Postul negru

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Nu-i plăcerea ei pe care-o vezi ci-i trădarea şi banii şi credulitatea prostească a spurcării şi batjocoririi 'nevinovate' pe care nu vrei s-o vezi şi s-o iei în seamă pentru ca să te laşi sedus ca un bănuitor îndoielnic şi cercetător curios. Tu ai datoria să spui NU căci eşti creştin.

Acuma şi cu datoria asta mult vehiculată, unii că tre' să lucreze şi să câştige bani după pilda înmulţirii talantului, alţii că cică au datoria să lupte pentru ţarină că şi-au luat o pereche de boi sau de cai, alţii pentru nevastă, alţii pentru prinţeasa balului, pentru prea'frumoasa' din oraş, alţii pentru tradiţii, alţii pentru orgoliul învârtoşat rănit, alţii pentru că sunt mari stăpâni sau şefi şi pentru că tot ce spun ei este 'infailibil'... şi tot felul de alte datorii născocite de om spre slava lui deşartă sau a dracilor ce bagă dezbinare vicleană prin sofisme sofisticate şi simple ca să ucizi pe păcătos cu păcat cu tot şi mergând ca nebunul cu dreptatea-n mână până în pânzele albe sau negre cu fatalism şi încăpăţânarea deznădejdii şi iluzia eroică a ironicilor pismaşi care te păcălesc să ucizi păcatul cu păcătos cu tot... cică pentru Dumnezeu.

Uităm însă prea lesne pilda iertării tuturor datoriilor... şi uităm că pentru lenea sufletească şi pentru necredinţa noastră şi pentru lipsa de hotărâre clară şi simplă ne ispiteşte dracool mereu să jurăm cu multă seriozitate făţarnică, să promitem cu iluzia nădejdii numai în noi înşine, ca să ne grozăvim apoi cu împlinirea datoriilor exact ca Irozii, de teamă ca dacă invitaţii au auzit că ţi-ai dat cuvântul, şi că dacă văd că regele nu-şi ţine ceea ce a zis atunci e bai, şi iată aşa ne pune dracool să împlinim cuvintele noastre blestemate sub frica pierderii imaginii şi credibilităţii având impresia prozelită că dacă nu împlinim ce-am zis e bai mare de la centru'... de comandă... da' să facem răul nu-i bai? Cum deci poţi face bine făcând rău? ''Au doară'' poate face pomul rău poame bune sau pomul bun poame rele?

Deci orice datorie vine de la cel rău ca să vă mândriţi pentru că nu ascultaţi... şi vine asta ca să vă încânte ca să uitaţi de porunca Domnului să nu vă juraţi nici pe Dumnezeu, nici pe Cer, nici pe pământ, nici pe voi înşivă şi să nu promiteţi nimic ci la voi ceea ce este DA să fie DA şi ceea ce este NU să fie NU şi orice trece de acestea vine de la cel rău ce vă încură şi vă leagă pentru ca să păcătuiţi. Un Da respectiv un Nu spus cinstit şi cu cinstită hotărâre e mai bun decât încrederea oarbă în superstiţiile şi grozăviile 'bărbatului' viclean care ''se jură că nu fură dar l-am prins cu raţa-n gură şi cu ou-n bunzunar hai la sfatul popular.''

Postiţi la tot ce depăşeşte aceste simple cuvinte de ascultare şi într-ajutorare: Da când vrei să spui Da şi Nu când vrei să spui Nu... alegerea vă aparţine.

Şi pentru a curăţii aceste cuvinte simple şi de egoismul iubirii de sin-e şi minciuna măririi de sine a smereniei arătate ca să vă măriţi pe voi prin spate şi nu pe Dumnezeu privint ca naivii creduli beţi de sminţişoreala naivităţii că lor li s-a dat liber la fărădelegi din pricina alintărilor că ei ar fi copii merituoşi şi deştepţi şi foarte înţelepţi... deci pentru a vă curăţii şi de aceste năravuri ale desfrânării cu ochii, pe acolo pe unde trimiţi spurcăciunea dându-te exemplu bun e nevoie de smerita smerenie. (sin este un termen luat din limba engleză)

Dar voi nu ştiţi ce este smerenia.

Smerenia este o răbdare autoimpusă de a nu reacţiona la nedreptăţile evidente cu dreptatea unei judecăţi care te cade şi pe tine în ispită osândind de parcă ai creşte şi te-ai înălţa spre Dumnezeu, şi ea se referă mai mult la ascultarea de a nu păcătui, de a nu osândi, la a te îndrepta ca să nu mai greşeşti... sau să nu cumva să cazi în ispita de a te lua după cei ce se răzbună.

Astfel SMERENIA este specifică Domnului care deşi ar putea pierde într-o clipă pe cel păcătos şi prost şi nedrept şi greşitor şi spurcăcios, El se smereşte cu inima şi e blând cu inima ca nu cumva să smulgă grâul din păcătos cu neghină cu tot, şi invers, neghina din ţarină ci le lasă să crească împreună până la vremea secerişului curăţind până atunci grâul de atâta neghină şi atâtea buruieni grase şi frumoase şi foarte cărnoase şi iubitoare de carnea cea plină de păcate ieşite din inima omului şi depuse acolo ca să înăbuşe de tot bobul de grâu mic sărmanul cât o sămânţă de muştar care săracul ar vrea să iasă şi el la Lumină ca să dea rod bun apoi, unul 30, altul 100 şi altul 60 sau 70.

Iar pentru ca SMERENIA să fie smerită, ea este făcută nu după datorie ci după ascultare, ascultarea aia care se lucrează în taină spre slava Domnului şi mărirea Lui şi nu spre slava şi mărirea vicleană ce o jinduieşti şi o săvârşeşti în ascuns, prin spate, de parcă Domnul n-ar vedea cum îţi eie plata ta de la oameni, astfel că nu trebuie să te mai miri dacă de la Dumnezeu nu primeşti nimic atunci când alţii primesc din belşug.

Dacă cele 10 legi sunt despre cele 10 'fericiri' interzise poporului ce se sfinţeşte după porunca ''Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt'' şi dacă cele 9 adevărate fericiri sunt unite prin cifra 9 cu legile iată că după înviere, deci după post aveţi datoria să vă bucuraţi nu după datorie ci după porunca venită prin îngerii Tatălui trimişi la mormânt ca să vestească ucenicilor prin mironosiţe BUCURIA ce avea să vină prin Iisus Domnul şi Cuvântul lui Dumnezeu la toată făptura căreia i s-a propovăduit Cuvântul de s-au născut ei din nou din apă şi din Duh şi din Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar iată că aşa cum acum 2000 de ani copiii Israelului cel vechi au fost învăţaţi să creadă că Iisus este un smintitor, tot la fel sinedriul de azi vă dezbină şi vă învaţă că proorocii de la Noul Ierusalim sunt mincinoşi şi că trebuie să daţi cu pietre şi să vă feriţi de ei ca nu cumva să vă pierdeţi mântuirea.

Nu vă lăsaţi deci rătăciţi de mai marii voştrii ci citiţi, cercetaţi şi judecaţi şi singuri pe cine vreţi să urmaţi, pe Hristos sau pe mamona căci nu puteţi sluji la doi stăpâni! Dacă vă poticniţi şi şchiopătaţi de amble picioare şi nu puteţi crede din cele ce citiţi pe site-ul lor atunci mergeţi şi vedeţi viaţa lor şi vă lămuriţi şi vă convingeţi singuri căci dracool comunistoid-mason înfiltrat în biserici şi ascuns sub blană de oaie şi de mari duhovnici şi mari ierarhi sminteşte şi osândesc şi hulesc tot aşa cum au făcut cu înţelepţii Inochentişti ca să-i piardă căci le stătea Inochenţie în gât, era ca un bob de grâu socotit de ei un ghimpe înfipt în calea mintereselor lor pământene de expansiune şi dominaţie ariestocratică... şi aşa fac ei şi cu Noul Ierusalim de la Pucioasa... pentru că ei ascultau şi ascultă doar de Dumnezeu şi nu şi de mamona năravului politic. Vă păclesc deci speriindu-vă cu sectarismul în timp ce ei nu văd că Ortodoxia şi Catolicismul nu sunt altceva decât 2 secte uriaşe mai rele ca sectele căci s-au corcit... şi din păcate din ce în ce sunt tot mai blestemate fiindcă nu se pocăiesc.... nu se pocăiesc la vremea cerută... iar prea târziu este fără de preţ, este prea târziu când nu mai ai în cotro s-o apuci. Nu vreau să judec pe nimeni, dar să ajungem şi noi ca şi evreii de azi, cei şi acum despărţiţi de Domnul Iisus, asta oare nu-i păcat?

Nu vă JUOCAŢI cu aratul căci ''blestemat este cel ce priveşte în spate odată ce s-a pornit şi s-a pus să are''... de ce? Păi de ce priveşti în spate la cât ai arat dacă nu pentru ca să te lauzi tu în loc să mulţumeşti Domnului. Dar-mite atunci cu seceratul? Şi dacă tu eşti cel mare în ascuns cum atunci iei în gura ta Cuvântul lui Dumnezeu?.. ca să ce?

'Nu se poate cumpăra undelemnul plin de Har cu păcate falsificate!'... vorba lui Chefa... nu ştiu dacă aţi auzit de el.

[vsovivivi]

''Nu se poate cumpăra undelemnul sfinţit şi plin de Har şi nici vinul din dar cu păcate falsificate!'... vorba lui Chefa, căci dacă ai putea atunci s-ar presupune că ţi le-ai lăsat pe cele adevărate deoparte, ca să le mai faci mereu în ascuns, sau să le pui o vreme la păstrare în depozeu ca bani albi pentru zile negre băgaţi în scrofiţa puşculiţa. Nu ştiu dacă aţi auzit de Chefa: sfântul apostol Petru adică piatra pe care Domnul a zidit Biserica Lui cea biruitoare căci porţile iadului nu o vor putea dărâma sau clăti sau birui niciodată. Dar voi nu ştiţi cine sunt aceia porţile iadului care sădesc neghina şi răspândesc aluat toxic. Păi răutatea şi făţărnicia vicleană din omul deşert şi desfrânat şi răpitor care nu vrea să asculte el ca să facă şi el numai şi numai binele şi nu şi răul... şi asta nu degeaba ci primind el şi plată pe deasupra spre a lui fericire de la Dumnezeu care îi dăruie cu mărinimie lui şi tuturor celor ai lui nu numai iertare şi tot ceea ce au ei nevoie dar şi fericirea aia promisă dacă vor răbda ei până la sfârşit... numai să fie cui, căci deobicei creştinul de azi fuge de sub cruce lepădând credinţa pentru necredinţa şi viclenia şi poftele din lume căci omul se lasă uşor păcălit de lenea sufletească şi de superstiţiile şi iluzia câştigului, tăindu-şi singur scara de sub picioare.

[vsovivivi]

Nu încercaţi nici să vă strecuraţi împreună cu păcatul fofilându-vă, nici nu vă etalaţi cu neruşinare păcatul spurcăcios sfidând sau bravând în ideea că cică voi nu sunteţi făţarnici şi în ideea că cică asta simţiţi şi dacă simţiţi atunci musai asta vreţi şi dacă vreţi atunci musai o şi faceţi fără să vă pese ce spurcăciuni împrăştiaţi şi cine o să sufere,

...nici nu încercaţi să vă prefaceţi nefăţarnici şi neprefăcuţi şi buni şi altruişti ca să acoperiţi năravul căci nu e bună cuviinţa şi bunătatea şi simplitatea şi naturaleţea-iubitoare doar de faţadă căci se socoteşte viclenie,

...nici nu vă daţi mari şi tari cu tupeu şi cu trufie că cică voi sunteţi drepţi şi sminţişori sau foarte smeriţi înaintea tuturor arătându-vă mereu oamenilor pentru ca să vă aprecieze ei neapărat pe voi şi meritele voastre căci doar se vede ce anume căutaţi: mărirea şi slava voastră deşartă, slava gLumească ce vă îmbată de sin-e, vă îmbată şi vă încântă ca să credeţi că vă place trădarea şi vânzarea şi profitul şi ca să fiţi mulţumiţi voi numai de voi înşivă din pofta cea rea a beţiei şi hoţiei şi din iubirea de sin-e pentru averi...

...şi iată că apoi mai, după ce postiţi şi vă pocăiţi şi nu mai faceţi năravurile copilăriei, iată că mai nou cădeţi în muţenie şi judecăţi cu ochii de piatră seacă, ochi idoleşi, porţi infailibile ale iadului, având voi impresia că sunt indistructibili, căci numai cu ochii cunoaşteţi păcatul şi idolul mai nou şi deci în cele din urmă iată că mai şi pretindeţi şi susţineţi că cică toate astea 'bune', năravurile mai vechi revenite acasă şi cele noi şi proaspete, ziceţi în sinea voastră că cică le faceţi pentru Dumnezeu şi nu pentru mamona.

Dar oare de unde ia Dumnezeu nefăţărnicia voastră? Nu din felul sincer şi curat al comportamentului vostru creştin în relaţia cu aproapele? Sau poate S-o fi lăsând păcălit de marile şi lungile voastre rugăciuni şi de 'dovezile' extraordinare de 'ascultare'... pe care I le formulaţi şi adresaţi direct atenţi mereu ca să vă vadă şi alţii crezând că răspândiţi Lumina şi că ascultaţi de vicleniile marilor duhovnici ce au impresia că răspândesc înţelepciuni mântuitoare.

Deci nu vă strecuraţi şi nu vă fofilaţi împreună cu păcatul căci omul oricum nu vă vede căci el bogatul e orb dar Domnul săracul şi sfinţii Lui văd şi vă ştiu ce anume ascundeţi acolo şi se miră când vă înghite de tot laşitatea şi când cu credulitate vă puneţi speranţa în mitele şi linguşelile şi slujirea la păcate cu care încercaţi să vă scăpaţi de răspundere.

[vsovivivi]

Şi ştii cum te păcăleşte 'conştiinţa'? Am aflat de la Domnul... păi atunci când tu îndrăzneşti să faci binele, vine 'ea' cu o verificare şi o atenţionare îngrijorătoare avertizându-te foarte serios şi disperat că cică urmează să faci sau chiar tocmai acum faci răul, arătându-ţi păcatul pe care cică-l săvârşeşti speriindu-te cu cât de mult o să plăteşti dacă nu o asculţi pe ea conştiinţa ta, dar tu nici nu-l săvârşeşti şi nici nu aveai de gând să-l faci dar nuţi dai seama de asta, nu vezi că este o minciună acolo ca să cazi în ispită, adică conştinţei îi este frică mare ca nu cumva să faci păcatul ăla cu care greşit şi prost aseamănă ea ceea ce tocmai faci tu sau ai vrea să faci şi aşa aduce pe tapet nu păctul pe care-l faci ci păcatul pe care nu-l faci dar ea susţine că-l faci, dar tu nici nu-l faci şi nici nu l-ai fi făcut dar nu asta contează ci pentru ea contează să ţi se pară că asta intenţionai să faci, adică păcatul insinuat pe care-l pomeneşte ea ca să te avertizeze, şi atunci te atenţionează viclean şi fals ca să te includă în mulţimea lor, mulţimea dracilor înţelepţi căci tu nu poţi să ştii, nu poţi observa, nu poţi rememora şi nu-ţi dai seama clar de frică şi cedeţi dându-i dreptat, fiindcă te încrezi în ea căci pare serioasă, însă ce se întâmplă, tu văzând chiar atunci păcatul pomenit de ea îl înhaţi cu poftă fără să realizezi şi lăsându-te mituit cu mărirea iată că te învoieşti foarte foarte uşor şi iată că deja-l şi făcuşi tocmai pe păcatul apărut în mintea şi în ochii tăi tocmai de la alarma asta falsă! Adică ai cunoscut cu ochiul şi învoirea idolul purtător de păcat şi nici măcar nu intenţionai şi nici nu făceai asta însă te-a păcălit şi l-ai făcut, deci te-ai spurcat.

Acolo li aşa ne păcăleşte 'conştiinţa' şi acolo şi aşa ne învoim ca proştii lăsându-ne mituiţi cu mărirea! Ne învoim dându-i dreptate şi păcătuim cu păcatul de care cică ar vrea să ne ferească şi să ne scape! Nu era al nostru ci aşa ar părea dar la o atentă cercetare se poate observa că era un truc viclean de parcă ar fi fost o conştiinţă, un mecanism al firii care cică ne păzeşte de rău şi să nu cădem în rău... vrăjeală!

Asta e! Mare porcărie, curat murdar, 'înţeleaptă' viclenie!.. Îi strigă porcului că cică-l taie dacă nu se lasă mituit cu nişte păpuşoi (modificat genetic prin depunere de păcate) din aria vecină. Şi el ce să facă săracul porc? Păi e aşa de gras încât e neputincios şi deci nu se poate opune şi atunci pune râtul cu fatalitate şi deznădejde la valău ca un mare privalalău... valăul altuia.

Adică dracool din om se bucură nu pentru desăvârşirea lui întru Dumnezeu ci pentru păcătuirea concurenţilor, şi asta e fericirea şi mărirea lui pismaşe şi pe scara asta spurcată coboară el crezând că urcă deşi pare că stă..pe loc, căci desăvârşirea lui este defapt căderea în păcate a concurenţilor lui.

[vsovivivi]

Şi bucuria asta satanică şi lăudăroasă a conştiinţei smintite priveşte într-un anume fel desconsiderant şi te face să o crezi pe ea şi nu pe Dumnezeu fiindcă acolo în felul ei de analiză foarte 'serioasă' ce te înalţă de sine prin gustul ei viclean direct în ochii are o necredinţă ascunsă şi o judecată ascunsă, chiar acolo în limbochiul ei viclean cu care te târăşte căci ea judecă rău şi urât în ascuns în timp ce te avertizează şi sfătuindu-te cu disperare ea sigur nu crede şi sigur te judecă cu tupeu şi trufie ca să o crezi dar fără cuvinte clare pentru ca tu să nu o poţi contrazice ci aşa te stârneşte ca un miros, ca un sentiment, ca o scăpare, ca o trăire fără cuvinte, dar este o trăire rea şi perversă, e bucuria satanei care păcăleşte şi te pcăcleşte folosind naivitatea şi stârnirea de panică din tine până te pierzi şi până te rătăceşti şi ameţeşti şi te sminteşti ca un copil pierdut, aruncând apoi vina nereuşitei sau a căderii în păcat pe Dumnezeu, pe aproape, pe tine, pe aproape, pe oricine, căci interesul ei este ca tu să te învoieşti cu păcatul adus de ea pe tapet ca un sminţişor fotomodel, căci de aia-l pomeneşte pentru ca tu să te învoieşti cu el de parcă te-ar avertiza că vrea să te păzească de păcatul pe care tocmai cică tu eşti gata să-l săvârşeşti. Te sperie şi nu te lasă până ce disperat şi smintit te învoieşti păcătuind prin învoire şi slujire păcatului şi bucuriei satanei pe care tu o crezi şi o simţi ca o bucurie dar defapt este viclenie, batjocură şi răzbunare... 'distractivă'.

Luptaţi lupta cea bună cu ea şi relaxaţi-vă şi nu o tot luaţi în seamă căci sigur nu aveaţi de gând să faceţi păcatul cu care a judecat ea cu necredinţă şi răutate.

[vsovivivi]

Ce încearcă poftochiulhul din omul dracoolui?.. este ca să te convingă, luptă să te convingă să te învoieşti... şi pentru aia te mituie cu şase canne uriaşe cu lapte şi miere, cu privieliştile de fete ca să te învoieşti cunoscând... dar în spatele a toate, în tine, şade viclenia prostitor de înţeleaptă, necredincioasă, îndoielnică, rea, batjocoritoare şi spurcăcioasă, care se pretinde bucurie a ta căci ea este ispita de a amesteca sfinţenia cu gLumea, ca să iasă reţeta cu care să te răzbuni, dar aşa amestecă ea tot adăugând păcate multe sau puţine ca să te tai ca maioneza, că nu-i place ei atunci cînd adaugi doar sfinţenie, cu grijă, puţin câte puţin, ca să iasă amestecul bun, aşa nu-i place decât să ţi se taie maioneza... şi tu te bucuri ca cretinul în amestecul ăsta că ţi se pare că ai o conştiinţă mare care judecă şi se înalţă pe tine, pe sine, mult peste sfinţenia Domnului, neobservând tu acolo interesul tău, minteresul păcatului cel foarte conştiincios de a adăuga la maioneză mereu mai mult păcat decât sfinţenie... şi pentru asta, nimic nu-i scapă din vedere, nicio viclenie prevăzută.

''Mustrarea învinge dar nu convinge'' aşa că degeaba plăteşti ca să te laşi convins de fata m-organ-a care te convinge pe bani şi pentru bani, domnule M-organ convingător.

Şi dacă ai privit-o cândva ca un lustzer şi te-ai convins că-ţi place, apoi de fiecare dată eşti foarte uşor de convins când o revezi şi nu mai trebuie să te convigi ci doar pui în aplicare planul făţarnic şi viclean din ascuns abea aşteptând prilejurile să pipăi din ochi gustul de carne spurcată... nu ea e spurcată ci tu o spurci spurcându-te doar la ideea bucuriei că iar vei spurca ca dracool pentru bucuria lui.

Deci tot ce ţi-a plăcut te-a şi convins deja... iar cum omului îi place păcatul, e clar că data viitoare nu mai trebuie convins ci el rămâne statornic în repăcătuirile proaspete... vai lui sărmanul păcălit de bomboanele amare şi pline de deznădejde şi fatalism nevăzut.

[vsovivivi]

Îndoiala lui Petru, îndoiala aia care-l făcea să se scufunde în mare în plină furtună, lovit de viforul necredinţei, se referea la ceea ce vedea şi credea el, la Iisus care venea pe mare şi care i-a poruncit să vină crezând, căci El este, aşa cum a cerut Petru: ''Dacă Tu eşti, porunceşte să viu la Tine'', şi Domnul a poruncit:'' Vino!'' însă îndoindu-se Petru de sfinţenia lui Hristos, de sfinţenia celui pe care-L vedea umblând pe mare şi venind către ei, căci dracii sunt spurcaţi, iar ei au crezut că văd un duh necurat ce vine să-i amăgească şi să-i piardă, deci îndoindu-se se scufunda în îndoială spurcăcioasă şi scufundându-se simbolic el se spurca.

Deci Petru se spurca de la îndoiala lor că Iisus era sfânt, şi că venirea prin valuri la cei loviţi de furtună ar fi o faptă care urma să-i salveze şi să-i mântuie... ei credeau că cel ce venea la ei voia să-i sperie şi să-i piardă.

Din pricina fricii şi a situaţiei disperate şi din pricina minunii greu de crezut iată că Petru dădea tot mai mult crezare în el gândului satanic, gând ce-l trădgea la fundul mării simbolizând gLumea, credea că cică Iisus nu era sfânt sau credea că sfinţenai Lui nu era mântuitoare ci ca un înger al întunericului ce se preface că ar fi un înger al luminii el defapt fiind un om desfrânat şi fiind născut din desfrânare şi curvie avea intenţia să stăpânească El lumea mai devreme sau mai târziu prin viclenie şi că acum era amăgeala şi reclama.

Adică sărmanul Petru se lăsa cam ca Eva pe mâna minciunii şarpelui prin credulitate, pe mâna satanei care minţind cu posibilitatea şi spionajul său competent a susţinut că el ştie mai bine că nu vor muri dacă vor mânca din pomul interzis şi că Dumnezeu defapt din răutate le-a interzis şi că a încercat să-şi apere de ei puterea atunci când nu le dădea voie să mânce din pomul oprit şi asta fiindcă vrea ca să fie omul umilit şi să nu fie la fel ca El de mare şi de puternic şi de cunoscător şi ştiutor, şi deci cu moartea doar i-a păcălit ca nu cumva să cunoscâ şi ei binele dar şi răul, adică păcatul şi aşa să fie ca El cunoscând binele şi răul.

Deci aşa s-a lăsat şi Petru în amăgirea asta că defapt Iisus este un viclean, un înger satanicesc, un duh rău şi necurat care umblă pe ape ca să se dea sfânt, dar este sfânt doar vremelnic şi numai pentru ca să înşele şi pentru ca mai târziu să stăpânească El lumea folosindu-se de fraieri şi păcătoşii pe care-i vindeca cu ajutorul celui rău, cu belzebul, ca să-L aduleze ei şi formând o gloată de proşti fericiţi să ia de la evrei puterea lor dată de Dumnezeu şi de la toate cultele.

Aceiaşi ideea satanică o întâlnim şi azi, că cică Iisus a înviat şi s-a dat sfânt şi a făcut minuni doar ca în final, atunci când va fi în viitor, prin viclenie şi răutate foarte bine ascunsă, după 2000 de ani, să ia puterea de la adevăraţii sfinţi, de la adevăraţii credincioşi în Dumnezeu, căci defapt el a fost şi este un amăgitor şi va fi un amăgitor creator de dezbinare şi de tulburare în popor, şi atunci, când va ajunge la putere deplin, atunci îşi va da arama pe faţă şi se va răzbuna pe păcătoşi şi pe sfinţi ca un adevărat tiran rău şi urât... idee care se va dovedi adevărată şi îndreptăţită tocmai prin nedreptăţile care vor urma şi prin nedreptele judecăţi de care oamenilor ar trebui să le fie frică încă de pe acum.

Iar dacă Iisus este un viclean plin de o răutate ascunsă atunci e clar că maica lui era o desfrânată care dorea şi ea puterea şi stăpânirea şi deci împreună au păcălit şi-i vor păcăli pe toţi pentru ca să ajungă fiul ei Iisus stăpânul lumii şi ea stăpâna tuturor oamenilor bucurându-se de slava cea deşartă ca o iubitoare de putere nimfomană.

Deci iată cum ''ştiinţa'' asta imposibil de contrazis, pe care slugile satanei ce-i stăpâneşte ca să stăpânească ei o susţin, căci n-ai cum dovedi căci nu ai cum să combaţi o minciună ce are o doză de ''posibilitate'' pentru că orice e posibil... apelează la 'conştiinţa' ta de sminţişor şi de victimă nemiluită făcându-te să te crezi nevinovat tu şi să te îndoieşti de Iisus ca nu cumva să greşeşti, apoi de preasfânta Maria, de Dumnezeu şi la urmă de sfinţenia Creatorului şi de existenţa Lui şi să cazi într-un ateism măritor şi iubitor de sine pentru îndoiala asta curioasă şi întrebătoare care vine din frica şi grija unei conştiinţe târâtoare-pârâtoare care te alarmează că-ţi pierzi credibilitatea imaginii ca să cedezi dându-te şi tu ca Eva pe mâna lor... că-i mai uşor să crezi în necredinţa eliberatoare de păcătuire decât să crezi în credinţa care-ţi cere să rabzi ascultând, din moment ce-ţi bate la uşe cu atâta convingere şi frică avertizându-te şi apelând la conştiinţă, la conştiinţa ta de mare sminţişor.

Problema îndoielii însă este spurcarea, căci îndoindu-te tu de Adevărul, de sfinţenia Domnului, de preacurăţia preasfintei Maria şi crezând în intenţia şi planul viclean despre care satana a susţinut ca Evei că el ştie ca ea să bănuiască răul dorind să-l curme, nu faci alceva decât să te spurci devenind şi tu tot mai spurcat şi mai poticnit în credinţă asemenea celui ce-ţi inoculează îndoiala din neputinţa lui sau din viclenie naivă sau din răutate, slujind şi tu defapt poftei păcatului şi mândriei smintite şi grozăviei smintite încântându-te cu fericirea ta plină de sminţenia creatoare şi trufaşă a poftei şarpelui de carne albă de pasăre sfântă, prepeliţe, porumbei, vrăbii, curcani, pui... cu care ai vrea să saturi şi pe alţii pentru plăcerea şi mulţumirea de sine însă supărat şi revoltat de parcă ar fi trebuit să fi plătit cu mult mai mult şi lăudat şi felicitat cu mult mai mult pentru fapte eroice şi munci asidue şi rezolvări geniale în situaţii limită şi imposibile şi mult mângâiat şi dezmierdat pentru nedreptăţirile sufererite şi băgat la privilegii şi alintări privilegiate şi la răsplătiri speciale şi preferenţiale, semănând perfect cu o căpuşă-lichea duhnind ca o putoare de foarte mare valoare... trădătoare.

Ce este de făcut?

Păi trebuie să ne Luminăm şi să ne cercetăm dacă suntem în credinţă, să ne dăm seama dacă credem şi dacă într-adevăr credem trebuie să ne întrebăm de ce credem... iar dacă am ajuns înapoi la Adevărata Credinţă de unde am căzut şi suntem siguri că credem în existenţa Tatălui, în preacurăţenia şi sfinţenia Maicii Maria pururea fecioara, în Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu, că planul Lui este milostiv şi bun şi drept şi adevărat şi că va judeca cu dreptate întotdeauna şi nu cu nedreptate chiar şi atunci când va deveni stăpân, atunci dacă ne-am reîntors la credinţă atunci trebuie să ne păzim.

Dar paza şi lupta pentru dreapta credinţă nu înseamnă ca să judecăm sau să osândim ci înseamnă să ascultăm iar ascultarea înseamnă credinţă iar iubirea înseamă pază.

Dar ca să ajungem la iubirea curată e nevoie mai înainte de auzire, apoi de credinţă şi speranţă sau nădejde şi apoi de ascultare iubitoare ca în final să păstrăm taina pentru a primi răslplată de la Dumnezeu şi nu de la oameni sau draci, direct din mâna Domnului Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci paza Cuvântului şi lupta pentru Credinţă înseamnă nu să judeci ci să iubeşti ascultând.
...Adică lăsaţi-vă în mâna sfântă a Domnului Iisus tot aşa cum s-a lăsat Eva în mâna spurcată a satanei amăgindu-se ca să scape de îndoială.

''Doamne scapă-mă!''

Umilindu-ne frumos vom scăpa, umilindu-ne şi grăind frumos înaintea oricui tot aşa cum ne umilim înaintea sfinţeniei Domnului, aşa vom scăpa... de acest duh rău şi mincinos şi ascuns, viclean şi iubitor de carne spurcată şi plină de păcate depuse care ispiteşte la iubirea de sine şi de mărirea de sine şi stăpânirea tuturor câinilor pământului, înălţîndu-ne pe scaunul cel mare a câinelui mort ca un lup de pe care au fugit puricii ca să lase impresia că e sfânt, de parcă ne-am înălţa la Dumnezeu sau de parcă El ne-ar fi ridicat acolo ca mari slujbaşi stăpânitori peste toate ale lui. Cum ne este El Dumnezeu dacă noi suntem sfinţi şi stăpâni în locul Lui iar ceea ce grăieşte şi scrie şi împlineşte El nu luăm în seamă şi în serios?

''Fiţi următori ai mei precum şi eu sunt următor al Lui Hristos!''