Postul meu ?

[cezar_ioan]

O mică observaţie: când ai început să îţi dai seama că e ceva nesănătos în mintea ta, e tentant să îţi imaginezi (apărîndu-ţi boala, în loc să o tratezi smerit la doctor) că ai aceeaşi nesănătate ca orice om, fiind căzut prin Adam şi Eva ca tot omul.
Şi totuşi, sunt căderi şi căderi...
Unii oameni sunt mai puţin (sau mai mult) sănătoşi la minte decât alţii...
Altfel spus, suntem toţi bolnavi, dar în grade/măsuri/forme de manifestare diferite. Ca urmare şi tratamentul are alte priorităţi, variante etc.

Este iluzie să mă ascund după faptul că toţi oamenii sunt bolnavi şi astfel să lenevesc, surîzînd, în netratarea bolii mele. Chipurile, eu fiind creştin.
Creştinismul nu e un paravan unde coc bolile, ci dimpotrivă: o bolniţă.
Nu îmi scuz boala pe motiv că sunt creştin. Ci mă grăbesc să o identific cu precizie şi trec la tratament. Creştineşte, doftoriceşte.

Printre altele, se poate ridica şi o problemă de igienă. Publică. Adică una care ne interesează pe toţi.
Iar de aici până la etică şi morală nu mai e decât un pas...

Asta cred că e valabil aşa, în general...