Pe scurt din lume (stiri mai noi si mai vechi)

[Parascheva16]

• Vremuri vechi si noi: Fragmente din România reală /1/ – Avorturi forţate în centrele de plasament

Alexandra Nadane

În primul număr al revistei „Pentru viaţă” a apărut un articol cu titlul „În România se fac avorturi forţate”. Unii dintre cititori au considerat că este o exagerare: ”Cum să se facă avorturi forțate când România este o țară liberă și democrată?” Din păcat, situaţia descrisă acolo nu este reprezentativă decât pentru o parte din avorturile forțate din țara noastră. Din acest motiv am hotărât publicarea unei serii de articole despre rănile României reale, o Românie pe care nu o cunoaştem, o ignorăm sau chiar ne gândim că nu poate arăta chiar aşa de rău.

Ştiu că de multe ori s-au spus multe lucruri negative despre România şi nu s-au oferit soluţii, rezultatul fiind o lamentare inutilă sau renunţarea de a face ceva pozitiv. Nu doresc să continui astfel de informări ineficiente. Rostul acestei serii de articole este să conştientizăm câteva adevăruri incomode, pe care majoritatea nu le cunoaștem, și să căutăm împreună portiţe de ieşire. Iar dacă nu vom găsi soluții concrete, măcar să luăm atitudine, pentru că așa se va produce schimbarea, în timp.

Revenind la afirmația de mai sus, o întăresc cu toată fermitatea: „DA! În România se fac avorturi forţate”.
Sunt părinţi care îşi duc copiii pe sus în cabinetul ginecologic, cu speranţa că viitorul fetei lor va fi unul fericit şi lipsit de probleme. Efectele sunt de multe ori tragice: adolescentele sunt afectate emoţional pentru toată viaţa, mai ales când ele sunt conştiente de ceea ce sunt obligate să facă și ar dori din tot sufletul să nască acel copil. Dacă aceasta se întâmplă în familii în care părinții își iubesc copiii, gândiți-vă ce se întâmplă cu fetele însărcinate care nu se află într-o familie iubitoare!

În centrele de plasament, de pildă, avortul este văzut ca fiind cea mai bună soluţie pentru ca totul să rămână ascuns de structurile superioare, iar responsabilii locali să nu aibă probleme.

Când intri în majoritatea centrelor de plasament de stat te izbeşti de durere. Te întâmpină feţe triste, vezi copii care dorm pe scaune sau adorm în braţele tale, în timp ce vorbesc cu tine, datorită efectelor bromurii pe care tocmai au primit-o ca „tratament”. Centrul e unul dintre puţinele locuri în care există medicamente pentru durerea sufletului, pentru lipsa de dragoste, chiar şi pentru dorinţa de a te juca mai mult.
Zilele trecute m-am dus într-un centru pe care îl cunosc de mai mulți ani, după ce am aflat că o adolescentă a rămas însărcinată şi a decis să păstreze copilul, iar cei de la centru au ameninţat-o că o vor da afară dacă își menţine decizia. Cu câteva zile înainte discutasem cu ea despre ce ar face într-o asemenea situaţie, pe atunci ipotetică, şi mi-a spus că îşi doreşte un copil şi că va face tot ce îi stă în putinţă ca să-i fie bine. Acum lucrurile arătau cu totul altfel. În ziua următoare avea programare la avort. O convinseseră să-şi schimbe atitudinea.

Am stat de vorbă cu ea. Era liniştită şi împăcată. Mi-a spus că cei din conducerea centrului au ameninţat-o că o vor da afară, dar că ea îşi doreşte să păstreze copilul şi îşi asumă orice consecință a acestei decizii.

Am stat apoi de vorbă cu cei din conducerea centrului. Le-am spus de la bun început că reprezint o asociaţie care protejează drepturile adolescentelor însărcinate, că am aflat de cazul fetei şi că vom face tot posibilul să o sprijinim, chiar şi juridic dacă va fi nevoie, pentru că ceea ce fac ei se numeşte hărţuire. Când şi-au dat seama că situaţia poate ajunge uşor în faţa opiniei publice, ceea ce le-ar fi adus greutăți, au adoptat o atitudine cooperantă, spunând că sunt cu adevărat interesaţi să o sprijine şi că vor face tot ce le stă în putinţă, însă din punct de vedere legal trebuie să părăsească centrul. Mai târziu au chemat-o pe tânăra în cauză, i-au vorbit foarte frumos şi i-au spus că îi respectă decizia.

Cu siguranţă este o diferenţă între a-i spune fetei însărcinate că nu poate rămâne în centru cu copilul, conform normelor legale, şi ameninţarea că va fi dată afară. S-ar putea spune că nu au făcut decât să o informeze cu privire la prevederile legii, dar în realitate este vorba de o interpretare în sens abuziv, pentru că au folosit legea cu viclenie pentru a-şi ascunde interesului lor, primordial, în spatele prevederilor legale privind interesul celorlalți copii din centru.

Problema părea a fi rezolvată. Când am ieşit, cineva mi-a arătat încă două fete însărcinate. Una dintre ele intenţiona să facă avort în cel mai scurt timp, motivând că nu vrea ca acest copil să aibă parte de ce a avut ea până atunci. Cealaltă prefera să păstreze copilul, luptându-se cu presiunea din partea responsabililor centrului. Dar asta nu era totul. Realitatea este că foarte multe dintre fetele trecute de 15 ani din acel centru făcuseră cel puţin un avort, iar unele practicau prostituţia. Iar avortul era soluția pentru ca problemele să nu iasă la suprafață…

Concluzia despre avorturile în centrele de plasament? Dreptul la alegere, atât de invocat, este total inexistent în astfel de situaţii. Practic nu există alegere: ori faci avort, ori pleci pe stradă cu copilul, minoră, fără serviciu, fără casă, fără mâncare, fără nimic din ce ai nevoie tu, ca mamă, și copilul. După avort, fetelor le rămâne doar disperarea şi speranţa că într-o zi poate va fi altfel. Situaţii asemănătoare celei de mai sus se întâmplă probabil în multe centre de plasament, dar puţine fete au curajul să spună ceva.

Concluzia despre noi, cei din afara centrului, a venit și ea, îndată. Înainte să plec m-am întâlnit cu un copil pe care nu l-am mai văzut demult. După ce l-am strâns tare în braţe, pentru că mi-e foarte drag, m-a întrebat: „Alexandra, nu vrei să vii să lucrezi la noi? Sau nu neapărat aici, ci în oricare alt centru, pentru că m-aş muta oriunde, dar numai să fii tu acolo!”. Făcusem, cu câțiva ani în urmă, ca membră a unei organizaţii de tineret, voluntariat la acel centru.

Personalul centrului mi-a spus că, în perioada în care studenții făceau voluntariat, copiii aveau mai puține probleme. Mi-am amintit că cineva mi-a explicat odată că adolescenții se aruncă în cele mai periculoase relații, inclusiv sexuale, tocmai datorită lipsei de afecțiune reală. Se leagă lucrurile.

Poate că așa arată unul din elementele soluției în cazul avorturilor din centrele de plasament: voluntari care să ofere ceea ce personalul nu reușește. Prin aceasta nu acuz pe cei de acolo, căci cine știe câtă dragoste au oferit și cât au încercat să fie bine. Dar uzura cotidiană își spune cuvântul în timp. Și, de fapt, copiii de acolo nu sunt în mai mare măsură ai lor decât sunt ai noștri. Faptul că ei au un salariu nu ne scuteşte pe noi de responsabilitate. Aceşti copii, aceşti tineri ne vor aproape de ei, să-i ascultăm, să-i sprijinim, să le spunem un cuvânt bun şi uneori să-i îmbrăţişăm. Nu credeţi?

Acest fragment din România reală l-am scris pentru noi, cei din afara centrelor de plasament, care putem să fim alături de cei aflați acolo. Cu siguranță ar scădea numărul avorturilor forțate din centrele de plasament dacă dumneavoastră, cititorule, și prietenii dumneavoastră ați deveni prietenii unui centru de plasament! Trebuie să mai spun că această cunoștință face parte dintr-o familie de 5 copii, romi, din care o parte sunt în centrul de plasament, iar o parte stau într-o casă părăsită în cele mai grele condiţii şi fără garanţia că în ziua următoare au ce să mănânce. Fratele cel mai mic ar fi trebuit să fie clasa a doua şi nu s-a dus deloc până acum. O altă soră care are 14 ani s-a apucat de prostituţie.

Cândva le-am propus să meargă cu toții într-un așezământ din provincie, unde există o masă caldă, au loc de dormit, pot merge la școală. Răspunsul lor a fost negativ. Într-un fel îi înţeleg. Prietenii, colegii şi puţinii oameni pe care îi ştiu sunt în București. Am scris și această parte a istoriei lor pentru a fi cinstită – răul nu cuprinde doar pe unii ci, în diferite moduri, ne încearcă pe toți. Când este lângă noi, să nu ne iluzionăm că nu va ajunge și la noi. La aceste fragmente vizibile cred că soluția ar fi să facem binele împreună.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/recom...nnes-film-gay/ )

[sophia]

În prealabil postat de Parascheva16

• Vremuri vechi si noi: Fragmente din România reală /1/ – Avorturi forţate în centrele de plasament

Alexandra Nadane

În primul număr al revistei „Pentru viaţă” a apărut un articol cu titlul „În România se fac avorturi forţate”. Unii dintre cititori au considerat că este o exagerare: ”Cum să se facă avorturi forțate când România este o țară liberă și democrată?” Din păcat, situaţia descrisă acolo nu este reprezentativă decât pentru o parte din avorturile forțate din țara noastră. Din acest motiv am hotărât publicarea unei serii de articole despre rănile României reale, o Românie pe care nu o cunoaştem, o ignorăm sau chiar ne gândim că nu poate arăta chiar aşa de rău.

Ştiu că de multe ori s-au spus multe lucruri negative despre România şi nu s-au oferit soluţii, rezultatul fiind o lamentare inutilă sau renunţarea de a face ceva pozitiv. Nu doresc să continui astfel de informări ineficiente. Rostul acestei serii de articole este să conştientizăm câteva adevăruri incomode, pe care majoritatea nu le cunoaștem, și să căutăm împreună portiţe de ieşire. Iar dacă nu vom găsi soluții concrete, măcar să luăm atitudine, pentru că așa se va produce schimbarea, în timp.

Revenind la afirmația de mai sus, o întăresc cu toată fermitatea: „DA! În România se fac avorturi forţate”.
Sunt părinţi care îşi duc copiii pe sus în cabinetul ginecologic, cu speranţa că viitorul fetei lor va fi unul fericit şi lipsit de probleme. Efectele sunt de multe ori tragice: adolescentele sunt afectate emoţional pentru toată viaţa, mai ales când ele sunt conştiente de ceea ce sunt obligate să facă și ar dori din tot sufletul să nască acel copil. Dacă aceasta se întâmplă în familii în care părinții își iubesc copiii, gândiți-vă ce se întâmplă cu fetele însărcinate care nu se află într-o familie iubitoare!

În centrele de plasament, de pildă, avortul este văzut ca fiind cea mai bună soluţie pentru ca totul să rămână ascuns de structurile superioare, iar responsabilii locali să nu aibă probleme.

Când intri în majoritatea centrelor de plasament de stat te izbeşti de durere. Te întâmpină feţe triste, vezi copii care dorm pe scaune sau adorm în braţele tale, în timp ce vorbesc cu tine, datorită efectelor bromurii pe care tocmai au primit-o ca „tratament”. Centrul e unul dintre puţinele locuri în care există medicamente pentru durerea sufletului, pentru lipsa de dragoste, chiar şi pentru dorinţa de a te juca mai mult.
Zilele trecute m-am dus într-un centru pe care îl cunosc de mai mulți ani, după ce am aflat că o adolescentă a rămas însărcinată şi a decis să păstreze copilul, iar cei de la centru au ameninţat-o că o vor da afară dacă își menţine decizia. Cu câteva zile înainte discutasem cu ea despre ce ar face într-o asemenea situaţie, pe atunci ipotetică, şi mi-a spus că îşi doreşte un copil şi că va face tot ce îi stă în putinţă ca să-i fie bine. Acum lucrurile arătau cu totul altfel. În ziua următoare avea programare la avort. O convinseseră să-şi schimbe atitudinea.

Am stat de vorbă cu ea. Era liniştită şi împăcată. Mi-a spus că cei din conducerea centrului au ameninţat-o că o vor da afară, dar că ea îşi doreşte să păstreze copilul şi îşi asumă orice consecință a acestei decizii.

Am stat apoi de vorbă cu cei din conducerea centrului. Le-am spus de la bun început că reprezint o asociaţie care protejează drepturile adolescentelor însărcinate, că am aflat de cazul fetei şi că vom face tot posibilul să o sprijinim, chiar şi juridic dacă va fi nevoie, pentru că ceea ce fac ei se numeşte hărţuire. Când şi-au dat seama că situaţia poate ajunge uşor în faţa opiniei publice, ceea ce le-ar fi adus greutăți, au adoptat o atitudine cooperantă, spunând că sunt cu adevărat interesaţi să o sprijine şi că vor face tot ce le stă în putinţă, însă din punct de vedere legal trebuie să părăsească centrul. Mai târziu au chemat-o pe tânăra în cauză, i-au vorbit foarte frumos şi i-au spus că îi respectă decizia.

Cu siguranţă este o diferenţă între a-i spune fetei însărcinate că nu poate rămâne în centru cu copilul, conform normelor legale, şi ameninţarea că va fi dată afară. S-ar putea spune că nu au făcut decât să o informeze cu privire la prevederile legii, dar în realitate este vorba de o interpretare în sens abuziv, pentru că au folosit legea cu viclenie pentru a-şi ascunde interesului lor, primordial, în spatele prevederilor legale privind interesul celorlalți copii din centru.

Problema părea a fi rezolvată. Când am ieşit, cineva mi-a arătat încă două fete însărcinate. Una dintre ele intenţiona să facă avort în cel mai scurt timp, motivând că nu vrea ca acest copil să aibă parte de ce a avut ea până atunci. Cealaltă prefera să păstreze copilul, luptându-se cu presiunea din partea responsabililor centrului. Dar asta nu era totul. Realitatea este că foarte multe dintre fetele trecute de 15 ani din acel centru făcuseră cel puţin un avort, iar unele practicau prostituţia. Iar avortul era soluția pentru ca problemele să nu iasă la suprafață…

Concluzia despre avorturile în centrele de plasament? Dreptul la alegere, atât de invocat, este total inexistent în astfel de situaţii. Practic nu există alegere: ori faci avort, ori pleci pe stradă cu copilul, minoră, fără serviciu, fără casă, fără mâncare, fără nimic din ce ai nevoie tu, ca mamă, și copilul. După avort, fetelor le rămâne doar disperarea şi speranţa că într-o zi poate va fi altfel. Situaţii asemănătoare celei de mai sus se întâmplă probabil în multe centre de plasament, dar puţine fete au curajul să spună ceva.

Concluzia despre noi, cei din afara centrului, a venit și ea, îndată. Înainte să plec m-am întâlnit cu un copil pe care nu l-am mai văzut demult. După ce l-am strâns tare în braţe, pentru că mi-e foarte drag, m-a întrebat: „Alexandra, nu vrei să vii să lucrezi la noi? Sau nu neapărat aici, ci în oricare alt centru, pentru că m-aş muta oriunde, dar numai să fii tu acolo!”. Făcusem, cu câțiva ani în urmă, ca membră a unei organizaţii de tineret, voluntariat la acel centru.

Personalul centrului mi-a spus că, în perioada în care studenții făceau voluntariat, copiii aveau mai puține probleme. Mi-am amintit că cineva mi-a explicat odată că adolescenții se aruncă în cele mai periculoase relații, inclusiv sexuale, tocmai datorită lipsei de afecțiune reală. Se leagă lucrurile.

Poate că așa arată unul din elementele soluției în cazul avorturilor din centrele de plasament: voluntari care să ofere ceea ce personalul nu reușește. Prin aceasta nu acuz pe cei de acolo, căci cine știe câtă dragoste au oferit și cât au încercat să fie bine. Dar uzura cotidiană își spune cuvântul în timp. Și, de fapt, copiii de acolo nu sunt în mai mare măsură ai lor decât sunt ai noștri. Faptul că ei au un salariu nu ne scuteşte pe noi de responsabilitate. Aceşti copii, aceşti tineri ne vor aproape de ei, să-i ascultăm, să-i sprijinim, să le spunem un cuvânt bun şi uneori să-i îmbrăţişăm. Nu credeţi?

Acest fragment din România reală l-am scris pentru noi, cei din afara centrelor de plasament, care putem să fim alături de cei aflați acolo. Cu siguranță ar scădea numărul avorturilor forțate din centrele de plasament dacă dumneavoastră, cititorule, și prietenii dumneavoastră ați deveni prietenii unui centru de plasament! Trebuie să mai spun că această cunoștință face parte dintr-o familie de 5 copii, romi, din care o parte sunt în centrul de plasament, iar o parte stau într-o casă părăsită în cele mai grele condiţii şi fără garanţia că în ziua următoare au ce să mănânce. Fratele cel mai mic ar fi trebuit să fie clasa a doua şi nu s-a dus deloc până acum. O altă soră care are 14 ani s-a apucat de prostituţie.

Cândva le-am propus să meargă cu toții într-un așezământ din provincie, unde există o masă caldă, au loc de dormit, pot merge la școală. Răspunsul lor a fost negativ. Într-un fel îi înţeleg. Prietenii, colegii şi puţinii oameni pe care îi ştiu sunt în București. Am scris și această parte a istoriei lor pentru a fi cinstită – răul nu cuprinde doar pe unii ci, în diferite moduri, ne încearcă pe toți. Când este lângă noi, să nu ne iluzionăm că nu va ajunge și la noi. La aceste fragmente vizibile cred că soluția ar fi să facem binele împreună.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/recom...nnes-film-gay/ )

Te rog mult sa dai si niste explicatii, nu doar niste citate. Eu nu inteleg acest articol:

1. Ce este un centru de plasament?
2. Cum ajung fetele de acolo sa ramane insarcinate? Au voie sa iasa, sau sunt acolo si baieti (stau impreuna fete si baieti)? Nu au supraveghere?
Ce varste au copiii/tinerii de acolo? Cum adica fetele de acolo practica prostitutia? Unde, in centru?
3. Pana la ce varsta pot sta acolo? Si apoi unde se duc?
4. Este vorba de un orfelinat poate?
5. Ce alternative la avort li se ofera acestor fete? Cum sunt ajutate?
Exista centre mama si copilul?
Ce sanse au sa nu ajunga si copiii lor la fel?

În prealabil postat de sophia

Te rog mult sa dai si niste explicatii, nu doar niste citate. Eu nu inteleg acest articol:

1. Ce este un centru de plasament?
2. Cum ajung fetele de acolo sa ramane insarcinate? Au voie sa iasa, sau sunt acolo si baieti (stau impreuna fete si baieti)? Nu au supraveghere?
Ce varste au copiii/tinerii de acolo? Cum adica fetele de acolo practica prostitutia? Unde, in centru?
3. Pana la ce varsta pot sta acolo? Si apoi unde se duc?
4. Este vorba de un orfelinat poate?
5. Ce alternative la avort li se ofera acestor fete? Cum sunt ajutate?
Exista centre mama si copilul?
Ce sanse au sa nu ajunga si copiii lor la fel?

Incerc eu sa va dau un raspuns, nu in locul doamnei (user name Parascheva 16)


1.Orfelinatul se numeste acum: centru de plasament.

2.Copiii nu sunt tinuti sub cheie. Cele mai multe fete de pe strada sau din centrele de plasament practica prostitutia. Unele chiar de la 10-11 ani. Autoritatile se fac ca nu vad. Poate unii chiar incurajeaza comertul cu carne vie; umple buzunarele de bani; cati refuza banul?

Cei care s-au apropiat intr-un fel sau altul de acesti copii stiu prin ce tragedii trec. Multi reusesc, la un moment dat, sa scape de cosmarul din viata lor. Sunt putini si oricum, viata pe care au trait-o, nu poate fi lasata/data la o parte. Nu pot sa faca abstractie de ea.
(aici in mod permanent revin – in mintea mea – mai multe intrebari, care cu siguranta deranjeaza timpanele mai sensibile):

a)cat de decazut trebuie sa fie un om sa se culce cu o fetita de 10-11-12 ani si sa profite de nefericirea unei fiinte? Aici nu mai vorbim despre credinta, crestinism! Vorbim despre o fiinta inzestrata cu gandire. Si poate si cu suflet.

b)Unde ar fi crestinismul acelui om? De cele mai multe ori sunt barbati casatoiriti/seriosi/ poate chiar cununati in Sf. Biserica. Iar pestii sunt de multe ori chiar: femei.

c)Cati dintre bogatii timpurilor noastre au incercat sa se sfatuiasca, de exemplu, cu Parintele Nicolae Tanase care a inteles ce inseamna sa lupti impotriva avortului dar care are si solutia pentru mama si copilul ei. Si are solutia si pentru tinerii care – fara sa tina seama de prevederile legii – au implinit 18 ani. Ce sa faca? Viata curge.

d)Cati dintre bogatii zilei au vorbit cu Parintele Nicolae Tanase sa invete cum sa ajute (dar ajutor de-adevarat nu campanie mai mult sau mai putin „electorala”)?

e)Cei care se ocupa de protectia sociala n-au aflat ca la 18 ani n-ai cum sa pleci in viata pe propriile picioare doar cu o bască si un rucsac in spinare?

f)Daca stie cineva, poate ne lumineaza si pe noi: in afara de Parintele (acum episcop) Longhin (care ingrijeste de peste 400 de copii, dar nu pe la noi) si Parintele Nicolae Tanase, cine din Biserica noastra ortodoxa (de la noi sau de la fratii nostri) se mai ocupa de vietile nefericitilor sortii, copiii uitati si de parinti si de societate? Ca bani, presupun ca ar fi!

3.La 18 ani, conform legilor tarii, tinerii nu mai au dreptul sa traiasca/locuiasca intr-un centru de plasament.

5.Exista centre Mama si copilul. Dar nu cred ca reprezinta o solutie si oricum, nu poate sa fie permanenta. Din nefericire, copiii acestor fete vor ajunge pe strazi.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Nastya

f)Daca stie cineva, poate ne lumineaza si pe noi: in afara de Parintele (acum episcop) Longhin (care ingrijeste de peste 400 de copii, dar nu pe la noi) si Parintele Nicolae Tanase, cine din Biserica noastra ortodoxa (de la noi sau de la fratii nostri) se mai ocupa de vietile nefericitilor sortii, copiii uitati si de parinti si de societate? Ca bani, presupun ca ar fi!

Da, mai sunt parinti si monahi care ajuta copii si mamele fara adapost. Stiu de cateva manastiri, de cativa preoti. Am inteles ca si in Ucraina si Rusia au inceput sa urmeze exemplul Parintelui Longhin. Biserica face ce poate si ea. Eu personal nu am ce sa ii reprosez.

Sa nu uitam ca nu este numai datoria Bisericii ca si institutie sa faca ceva, ci este si datoria noastra sa ne implicam. Pana la urma, Biserica este poporul cel viu si rugator.

[antiecumenism]

-eu am fost cativa ani in ASCOR si mergeam cu ei la colindat si am mers si la azile de batrani si intr-un orfelinat...
-vreau sa va zic ca nici o drama pe care am auzit-o eu nu m-a impresionat asa de mult cum m-au impresionat acei copii (de diferite varste si baieti si fete) orfani
-recomand tuturor sa mergeti macar odata in viata vostra sa-i vizitati doar atat macar................E DRAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAMAAAAAAAA,dupa atatia ani si acum cand imi amintesc sunt nu impresionat ci .......nu am cuvinte
-am vorbit cu ei si doar atat isi doreau sa aiba si ei o familie,e drama va zic

[Parascheva16]

26.000 de romani au fost arestati ptr. crime in UK in ultimii 5 ani. In UK sunt numai 68.000 de romani. Numai tigani sau si romani-romani?! Oare este o cifra adevarata sau umflata de jurnalisti?!

http://www.youtube.com/watch?v=hDGejzIi8ts
**
Dezbaterea completa aici:
http://www.youtube.com/watch?v=4rT3gMIiwvQ

[Parascheva16]

În prealabil postat de sophia

Te rog mult sa dai si niste explicatii, nu doar niste citate. Eu nu inteleg acest articol:

Nu am adaugat amanunte pentru ca mi s-a parut ca este destul de clar.

1. Ce este un centru de plasament?

Centrul de plasament este orfelinat sau casa de copii. Asa se numeste acum. Copiii abandonati prin spitale ajung in aceste centre. Sau copiii adusi de parinti.

2. Cum ajung fetele de acolo sa ramane insarcinate? Au voie sa iasa, sau sunt acolo si baieti (stau impreuna fete si baieti)? Nu au supraveghere?
Ce varste au copiii/tinerii de acolo? Cum adica fetele de acolo practica prostitutia? Unde, in centru?

Copiii si tinerii de acolo au sub 18 ani, deci sunt toti minori. In orfelinate stau si baieti si fete.

Multe fete minore din centrele de plasament ajung sa se prostitueze. Daca de buna voie sau fortate de cineva, nu este clar. Oricum, eu am mai auzit de cazuri in care copiii din anumite centre au fost folositi si abuzati de catre oameni inflitrati in sistem.

Chiar daca nu in toate centrele de plasament se intampla asa ceva, in mod normal tinerele de la casele de copii nu ar trebui sa ajunga sa se prostitueze, ci ar trebui sa aiba parte de ingrijire cat de cat. Prostitutia este ilegala, mai ales cand vine vorba de minore. Asta deja nu mai e prostitutie, ci intra la corupere de minori.

Ce fel de barbati se culca cu copile de 13-14 ani?!

Din cauza ca aceste fete sunt folosite in prostitutie, raman insarcinate. Conducerea centrelor de plasament obliga fetele sa faca avort ptr. a nu se afla ce se intampla defapt in acele centre.

3. Pana la ce varsta pot sta acolo? Si apoi unde se duc?

Tinerii pot locui acolo doar pana la varsta de 18 ani, apoi sunt dati afara si se descurca singuri. Din cate am inteles, daca o fata din orfelinat(centru de plasament) ramane insarcinanta, ar trebui sa paraseasca institutia.

Si se pune alta problema, din moment ce fetele sunt obligate sa plece din centru daca raman insarcinate, de ce conducerea nu face nimic ptr. a stopa prostitutia?! Sunt convinsa ca acele fete nu ar face asa ceva daca ar avea conditii.

4. Este vorba de un orfelinat poate?

Da, este vorba de orfelinat. Dupa cum am mai spus, orfelinatele se numesc acum centre de plasament.

5. Ce alternative la avort li se ofera acestor fete? Cum sunt ajutate?
Exista centre mama si copilul?
Ce sanse au sa nu ajunga si copiii lor la fel?

Nu li se ofera nici o alternativa. Asta e una din probleme. Conducerea centrelor ameninta fetele insarcinate ca daca nu fac avort, vor fi date afara. Nu sunt sustinute, nu sunt ajutate deloc. Le forteaza sa faca avort ptr. a nu afla publicul ce se intampla in unele centre din Romania.
Copiii lor ar avea sansa sa nu ajunga ca ele daca acele fete ar primi ajutor si sprijin, daca nu din partea conducerii, macar din partea cetatenilor.

Sper ca am reusit sa clarific cat de cat.