Ortodoxia si ecumenismul

Corect. Însă important mi se pare să înțelegem că adevărul creștin nu este o teorie bine pusă la punct, care face din Biserică un sistem foarte bine definit și închis al mântuirii. El are un înțeles numai când este unit cu viața. Iar atunci teama de lipsa făptuirii devine mai mare decât teama de a considera că e posibil ca și unul de altă confesiune să se mântuiască.

(reeditat)

[DragosP]

Eu nu cred că cineva normal la cap, de orice confesiune ar fi el, se teme că s-ar putea mântui şi alţii decât cei de o credinţă cu el.

Nu se teme că s-ar mântui, ci se teme să considere că mântuirea este posibilă și pentru alții. Asta ar fi, deja, concepție ecumenistă.

[DragosP]

Mă rog.
Pe mine personal nu prea mă interesează cine sau nu se mântuieşte, câtă vreme pentru mine e clar că în ceea ce mă priveşte, mântuirea e un obiectiv îndepărtat şi greu de atins.

Dar rămân la părearea că adevărul de credinţă trebuie mărturisit: mântuirea e ÎN Biserică. C-o mai fi şi pe la alţii, deja e altă mâncare de peşte care n-ar trebui să ducă la o atitudine gen culcat pe-o ureche.

Așa gândesc și eu. Biserica e mama noastră.
Și adevărul trebuie mărturisit. Nu mai am vreme să continui. Și cred că m-aș repeta, oricum.