Pentru cei care au emotii inainte de Spovedanie

[sophia]

Eu nu inteleg lucrul asta cu listuta sau carticica pentru a-ti spune pacatele.
Nu stiu, dar eu cred ca pana la urma toti facem mereu aceleasi pacate, care se repeta. De unde sa vina ceva nou? Cat de nou si de nemaintalnit?
Pe de alta parte si preotul ne ajuta intrebandu-ne.
Cam stim cum trebuie sa stim si sa ne purtam, de acolo putem sa ne dam seama ce se abate de la regula.

Mie imi este teama in general de spovedanie, pentru ca nu stiu ce sa mai spun.
Ori le spun mereu pe aceleasi, ori sa inventez... Nu stiu ce pot sa spun, pentru ca doar nu apare ceva nou.
Si pe urma preotul intreaba daca am ceva deosebit care trebuie spus, nu cele obisnuite. Ce le care te-ar putea impiedica la impartasit.

Chiar nu stiu cum faceti voi de va trebuie listute. Aveti asa multe de fiecare data? Noi?

Ca daca nu le faci pe alea 7 (nu ucizi, nu faci avort, nu esti certat, nu furi, nu faci rau altuia, nu faci desfrau) ce poti sa mai spui?

Poate ca mai bine ar avea parintele lista cu ceea ce vrea el sa stie, ce i se pare lui pacat si sa ne intrebe.

Ar mai fi: poate m-am mâniat, sau am bârfit, am vorbit de rău sau în deșert, m-am lenevit, am pierdut vremea... Însă dincolo de relele pe care le-am făcut, poate mai grave sunt cele bune pe care puteam să le fac (stăteau în puterea mea), dar nu le-am făcut.

Pentru că sunt poruncile negative (să nu ucizi, să nu desfrânezi ș.cl.), dar și cele pozitive: Să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima ta, cu toată ființa ta, și pe aproapele ca pe tine însuți. Este mai ușor să le respecți pe primele decât pe cele din urmă. Cine, oare, poate spune că le împlinește pe acestea?

Pe de altă parte, însuși faptul că la fiecare spovedanie constatăm că mărturisim aceleași păcate, că – deși ne ducem (?) cu hotărârea de a nu le mai face, de a ne îndrepta – iar și iar le facem, ar putea să ne ducă la deznădejde. Constatăm, cum observa și fratele Zaharia, că batem pasul pe loc.

Poate dacă ne-am lepăda de păcatele pe care le mărturisim mereu și mereu, am constata altele noi, pe care nu le conștientizam până atunci.

Dar un înțelept cuvânt din semnătura cuiva de pe forum spune că, dacă deznădăjduiești atunci când vezi că ai căzut iar în păcat este semn că ți-ai pus încrederea în tine, în puterile tale, nu în Dumnezeu. Căci dacă ți-o pui în El, atunci te miri cum de n-ai căzut mai rău (știindu-te slab și înclinat spre păcat) și te bucuri că te-a ținut, că nu te-a lăsat să te afunzi mai tare.

Iar dacă uităm ce este păcat și ce nu, este bun și îndreptarul de spovedanie. Chiar dacă nu ne vom spovedi exact cum este scris acolo, el este de fiecare dată un prilej de meditație profundă la aspecte pe care altfel le cam trecem cu vederea.

[sophia]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ar mai fi: poate m-am mâniat, sau am bârfit, am vorbit de rău sau în deșert, m-am lenevit, am pierdut vremea... Însă dincolo de relele pe care le-am făcut, poate mai grave sunt cele bune pe care puteam să le fac (stăteau în puterea mea), dar nu le-am făcut.

Pentru că sunt poruncile negative (să nu ucizi, să nu desfrânezi ș.cl.), dar și cele pozitive: Să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima ta, cu toată ființa ta, și pe aproapele ca pe tine însuți. Este mai ușor să le respecți pe primele decât pe cele din urmă. Cine, oare, poate spune că le împlinește pe acestea?

Pe de altă parte, însuși faptul că la fiecare spovedanie constatăm că mărturisim aceleași păcate, că – deși ne ducem (?) cu hotărârea de a nu le mai face, de a ne îndrepta – iar și iar le facem, ar putea să ne ducă la deznădejde. Constatăm, cum observa și fratele Zaharia, că batem pasul pe loc.

Poate dacă ne-am lepăda de păcatele pe care le mărturisim mereu și mereu, am constata altele noi, pe care nu le conștientizam până atunci.

Dar un înțelept cuvânt din semnătura cuiva de pe forum spune că, dacă deznădăjduiești atunci când vezi că ai căzut iar în păcat este semn că ți-ai pus încrederea în tine, în puterile tale, nu în Dumnezeu. Căci dacă ți-o pui în El, atunci te miri cum de n-ai căzut mai rău (știindu-te slab și înclinat spre păcat) și te bucuri că te-a ținut, că nu te-a lăsat să te afunzi mai tare.

Iar dacă uităm ce este păcat și ce nu, este bun și îndreptarul de spovedanie. Chiar dacă nu ne vom spovedi exact cum este scris acolo, el este de fiecare dată un prilej de meditație profundă la aspecte pe care altfel le cam trecem cu vederea.

1. Alea pozitive (nefacute) nu te intreaba nimeni, ba mai mult, ti se spune ca nu sunt importante.

2. Ba de multe ori nici nu stiu daca le facem mereu, dar le marturisim in lipsa de altceva.

Problema este alta:

Cineva care se spovedeste prima data, hai si a doua, are listuta. Spune multe. Dar pana la urma, mai ales daca te spovedesti regulat nu mai ai ce sa spui. Ca o data ca te stradui sa nu le faci si apoi nici nu mai ai cand sa faci unele noi.

Exista pericolul sa te duci si sa spui ceva numai asa pentru ca trebuie sa te spovedesti si sa spui ceva.
Si alea care se repeta: bun, sa nu se mai repete, dar de cum te scoli dimineata, ca om ce esti, ti se intampla se te superi. Pana si preotul spune asta. Deci ar trebui sa spui preotului in fiecare zi: m-am maniat.
Exista vreun om care nu se manie in fiece zi din ceva? Eu nu cred.

Depinde si de cum vede preotul...Unii nu le mai vad pe multe ca fiind pacate.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Dar pana la urma, mai ales daca te spovedesti regulat nu mai ai ce sa spui. Ca o data ca te stradui sa nu le faci si apoi nici nu mai ai cand sa faci unele noi.

Exista pericolul sa te duci si sa spui ceva numai asa pentru ca trebuie sa te spovedesti si sa spui ceva.

Vezi , aici e baiul de care scriam ceva mai sus , intr un mic raspuna dat tie !

@ sophia: Da, este un mare pericol acesta. Pentru că atunci când credem că nu mai avem păcate este din cauză că nu ni le cunoaștem și, mai ales, e semn că nu-L cunoaștem pe Dumnezeu. Căci numai când suntem în lumina Lui vedem cât de întunecați suntem, vai de noi!

[kikyo_ea]

Cred ca se refera la pacatele astea zilnice de care nu scapa
... Eu una nu scap! Judec doar daca arunc o privire, chiar si in gand, barfesc fara intentie pentru ca orice conversatie care are loc fara ca "inculpatul " sa fie de fata , tot barfa se cheama ... Si multe altele asemenea. Minciunele gen "nu merg azi pentru ca am treaba" dar defapt n.am si nu vreau sa jignesc persoana. De maniat... Nu mai spun... E aproape imposibil sa nu te enervezi cand ai 30 de copii la grupa... Cum sa fac ca sa nu le mai repet pe acestea?

[kikyo_ea]

Eu le spun pe scurt pe acestea si le detaliez pe cele mai grave care ma apasa! Stim ca si in rugaciunile inainte de Impartasanie spunem ca primim cu nevrednicie Trupul si Sangele Domnului... E greu... Suntem slabi si neputinciosi fara marea milostivire a Domnului...

[anita]

În prealabil postat de sophia

1. Alea pozitive (nefacute) nu te intreaba nimeni, ba mai mult, ti se spune ca nu sunt importante.

2. Ba de multe ori nici nu stiu daca le facem mereu, dar le marturisim in lipsa de altceva.

Problema este alta:

Cineva care se spovedeste prima data, hai si a doua, are listuta. Spune multe. Dar pana la urma, mai ales daca te spovedesti regulat nu mai ai ce sa spui. Ca o data ca te stradui sa nu le faci si apoi nici nu mai ai cand sa faci unele noi.

Exista pericolul sa te duci si sa spui ceva numai asa pentru ca trebuie sa te spovedesti si sa spui ceva.
Si alea care se repeta: bun, sa nu se mai repete, dar de cum te scoli dimineata, ca om ce esti, ti se intampla se te superi. Pana si preotul spune asta. Deci ar trebui sa spui preotului in fiecare zi: m-am maniat.
Exista vreun om care nu se manie in fiece zi din ceva? Eu nu cred.

Depinde si de cum vede preotul...Unii nu le mai vad pe multe ca fiind pacate.

Da Sofia ,exista oameni care se manie foarte rar sau deloc
Noi ca aceia sa dorim sa fim
Mania ,cred ca stii are la baza mandria ,dorinta de a se face totul dupa placul nostru.
Trebuie sa invatam sa ne purtam frumos cu cei din jur chiar daca ne supara sau mai mult ,sa nu ne suparam si asa evitam iesirile manioase
"Fericiti cei blanzi ,ca aceia vor mosteni pamantul"

[anita]

De pacate nu scapam ,dar putem observa ca ele se repeta mai rar si asta e ceva bun ,putem spune ca ne-am schimbat in bine

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Nu stiu, dar eu cred ca pana la urma toti facem mereu aceleasi pacate, care se repeta. De unde sa vina ceva nou? Cat de nou si de nemaintalnit?
Pe de alta parte si preotul ne ajuta intrebandu-ne.

Pai daca tot le repetam la nesfarsit , fara indreptare , e semn de nesimtire clara si tratam Sfanta Spovedanie cu neseriozitate , ca ceva formal , fara mare importanta , si o facem ca asa "se cade " sau ca asa-i moda , sau de ochii lumii , sau mai stiu eu cum . . . !
Cred si sunt convins ca o Sfanta Spovedanie facuta cu frica si cainta , aduce de fiecare data " o mica noutate " in indreptarea noastra , cat de micuta , dar aduce ceva bun , caci altfel este mai mult o pierdere de timp , ca sa nu spun un cuvant mai dur ! Atata timp cat nu-L vedem si nu-L simtim e Dumnezeu dincolo de duhovnic , sufletul ne este impietrit si credinta noastra este doar pe hartie si nimic mai mult .
Te rog sa ma ierti , dar asta simt , asta scriu si nu doresc sa te mahnesc in nici un fel !