Artele martiale

[Parascheva16]

Din ce am inteles, principala cauza a acuzatiilor aduse dumneavoastra este faptul ca cei care v-au acuzat nu inteleg ce inseamna artele martiale. Ce inseamna artele martiale?

Expresia aceasta, arte martiale, vine din latina. Multi confunda artele martiale cu ceea ce ei insisi adesea numesc arte martiale orientale. Pai daca exista arte martiale orientale inseamna ca exista si alt fel de arte martiale, vestice, nordice, sudice. Asta glumind putin, dar prin simpla precizare orientale, inseamna ca exista mai multe grupe de arte martiale. Ceea ce nu observa multi din cei care confunda artele martiale cu artele martiale orientale, este faptul ca insasi expresia este din latina. Artele martiale reprezinta acele cunostinte teoretice si practice de lupta. In special individuala, dar nu numai, care il ridica pe un om la un nivel de excelenta in ostasie, in lupta. De aceea e cuvantul arte, pentru ca in vechime cuvantul arte nu insemna cum se crede astazi, ceea ce tine de frumos, de estetic. Prin arte se intelegeau domeniile de excelenta dintr-o parte sau alta. Ingineria era o arta atunci cand era practicata la nivel inalt, si era o tehnica atunci cand era practicata la un nivel simplu. Un constructor oarecare era un constructor si atat. Dar un inginer ca Apolodor din Damasc, care a facut Podul lui Traian sau alte monumente de acestea uimitoare, era un super-constructor, era un artist. Acesta era sensul vechi al cuvântului. Acuma arta si artist inseamna altceva, dar expresia de arte martiale vine din vechime, din vremea romana, cand termenul martial definea tot ceea ce era legat de razboi, iar arte martiale insemna arte ostasesti. Arta de a fi un luptator desavarsit, cam asta insemna arta martiala. Mijlocul, stiinta, cunoasterea prin care poti sa devii un luptator desavarsit. Din acest punct de vedere atat tehnic si idea, arta martiala este si scrima, si niciunul dintre cei care se supara pe practicarea artelor martiale nu cred ca i-ar da anatema pe floretistii sau floretistele noastre care castiga medalii, pentru ca practica scrima si au pus mana pe floreta, si totusi este vorba de o arta martiala. Arta martiala este si tirul cu arcul, dar nu cred ca unii din cei care se infurie si se manie pe practicarea artelor martiale si dau anatemei artele martiale, se gandesc o clipa ca cei care fac tir cu arcul sunt practicanti de arte martiale. Biatlonul este o arta martiala. Stiinta de a combina efortul deplasarii pe schiuri cu un tir de cea mai inalta precizie, este o stiinta martiala si tine de artele martiale. Si exista si multe alte asemenea arte martiale care nu sunt arte martiale orientale dar sunt arte martiale. Tot ceea ce faceau sfintii militari in armatele romane ca sa invete sa foloseaca sulita scurta, sau lunga, sabia, scutul, arcul si alte arme care se foloseau acolo, toate aceste lucruri se cheama arte martiale. Din nenorocire multi nu inteleg pur si simlu ce inseamna termenul si confunda artele martiale cu yoga sau alte practici de acestea. Daca ar fi egal termenul de arte martiale cu artele martiale ezoterice, pagan religioase, atunci fireste da, ar fi interzis oricarui crestin sa le practice. Nu este admisibil ca un crestin sa practice zen, exercitii de qi, yoga sau alte lucruri din acestea. Noi suntem crestini si tot ceea ce practicam trebuie sa fie in cultul nostru, al Ortodoxiei. Deci sunt ingaduite numai artele martiale care nu impun odata cu practicarea lor si o gandire, o traire necrestina si ritualuri necrestine. Dar din nefericire foarte multi confunda asemenea arte martiale pagane care sunt intradevar interzise crestinilor, cu artele martiale luate global, in care arte martiale intra tot ceea ce inseamna pregatirea militara obisnuita de lupta a unui ostas. Deci avem o situatie cumplita in care ei, pe de o parte, la fiecare Liturghie ii binecuvinteaza pe ostasii tarii noastre, iar pe de alta parte, ii dau anatemei pe motiv ca fac arte martiale. Este o absurditate care izvoraste din neintelegerea termenilor si din lipsa de cercetare. Nu se merge pe ideea cercetati toate, pastrati ce este bun… Toti se pricep – am zis ca Ceusescu si o sa mi se spuna ca sunt prea aspru, dar asa este – toti se pricep la toate, si nu vor sa caute, sa vada ce insemna de fapt lucrul acela. Este sau nu este ortodox? Se poate sau nu practica? Cutare arta martiala, ca doar este scris “cercetati toate pastrati ce este bun”, cuprinde sau nu cuprinde obligatoriu elemente ezoterice, pagane? Ca daca le cuprinde nu avem voie de o practicam! E interzis! Dar o arta martiala cum e tirul cu arcul si vorbim nu de kyudo, arta martiala japoneza, shintoista, ci de tirul cu arcul european, este o arta martiala ce poate fi practicata de orice crestin cu toata linistea, cu toata libertatea. Ba e chiar recomandabil sa o practice, ca tot trebuie sa stim sa luptam, sa avem spirit de luptatori, sa putem, sa stim macar atat: sa intindem un arc. Culmea este, ma repet dar asta este situatia, ca sunt parinti care canta ei insisi sau asculta cu bucurie cantece in care i se spune lui Stefan “Maria ta insenineaza-ti chipul, arcasii n-au uitat sa dea la semn”, dar in acelasi timp ei interzic credinciosilor sa invete “sa dea la semn”. Pai daca tu ai evlavie la Stefan cel Mare sau la Constantin cel Mare, atunci trimite toti barbatii care sunt credinciosi sa practice arte martiale, ca sa fie vrednici de inaintasii lor. Sigur, nu arte martiale din acestea yoghine, budiste, shintoiste sau de mai stiu eu ce religiozitate pagana. Nu asa ceva, ci arte martiale facute pe traditia romaneasca, cu rugaciuni catre Sfantul Constantin cel Mare, catre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Stefan cel Mare sau alti sfinti militari. Cu ocrotirea lor, fara a prelua nimic din ceea ce inseamna religiozitate pagana. Nu avem voie sa preluam nimic din ce inseamna religiozitate pagana. Dar avem obligatia de ai indemna pe mirenii nostri sa invete sa fie luptatori

[Parascheva16]

Un tanar, practicand arte martiale, nu se expune la pericolul de a cadea in unele patimi?

Bineinteles. Orice faci, de la mancare la rugaciune, te expune la ispite. Deci si ostasia sau artele martiale. Dar cred ca se expune unui pericol mult mai mare, de miliarde de ori, repet, de miliarde de ori mai mare cel care sta acasa cu televizorul si computerul. De miliarde de ori e mai mare primejdia! Ducandu-se si muncind sa se antreneze la tir cu arcul, la scrima, si la alte arte martiale ingaduite unui crestin el isi consuma energia fizica, isi dezvolta capacitatile de luptator, isi dezvolta disciplina si vointa si puterea de munca si invata sa se stapaneasca mult mai bine decat daca sta la televizor si la calculator si se uita la pornografie si face malahie, sau la violenta gratuita americana si ajunge „smecher” de tip Bronx sau Harlem, sau joaca jocuri din acestea pana innebuneste si la cap, si la inima, si la suflet. E incomparabil mai mare ispita din partea aceasta, a nepracticarii artelor martiale, decat a practicarii.

[Parascheva16]

Ati vorbit in special de acele arte martiale care pentru practicare necesita o arma. Cum ramane cu artele martiale care implica lupta corp la corp?

Bineinteles ca sunt recomandate. Atunci cand am vorbit de artele martiale romane de pilda pe care le-a practicat si Sfantul Dimitrie si alti Sfinti, acestea includeau lupta corp la corp. Sigur, tranta romana nu era nici pe departe ceea ce vedem astazi in concursurile greco-romane, era mai dura, pentru ca pe atunci era voie sa se puna piedici, era voie sa se dea lovituri. Semana foarte mult cu ju-jitsu-l japonez de secol XIX. Tranta de pe atunci care era practicata in armatele romane si nu numai in armatele romane, pentru ca erau tabere de instructie si pentru civili, cum le-am spune noi astazi. Pe vremea aia nu existau civili, existau rezervisti si cetateni sub arme. Orice cetatean era socotit rezervist, era socotit un potential ostas. Daca patria era atacata, fiecare om liber trebuia sa poata sa o apere cu arma in mana. Ca urmare, pe langa toate orasele mari si de multe ori si pe langa grupurile de sate, existau tabere de pregatire unde ostasii se pragateau, dar alaturi de ostasi se pregateau si ceea ce am numi astazi civilii. Iar lupta fara arme era obligatorie. Exista si un anumit fel de box care se practica atunci, dar acela nu se practica chiar fara arme, ci erau niste manusi din piele cu ghinturi de plumb sau chiar de fier, erau mai multe feluri de lupta.


Lie, un razboinic vandal care ucisese o multime de crestini si isi batea jos de crestini numindu-i si socotindu-i lasi pentru ca nu luptau a fost ucis de Nestor, cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, intr-o lupta in care Nestor nu a folosit arme, a luptat cu mainile goale impotriva lui Lie si l-a infrant si la aruncat in sulite. A facut acest act de violenta, sa se cutremure pietistii ca a facut Nestor un act de violenta, si l-a ucis pe Lie, a facut “o crima”. A facut-o cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, si atat Sfantul Dimitrie cat si Sfantul Nestor sunt in calendar. Si Dumnezeu le-a binecuvantat lupta lor. Cititi-le si cantati-le troparul ca sa vedeti cum i-a binecuvantat Dumnezeu pentru aceasta lupta! Si de ce a fost ucis Sfantul Dimitrie? Pentru ca a binecuvantat pe Nestor sa-l ucida pe Lie. De ce a fost ucis Nestor? Pentru ca l-a invins pe Lie in lupta. Insasi lupta a fost marturisirea lui Hristos, sa se cutremure cei care spune ca nu are voie crestinul sa foloseasca lupta. Insasi lupta lui Nestor impotriva lui Lie a fost mijlocul prin care a marturisit pe Hristos. El alta marturisirea nu a facut. Atat a facut si a fost de ajuns sa fie socotit un mare mucenic. Sfantul Dimitrie pentru asta a fost martirizat, pentru ca a ajutat sa aiba loc marturisirea lui Nestor. Deci iata ca exista si lupta corp la corp, iata ca lupta corp la corp este binecuvantata de Dumnezeu atunci cand este facuta dupa randuielile Dumnezeiesti. Aici este insa ceva care trebuie mereu subliniat, pe care trebuie mereu sa staruim, faptul ca nu este voie sa folosim forta dupa poftele noastre, ca nu este ingaduit unui crestin sa foloseasca armele dupa poftele lui. Ci numai atunci cand trebuie cu adevarat. Sa apere Credinta, Neamul sau Tara. Sau sa apere, desigur, alti oameni, alte familii, alte tari, alte neamuri lovite de cei rai. Nu scot sabia si tai capul celui care m-a enervat. Sau incep sa-i dau pumni, sau altceva de felul asta. Daca cineva m-a enervat ii cer iertare. Daca cineva m-a enervat, ma rog pentru el. Daca cineva ma uraste, ma supara, ma rog pentru el. Nu e voie sa folosim forta in asemenea imprejurari. Nu este voie si aceasta oprire merge pana la martiriu, pana la a rabda moartea dupa chipul Mantuitorului, chiar daca ne-am putea apara. Dar exista imprejurari, care sunt aratate si de Sf. Ioan Gura de Aur, si de Sf. Constantin cel Mare si de multi sfinti in istoria Bisericii, in care se arata foarte clar ca trebuie folosite armele. Armata trebuie sa lupte, cetatenii au datoria sa se ridice si sa lupte. Toate aceste lucruri sunt aratate in istoria Bisericii, iar a le nega inseamna a nega pur si simplu Ortodoxia.Poate imi va da vreodata Dumnezeu putere si vreme sa scriu despre acestea, ca sa se vada macar unele din temeiurile teologice si istorice, sa se inteleaga adevarul

[Parascheva16]

Dumneavoastra parinte, de ce va indemnati fii duhovnicesti sa practice arte martiale?

Ca sa nu fie puturosi, ca sa nu fie lasi, ca sa nu fie dezordonati, haotici, ca sa nu fie lesne lasatori, sau delasatori, ci dimpotriva, sa fie harnici, sa aiba rigurozitate, disciplina, vointa, responsabilitate si seriozitate in ceea ce fac. Sa invete sa fie buni ostasi ai lui Hristos, incepand de la cele trupesti si urcand la cele duhovnicesti si, desigur, sa fie buni Romani. Sa nu fie violenti, pentru ca atunci cand te duci si te antrenezi in arte martiale, repet, nu vorbesc de arte martiale cu incarcatura religioasa pagana, asa ceva este interzis oricarui crestin. Eu imi indemn fii duhovnicesti la arte martiale unde insisi instructorii se spovedesc, fac rugaciune si asa mai departe. Nu sunt niste pagani sau niste propovaduitori ai paganismului. Dar revenind! In clipa in care se duce cineva intr-o sala de pregatire de lupta, sau intr-o tabara de pragatire, si vrand nevrand isi ia pumni, sau un picior, sau alte lovituri, il doare si il doare rau de tot, iar uneori il doare 3-4 zile dupa ce a primit lovitura, sau o saptamana, sau mai mult. Si invata ceea ce este durerea! Invata doua lucruri foarte importante, o data, sa o duca si a doua oara, sa nu o provoace. Cineva care stie cat de tare doare o lovitura, nu se va mai repezi cum se reped tot felul de nemernici sa-si bata nevestele una-doua pentru orice tampenie care i-a deranjat pe ei. Cineva care stie ce inseamna durerea nu se va repezi ca animalul sa-si bata copilul pana lesina pentru orice fleac amarat. Dimpotriva, stiinta aceasta a durerii, insotita bineinteles de o crestere duhovniceasca, de o indrumare a duhovnicului, il face pe om mult mai pregatit si sa o rabde, si sa nu o aduca asupra altcuiva. Avem nevoie de rigurozitate si disciplina, pentru ca din nenorocire, crestinii nostri nu cresc cum trebuie intru Hristos. Ba de multe ori deloc, tot timpul cad, cum se zice, din lac in put, si sovaie, si merg in cercuri si se intorc la pacate si la patimi si asa mai departe. De ce? Pentru ca nu au spirit de luptator. Pentru ca nu au seriozitate in ceea ce fac, pentru nu sunt seriosi in ceea ce fac.Ori fara o munca asidua intr-o disciplina si spiritualitate ostaseasca, nici nu vor dobandi un asemenea spirit. De unde sa-l dobandeasca? Monahii il castiga chiar prin randuielile ostasesti ale manastirilor, si acolo unde acestea nu se tin monahii slabesc mult duhovniceste sau chiar cad rau de tot. Dar mirenii de unde sa il aiba? Ei bine, din ostasie. Care a fost cu viclenie lasata pe seama statului in secolul XIX pentru ca acum sa fie suprimata de tot. Credeti ca din dragoste pentru noi a fost suprimata? Sau face parte din lucrarea de distrugere a omului, de inrobire a lui? Fara o educatie ostaseasca omul nu are disciplina, nu are curaj, nu poate duce lupte, nu face fata durerii, nu are darzenie, tarie, responsabilitate. Pregatirea aceasta te invata sa lupti, sa rabzi, sa ai responsabilitati, sa ii sprijini pe cei raniti – nu sa scuipi pe ei, cum fac multi jendari ortodoxisti de azi -, sa ai ascultare de superiori si sa stii unde se opreste aceasta ascultare… Foarte, foarte mare este folosul ostasiei si pentru mireni, dar si pentru monahi. Chiar daca forma este putin diferita.

Dincolo de spiritualitatea pagana japoneza, care este inacceptabila pentru Ortodoxie, eu admir conceptul, conceptul am spus, idealul, de samurai. Samuraiul este cel care traieste pentru a sluji, in teorie cel putin, practic stim ca pentru cei mai multi a fost cu totul altceva. Dar, ca teorie, samuraiul trebuia sa traiasca pentru a sluji, pentru diaconie, cum se spune in Ortodoxie. Pe cine sa slujeasca? Pe seniorul lui. Însă de ce trebuia samuraiul sa traiasca pentru a sluji seniorului? Pentru ca stia ca seniorul lui este tot samurai, adica traieste pentru a sluji pe seniorul lui. Si cine era seniorul lui? Pana la urma se ajungea la imparatul Japoniei, iar imparatul Japoniei era cel care slujea… Japonia. Poporul si tara. Deci practic un samurai, slujindu-si cu toata viata lui seniorul, stia ca slujeste Japoniei, si poporului. Noi ar trebui sa fim samuraii lui Hristos. Noi trebuie sa fim ostenii lui Hristos.

[Parascheva16]

Oare pot avea Romanii o asemenea gandire, o asemenea viata?

Nu degeaba a aparut in epoca interbelica o miscare ca Oastea Domnului, sau nu degeaba a aparut Miscarea Legionara, ele au aparut pentru ca aceasta dimensiune a ostasiei mireanului este esentiala pentru un crestin si cu atat mai mult pentru Romani. Caci noi, Romanii, suntem urmasii legiunilor daco-romane. Noi nu suntem nici urmasii dacilor pagani, nici ai romanilor pagani, nici ai putorilor dace sau romane care se lafaiau in lux, curvasareau, se imbatau si mancau pana vomitau. Nu, noi suntem urmasii ostasilor crestini, legiunilor daco-romane crestine ale lui Constantin cel Mare si trebuie sa ne ducem mai departe mostenirea! Românul nu poate trai fara aceasta constiinta, pentru ca se va autodistruge, si asta se si intampla, se autodistruge. Dimpotriva, el trebuie sa stie sa lupte atat duhovniceste cat si fizic. Lucrurile acestea trebuie sa ne insoteasca din copilarie si pana la moarte. Cine izbuteste sa treaca dincolo de materialitatea trupului, sa ajunga la o lupta duhovniceasca foarte inalta, devine calugar, preot, episcop, este drumul pe care trebuie sa mearga. Insa nu trebuie uitat ca nici macar calugarul, preotul sau episcopul nu pot fi ceea ce sunt fara ostenelile fizice. Ca daca nu tine post, daca nu face metanii, daca nu se roaga, nu sta in picioare la slujba, si toate ostenelile fizice pe care trebuie sa le faca, nici mireanul nu mai e mirean, nici calugarul nu mai e calugar, nici preotul nu mai e preot, nici episcopul nu mai e episcop. Cad, se prabusesc, fiindca suntem si trup nu numai duh, si trupul trebuie sa aiba parte de o disciplina, de o instruire ostaseasca indiferent ca esti mirean, monah sau cleric. Spun asta nu spre incurajarea barfelor, ci ca sa ne cercetam pe noi insine daca facem ce trebuie. Trupul trebuie supus unei discipline, unei rigurozitati ostasesti. Fara aceasta nu putem sa mergem pe calea cea buna, pe urmele sfintilor ca sa castigam imparatia cerurilor. Nu putem sa mergem pe calea care duce la viata. Trebuie sa ne insoteasca lucrurile acestea. Sigur, aplicarea acestor discipline de lupta nu este un scop in sine, este un mijloc, dar un mijloc de care este nevoie. De aceea imi indemn fiii duhovnicesti si chiar fiicele duhovnicesti sa se duca si sa practice arte martiale. Repet, nu orientale din acestea cu budism, shintoism si alte aberatii de acestea, nu. Din cele potrivite crestinilor. Ducandu-se si invatand acolo disciplina ostaseasca ei si ele invata sa fie oameni seriosi, rigurosi, luptatori, si castiga alta dimensiune religioasa. Vreau sa spun ca eu am fii duhovnicesti care practica sporturi, arte martiale, si am fii duhovnicesti care nu vor sa practice asa ceva. Eu ii indemn, nu silesc pe nimeni. Dar! Nu am succes in a-i creste duhovniceste pe cei care, sa zic asa, “stau pe bara”, pe cei care stau in casa si spun, eventual, ca nu se uita la televizor si la calculator. Poate nu se uita la ele aprinse prea multa vreme. Se uita la ele stinse si le tot poftesc pana cand ajung sa le aprinda. Nu reusesc sa-i ridic pentru ca ei chiar si o ora pe zi daca se uita la calculator si la televizor deja prin ora aia sunt extrem de desprinsi de realitate. Intr-atat incat numai cat se duc la scoala sau numai cat merg la servici nu-i ajuta sa devina constienti de ei insisi, nu-i ajuta sa castige seriozitatea si disciplina de care au nevoie ca sa creasca duhovniceste. Nu au cum. Sunt putine cazuri in care am izbutit impreuna cu unii fii duhovnicesti sa realizam un program din acesta foarte riguros de munca, cu metanii, ceva de genul 300-400-500 de metanii pe zi, cu munca pentru cei care sunt in nevoi si asa mai departe. Dar sunt cateva cazuri. Acestia sigur, prin aceasta devenire duhovniceasca nu au neaparata nevoie sa practice arte martiale, dar pe de alta parte daca Dumnezeu le va cere sa-si indeplineasca datoria de purtatori de arme fata de tara lor, nu o sa poata. Ceea ce inseamna ca mai devreme sau mai tarziu trebuie sa se calugareasca, sa se preoteasca, sau sa invete si ei a folosi armele. Nu trebuie uitat ca aceasta datorie de a-ti apara Neamul si Credinta cu arma in maini este o datorie lasata de la Dumnezeu. Ideea ca un crestin trebuie sa fie, vorba parintelui Nicolae Steinhardt, o oaie proasta, care sa accepte orice, este o ratacire. Iar cei care au incercat sa mearga pe asemenea linie intotdeauna s-au despartit de Biserica, au cazut in erezie. La noi aceasta idee vine de la neoprotestanti, vine de la ideologia masonica pentru mase, ca masonii, in ei insisi nu au aceasta idee, dar o propovaduiesc pentru mase, si nu are nicio legatura cu Ortodoxia. Repet acest lucru, Miscarea Legionara, Oastea Domnului si Manastirile, care pana la urma au o organizare ostaseasca, dupa cum arata si Sf. Vasile cel Mare, ca pana si imbracamintea calugarului este o imbracaminte de ostas al lui Hristos, aceste grupari crestine au dat cei mai mari si cei mai multi sfinti in timpul prigoanelor comuniste. Si lucrul acesta ar trebui sa ne trezeasca, sa ne faca sa ne dam seama ca a socoti orice forma de ostasie a mirenilor ca fiind deplasata este o ratacire. Tocmai aceasta gresita socoteala a ajuns sa rupa legatura intre multi dintre cei din Oastea Domnului si Miscarea Legionara de preotii si episcopii lor. Unii clerici s-au speriat de ostasie ca principiu pe care il vedeau necrestin, unii mireni ce se voiau ostasi s-au speriat de „superiori” si au iesit din randuiala… Multe greseli s-au facut, iar ascunderea sub obroc nu a dat si nu va da decat roade otravite, ajungandu-se la tot felul de greseli si caderi ce puteau fi evitate daca exista o gandire sanatoasa.

[Parascheva16]

Parinte, in încheiere, ne puteti spune daca este Romania o tara aflata sub ocupatie?

Din punctul meu de vedere, astept sa-mi dovedeasca cineva ca nu este asa, dar din punctul meu de vedere da, Romania este o tara aflata sub ocupatie. Dincolo de orice alte discutii am un argument care mi se pare hotarator. Este esential sa ne uitam in istorie si sa ne dam seama de un lucru: orice regim care a a fost al cetatenilor ori s-a prefacut a fi a-l cetatenilor a inarmat pe oameni, sau macar i-a indemnat sa se inarmeze. Regimurile politice care indeamna oamenii sa nu foloseasca armele, sa nu aibe arme si sa nu stie sa le foloseasca sunt regimuri care vor fatis sa-i oprime pe oameni sau care nu sunt interesate deloc de cetateni. Atunci cand un regim politic interzice cetatenilor sa aiba arme sau le pune oprelisti cat mai puternice in a purta arme, acel regim este un regim dictatorial, exploatator, tiranic, de ocupatie, care vrea sa nimiceasca acel popor. Sistemul de stat este un sistem care trebuie sa-i reprezinte pe cetateni, sa-i ajute si sa-i apere. Un regim statal care impiedica pe cetateni sa se inarmeze este un regim de ocupatie, care se impotriveste cetatenilor. In istoria lumii, orice regim liber s-a realizat prin inarmarea tuturor cetatenilor. Stefan cel Mare, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Iustinian si oricati alti mari imparati sau domnitori de-ai nostri vrem sa dam, toti au inarmat populatia. Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poată purta liberi arme.Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.

Interviu realizat de Cezar Machidon

Sursa: http://www.foaienationala.ro

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Parascheva16

Parinte, in încheiere, ne puteti spune daca este Romania o tara aflata sub ocupatie?

Din punctul meu de vedere, astept sa-mi dovedeasca cineva ca nu este asa, dar din punctul meu de vedere da, Romania este o tara aflata sub ocupatie. Dincolo de orice alte discutii am un argument care mi se pare hotarator. Este esential sa ne uitam in istorie si sa ne dam seama de un lucru: orice regim care a a fost al cetatenilor ori s-a prefacut a fi a-l cetatenilor a inarmat pe oameni, sau macar i-a indemnat sa se inarmeze. Regimurile politice care indeamna oamenii sa nu foloseasca armele, sa nu aibe arme si sa nu stie sa le foloseasca sunt regimuri care vor fatis sa-i oprime pe oameni sau care nu sunt interesate deloc de cetateni. Atunci cand un regim politic interzice cetatenilor sa aiba arme sau le pune oprelisti cat mai puternice in a purta arme, acel regim este un regim dictatorial, exploatator, tiranic, de ocupatie, care vrea sa nimiceasca acel popor. Sistemul de stat este un sistem care trebuie sa-i reprezinte pe cetateni, sa-i ajute si sa-i apere. Un regim statal care impiedica pe cetateni sa se inarmeze este un regim de ocupatie, care se impotriveste cetatenilor. In istoria lumii, orice regim liber s-a realizat prin inarmarea tuturor cetatenilor. Stefan cel Mare, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Iustinian si oricati alti mari imparati sau domnitori de-ai nostri vrem sa dam, toti au inarmat populatia. Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poată purta liberi arme.Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.

Interviu realizat de Cezar Machidon

Sursa: http://www.foaienationala.ro

Tulburator ca un asemenea mesaj poate veni de la un preot !
Absolut de neinteles .
Daca un asemenea mesaj ar fi venit din partea unui militar, jandarm sau a unui vinator, as fi inteles cu virf si indesat .
Prezenta armelor intr-o casa, asemenea vaselor de bucatarie, sau a masinii de spalat nu are acelasi efect ca acestea enumerate . Nici pe departe ! Nenumarate sunt tragediile voite sau accidentale produse prin prezenta si manevrarea armeleor (de la cele albe pina la cele de genul "otravuri naturale")in gospodarie.
Intotdeauna armele(detinerea, minuirea, intretinerea, etc)si-au cerut pretul in vieti omenesti numai si numai de la cei nevinovati, in primul rind, si apoi si de la altii .
Institutii nationale de profil, specializate in detinerea si minuirea armelor platesc anual tributul acestora numai si numai in vieti omenesti sub forma de "accidente", de la infintarea lor si pina in prezent . Adica armata, jandarmeria, etc . Dara-mi-te nea Stefon, care detine arme in casa de la guvernul iubitor de pace, neopresor si purtator de grija a neamului sau... ce credeti ca va patimi, mai devreme sau mai tirziu ?
Defapt, pt. orice om de buna credinta, se poate vedea lesne ce se intimpla in Romania de cind s-a dat drumul justificat la portul armelor de foc individuale(sar din masi in trafic si se impusca unul pe altul si periclitind si zona din imprejurime vrind sa-si faca dreptate singuri), de cind toti practica "oleaca di batai" asiatica pt. autoaparare( se incaiera in metrou, in traficul rutier si in general in orice loc public fara nici o retinere) si de cind omul crede ca a fi liber insemneaza sa faca tot ce ii trece lui prin maduva spinarii (caci cu asta gindesc !).
Cit o fi rivnit valahul dupa dreptul americanesc de a detine si folosi arme, convins fiind (mai ales daca o zice si un preot, nu ?) ca ce nu a putut sa faca biserica insasi pt. a-l mintui va face chiar si prin imprudenta arma !?
Oare chiar asa sa fie ? Si il mai scotem la inaintare cu toata convingerea pe preotul...

Dar inafara de aceasta pozitie nelalocul ei, strigatoare, alarmanta este si premiza parintelui (aceasta este o stereotipie atitudinala care se intilneste absolut frecvent la persoanele care cu f. multa greutate accepta parerile altora, care poate accepta si alte idei decit ale sale . Acestia sunt "eroii" dialogului, intotdeauna depunind o munca titanica pt. a-si sustine parerile si a te face pina la urma-chiar si de penibilul sau sila discutiei-sa zici ca ei) care propaga ideea detinerii armelor sub diverse smecherii ideative si tertipuri sofiste : "... daca ma poate combate cineva cu argumente, eu chiar ma bucur !".
Orice copil de clasa a VIII-a stie clar ca "inter arma , silent muse".
Si asta in situatia laica . Ca daca ne intoarcem la Scriptura nu cred sa gasim vreun temei identic cu al parintelui in cauza si prin care sa ne gonflam/umplem de uimirea si admiratia ca ce dreptate a avut !