvântați pe Dumnezeu și întoarceți-vă de la gândurile spurcate. Căutați pacea și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Prin atacul lor, demonii aprind războiul, având drept armă săturarea pântecelui. Iar Domnul nostru, ajutorul nostru fiind, ne asigură biruința și va lovi pe diavol și pe demonii lui. Nici nu ascunde de noi trofeul Lui de biruință. „Căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute”. Dacă cineva dintre voi este tulburat spre poftă, să înțeleagă cine îl atrage spre ea. Dacă cineva se aprinde, să cunoască cine a aprins focul. Să cugete la tăierea unui asemenea rău din rădăcină. Nicidecum să nu-i dea pășune, și ca un bun și viteaz luptător deosebește [duhurile], cercetând nestricăciunea legii poruncilor și alungă de la tine lucrarea păcatului.
Întru poruncile Lui cugetă pururea și fii cu bun cuget stăpânului tău, pentru ca sporirea ta în toate să fie vădită tuturor în a te lăuda în Domnul și să spui ceea ce este scris: „De nu mă vor stăpâni, fără prihană voi și mă voi curăți de păcat mare și vor bineplăcea cuvintele gurii mele”. Iar împlinirea bunei plăceri să-ți fie rugăciunea cu vărsarea lacrimilor și psalmodia să aibă străpungere. Cuvintele și fapta, ca și cum ar fi ale îngerilor care stau de față, să se acorde într-o singură voie de a plăcea lui Dumnezeu. Cel ce are două haine să dea celui ce nu are. Să postească monahul nu mai puțin de ceasul al nouălea, dar când postește să nu fie mâhnit precum fățarnicii. Cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă, și cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă. Mâncând, pune pază gurii tale. De pe tavă să nu iei nimic încât să duci la gura fratelui tău și nu cumva pentru mâncăruri să strici lucrarea lui Dumnezeu. Întâlnind un frate străin, îndată pune metanie și zi: „Blagoslovește, cum mergem?” Apoi vei da loc liniștei. Zidește-l prin citirea canonului și al Scripturii și întărește-l pe el prin viețile și petrecerile părinților și îndeamnă-l să primească dragostea ca pâine tare a vieții. Nu îi vei spune lui „mănâncă”, ci „fă dragoste, ca să nu te afli slab mâncând legume”.
Când vorbești nu fi plin de slavă deșartă, ci slăvește-te prin păzirea poruncilor. Fără sfătuire, nimic să nu faci. Smerește-te pe tine în simplitatea inimii, nu fi fățarnic, fii iubitor de săraci pentru propria ta sărăcie. Nu te însoți cu fratele la lucru stricător de suflet. Ia aminte la tine însuți încercând toate, dar reținând ceea ce este bun. Să nu fii cu două fețe. Căci cei ce vă tulbură pe voi vor primi pedeapsă, iar cei ce tăinuiesc spre vătămare au parte la călcarea de lege. Cuvântul adevărului să-l ai în inimă curată și fă-te bineplăcut mulțumind lui Dumnezeu. În orice se întâmplă binecuvântează pe Domnul. Dacă ți-e sete la masă, nu vei zice: „dă-mi să beau”, ci cu degetul fă un semn celui ce slujește nevoilor să-ți dea ție în liniște. Dacă îți vine flegmă, nu vei scuipa înaintea ta ca să smintești pe frați, ci ridicându-te, spune: „Blagosloviți, părinți, iertați” și ieșind împlinește-ți nevoia, apoi revenind în liniște și așezându-te la masă, mănâncă după nevoie, fără să te sucești încoace și-ncolo și apoi, ridicându-te împreună cu frații, mulțumește lui Dumnezeu.
Lauda monahului este să nu bea vin, iar dacă bea pentru slăbiciunea trupului să ia puțin și să nu întreacă măsura, căci vinul mult vecinătate cu demonii este și în arșița lui aprinde trupul, aduce somn greu și face mintea mai zăbavnică și face întreg vasul trupului sălaș demonilor, încât să spună ce nu trebuie și să facă ce nu se cuvine. Iar dacă ți se întâmplă să te îmbolnăvești ai doctor pe Dumnezeu. Dacă se întâmplă ca fratele să cadă în vreo suferință și de la aceasta să-i vină lui miros urât, să nu te scârbești să te atingi de el, ci slujește-i lui, așa cum robul slujește stăpânului, întinde-i așternutul și întreabă de ce are nevoie și pentru împrejurările de mai înainte, nu îl mâhni pe el, mai bine zis, pe Duhul Sfânt. Oblojește-i rana și rabdă până ce îl va cerceta Domnul și îl va ridica pe cel muncit și nu-i fă reproșuri, nici nu te înălța ca și cum ai face ceva mare, ca să nu fii smerit până la iadul cel mai de jos. Căci acestea sunt lauda și cununa monahului. Ca astfel obștea fraților să ia binecuvântare de la Hristos Dumnezeul nostru Care zice: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi-ați dat să beau, străin am fost și M-ați primit. Gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav am fost și M-ați cercetat, în temniță am fost și ați venit la Mine”, „întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” „cine are urechi de auzit să audă” a zis Domnul Căruia fie slava în vecii vecilor Amin.
Acestea auzindu-le s-au minunat. Iar bătrânul uimit de învățătura lui zicea: „Eu cele pe care le-am învățat, le-am uitat, dar acesta nou David este, prin puterea înțelepciunii Domnului”. Căci am văzut astăzi în somn venind o putere cerească ținând în mâna dreaptă un fagure de miere și zicând: „Am venit să împlinesc în acest copil comuniunea dragostei mele, ca să-l întăresc pe el”. Și iarăși un alt bătrân care stătea a întrebat dacă sunt aici porumbei și după ce toți l-au asigurat că nu se află nici unul din aceștia, a zis bătrânul că a văzut străină și uimitoare minune. Căci zicea: „Când vorbeați voi, am văzut un porumbel luminos intrând pe fereastra copilului și iarăși ieșind”.


(extras din cartea Sfântul Simeon, cel din Muntele Minunat, Omilii, traducere de Laura Enache, în curs de apariţie la Editura Doxologia)