Stiri AFR (ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA)

[Parascheva16]

ASOCIAŢIA «CHRISTIANA» PROTESTEAZĂ

O BIOETICĂ A MORŢII ?! Asociaţia Filantropică Medicală Creştin-Ortodoxă "Christiana", care de peste 20 de ani se străduieşte să promoveze în societatea românească postcomunistă principiile şi valorile medicinei şi bioeticii creştine, considerând viaţa nu ca pe un hazard în ordinea naturii, ci ca pe cel mai mare şi mai sfânt dar făcut omului de către Dumnezeu, îşi exprimă surprinderea şi îngrijorarea faţă de complicitatea universitară şi academică la răspândirea, prin conferinţe publice şi propagandă mediatică, sub paravanul libertăţii necondiţionate a opiniilor şi cercetării ştiinţifice, a unor idei dizolvante cu privire la viaţă şi familie, rezultate ale unei gândiri materialiste şi atee, puse în slujba unor ideologii ostile axiologiei şi moralei tradiţionale.

După ce în februarie a. c., pe fondul aşa-numitei "Luni LGBT", un profesor homosexual olandez, Gert Hekma, care predă „studii gay şi lesbiene” (!) la Departamentul de Sociologie şi Antropologie al Universităţii din Amsterdam, militând deschis pentru homosexualitate şi pedofilie, a fost la un pas de a conferenţia în mediul universitar bucureştean pe tema departajării legale a pedofiliei de „ephebofilie” (argumentând că pedofilia ar privi doar copiii sub 12 ani, pe când „ephebofilia”, adică sexul adulţilor cu copii de peste 12 ani, ar fi o stare de normalitate!), iată că pe 27 mai a. c., la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti (Amfiteatrul "Mircea Florian"), este programat să conferenţieze un bioetician controversat de origine româno-australiană, Julian Săvulescu, profesor la Oxford şi editor al unei reviste - Journal of Medical Ethics - care a stârnit recent un adevărat scandal în Marea Britanie prin susţinerea legitimităţii avortului, inclusiv a "avortului post-natal" (denumire eufemistică a infanticidului), profesorul respectiv şi colaboratorii săi pretinzând că "statutul moral al unui nou-născut este cel echivalent unui fetus, în sensul în care îi lipsesc proprietăţile care să justifice atribuirea unui drept la viaţă", iar cei care nu le împărtăşesc concluziile ar fi "fanatici care se opun de fapt valorilor unei societăţi liberale"!

Dezavuând asemenea teze, nu doar anticreştine, ci de-a dreptul antiumane, de un cinism iresponsabil (pe care "ştiinţa" nu-l poate scoate din vecinătatea abjecţiei), noi considerăm că într-o societate ca a noastră, campioană mondială la avorturi şi grav destructurată moral de ofensiva mai veche sau mai nouă a unor perverse ideologii antitradiţionale, oficialităţile politice, culturale şi mediatice ar trebui să manifeste un plus de responsabilitate şi prudenţă, iar nu să gireze cu autoritatea lor fel de fel de oferte ştiinţifice sau ideologice care contravin flagrant şi tradiţiilor, şi intereselor vitale ale societăţii noastre.

Nutrim speranţa - alături de alţi protestatari din sânul societăţii civile şi laicatului ortodox - că, aşa cum în luna februarie Facultatea de Sociologie a revenit asupra deciziei iniţiale şi a sistat conferinţa pro-pedofilie, tot astfel Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti va găsi o modalitate de a nu se face complice a îndemnului "academic" la infanticid şi la perpetuarea avorturilor care ne pun în pericol, dincolo de considerentele moral-spirituale, chiar viitorul şi fiinţa naţională. Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, preşedintele A.F.M.C. «Christiana»

[Parascheva16]

SOCIALISTII EUROPENI ATACA RELIGIA

Socialistii europeni ataca nu doar familia si casatoria ci si, din nou, credinta. Mai devreme in an un europarlamentar lituanian a compilat un raport privind libertatea religioasa si necesitatea protejarii ei. E cunoscut ca Raportul Andrikiene. El urmeaza sa fie supus votului in Parlamentul European. Socialistii europeni, secularizati si secularizanti, nu-l iubesc. Pe 10 iunie Veronique De Keyser, Vice Presedinte al Grupului Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European a emis un comunicat de presa care ataca Raportul, numindu-l, de loc respectuos, un “religious rant”, adica “palavrageala religioasa”.

Press release by Véronique De Keyser, Vice President of the Socialists and Democrats Group

This week in Strasbourg the European Parliament will vote on the Andrikiene report. In other words, on the “EU Guidelines on the Promotion and Protection of Freedom of Religion or Belief”. Who could be against the idea of protecting freedom of religion and of conviction? The problem is what Mrs Andrikiene, a Lithuanian MEP from the European People’s Party, made of the initial proposal from the European Commission. It has been transformed into a real religious rant. If we follow her with this report, nothing will oppose creationism in schools any longer, nothing will require children to follow classes in biology, gymnastics or swimming, nothing with prevent the carrying out of dangerous and backward religious medical practices. In terms of education, “parents’ right to educate their children in accordance with their convictions, whether they are religious or not, includes the right to deny any undue interference in said education, being from state or non-state actors, if it is against their beliefs, whether they are religious or not.” I cannot imagine the possible religious or sectarian excesses (for it is the countries and not the EU which define what they consider being religious or philosophical associations) in these areas. In fact, this report is also a challenge to the idea of formal education: parents’ choice of what can and must be thought to their child is, for Mrs. Andrikiene, the ultimate reference: what a step back in the design of education! We are not even talking about health or women’s rights; if this report passes, women risk being faced with conscientious objections of their caregivers, without any guarantee to their rights. Conscientious objection is promoted as a “legitimate exercise of freedom of thought, conscience and religion, in morally sensitive issues”, (abortion, assisted reproduction, euthanasia, etc.). As it stands, this report is unacceptable. It was rejected by the socialists and democrats in the Committee on Foreign Affairs, and will be again in plenary if it does not undergo a complete facelift, that is to say, if large parts are not pruned by rejection votes.

[Parascheva16]

O PARLAMENTARA CURAJOASA!

In Parlamentul Romaniei sunt si femei curajoase care pledeaza cauza familiei. Una dintre ele este dna Florica Chereches (PNL Oradea) initiatoarea amendamentului de protejare a casatoriei, adoptat si apoi respins de Comisia de revizuire a Constitutiei. Mama a 4 copii, aceasta doamna merita sa fie cunoscuta in intreaga tara si apreciata de intreaga miscare profamilie si pro-vita din Romania. Marti a facut o Declaratie Politica in Camera Deputatilor care merita sa fie citita cu toata atentia. Ii multumim.

Declaraţie politicã: Chiar mai trebuie să discutăm ce este familia?

Săptămâna trecută m-am bucurat să aud că amendamentul pe care l-am trimis Comisiei de revizuire a Constituției a fost adoptat cu o mare majoritate de voturi. Amendamentul se dorea o clarificare la definiția familiei cuprinsă în Articolul 48, în noua formulare, aceasta fiind definită ca luând ființă prin căsătoria liber consimțită a unui bărbat cu o femeie. Mi se pare ciudat și de necrezut că un astfel de amendament a stârnit atâtea dezbateri și polemici într-o țară care se numește creștină și în condițiile în care nu am auzit niciun lider politic spunând că s-ar dori legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Atunci de ce atâta vâlvă pentru un amendament care clarifică un lucru natural și firesc cum este căsătoria unui bărbat cu o femeie?

Stimați colegi: Noi toți suntem aici pentru a-i reprezenta pe cetăţenii României care cred, în majoritatea lor, că familia înființată pe uniunea dintre cele două sexe este primul şi cel mai important centru al vieţii sociale. Familia astfel constituită s-a dovedit cadrul optim de formare a noilor generaţii, iar rolul esenţial jucat de această instituție în trecutul, prezentul și viitorul dorit al ţării poate și trebuie specificat în Constituţie. De fapt, aceasta nici nu este o prevedere nouă, ci doar o clarificare a definiției existente. Nici modificarea nu e o noutate, având în vedere că în 2006, Alianța Familiilor din România a inițiat o campanie amplă în acest sens și a reușit să strângă semnături de la 650.000 de cetățeni care încă așteaptă să o vadă pusă în practică.

Menţionarea clară a familiei naturale, monogame și nucleare ca valoare protejată de Constituție nu poate fi interpretată ca o ofensă adusă cuiva, ci este doar recunoașterea juridică a unei realități și a dezideratului unei permanențe; o re-aşezare în limitele normalităţii, conformă cu spiritul creştin al românilor. Ea reprezintă o măsură care a devenit absolut necesară în contextul unei stări de criză a familiei, cu tot mai multe familii destrămate și copii crescuți de un părinte singur.

De altfel, Statul român modern se situează, cronologic, în urma Familiei. Privind în urmă, găsim o corespondență uimitoare între perioadele în care familia a fost puternică și independentă și prosperitatea societății la modul general; și invers, o familie slabă, redusă ca importanță în ponderea actelor sociale sau folosită ca mijloc de manipulare ideologică, a dus la stări sociale tensionate, stagnare sau la sărăcie și criză așa cum este cea prin care trecem acum. Privind spre viitor, perspectivele demografice sumbre ale României ne impun să fim foarte atenți la modul în care Statul garantează dezvoltarea unui model social și mai ales la care este modelul social optim.

Conform ultimului recensământ intern, dar şi Indexului Global al Religiei 2012, realizat de Gallup International, România este printre cele mai religioase ţări ale lumii. Cetăţenii români sunt pe locul 6 în lume în ceea ce priveşte credinţa lor. Noi avem datoria să facem legi care să respecte modul de viaţă şi credinţa celor ce compun acest popor. În același timp, Statul trebuie să protejeze persoanele care au alte credințe sau se manifestă în mediul privat altfel decât într-o familie tradițională; acești cetățeni sunt egali în fața legii și își exercită drepturile fundamentale fără nicio îngrădire. Nici ei nu trebuie, la rândul lor, să caute să-și impună prin forță, fie ea și conjuncturală, propriul set valoric asupra majorității.

Stimați colegi: Bănuiesc în opoziția față de amendarea art. 48 al Constituției și în referințele lor repetate la un pretins „anacronism”, supărarea unor interese care doresc cu orice preț modificarea normelor sociale și comportamentale din România, justificându-se prin evoluții din alte societăți și țări. Cred că nu avem nicio obligație de a urma recomandări sau modele de care suntem străini. Experiența nefastă a celor 50 de ani în care comunismul a impus legi cu forța, fără a ține cont de specificul românesc, sunt de ajuns. Nu mai este nevoie să traumatizăm alte generaţii în numele unui iluzoriu „progres” adus prin rețete alienante.

În încheiere, vreau să salut poziția Dlui Senator Crin Antonescu, Președintele Comisiei de revizuire a Constituției, care afirma că nu se poate confunda această prevedere constitutională cu vreo limitare a drepturilor cetățenești și că „familia e familie iar căsătoria e căsătorie și se face între un bărbat și o femeie”. FLORICA CHERECHEȘ, DEPUTAT PNL

DIN PARTEA PDL

Saptamina trecuta am redat comentariul Partidului Noua Republica privind adoptarea amendamentului de nediscriminare a orientarii sexuale. Intre timp, am primit o scurta nota din partea unui deputat PDL in care ni s-a comunicat ca PDL favorizeaza amendamentul de definire si protejare a casatoriei in Constitutie dar pentru ca sunt minoritari in Parlament si in Comisia de revizuire, nu pot influenta directia lucrurilor.

[Parascheva16]

Subiect: Aducem Basarabia acasa

Mesaj: Este în plina desfasurare cea mai amplă campanie pentru unirea cu Basarabia. Sunt necesare 100 000 de semnături pentru susținerea unei legi care face din Republica Moldova o prioritate a statului român. Până acum s-au strâns 50 000 de semnături și e nevoie de implicarea fiecăruia ca să reușim în cel mai important exercițiu democratic realizat în România pentru frații de peste Prut. 100 000 de semnături pentru 3 milioane de români. Adu-i acasă: http://basarabia-acasa.ro/

[Parascheva16]

CANADIENII CER IERTARE LUMII PENTRU "CĂSĂTORIILE HOMOSEXUALE"
"[...]
Potrivit legislatiei canadiene, căsătoria homosexuală este prezentată acum în scoli ca un echivalent al căsătoriei autentice. Complicatiile pentru asociatiile religioase care oferă servicii sociale sunt enorme, de pildă prin simplul fapt că aceste asociatii sunt fortate acum să accepte si perechi de homosexuali.

Asociatiile religioase din domeniul adoptiilor sunt si ele fortate să încredinteze copii mici unor perechi de homosexuali. Instantele locale au creat un haos din legislatia privind drepturile părintesti, decizând că si partenerele lesbiene, si donatorul de spermă, sunt părinti legali pentru copil.
[...]

complet aici:http://www.alianta-familiilor.ro/scuze.html

[Parascheva16]

GENERATIA DEZRADACINATA A ROMANIEI

La conferinta AFR din 27 aprilie a participat si Ştefania Hălăucă, o tinara absolventa a Institutului Ortodox din Bucuresti. Tema prezentarii ei a fost unica si s-a focalizat pe tanara generatie nascuta dupa decembrie 1989, o generatie neancorata, se pare, in valorile traditionale ale parintilor lor. O generatie, am zice, dezradacinata, fara radacini intr-un fundament valoric temeinic. Observatiile lui Stefania ni s-au parut interesante si le publicam astazi.

De ce cred eu că e nevoie…

Aș vrea sa vă vorbesc despre şi din perspectivă personală asupra generației din care fac parte, generic numită a celor „cu cheia de gât”. De unde venim, cu ce ne-am confruntat şi de ce avem nevoie de la oamenii implicaţi şi cu experienţă, atât pentru noi cât şi pentru comunitatea noastră. Într-un fel e impropriu spus ”generație” deoarece mereu au existat segmente de populaţie aflate în tranziție (chiar criză) socială, culturală, identitară ș.a.m.d.. Cred însă că amploarea pe care a luat-o acest fenomen în urma anilor de experiment comunist justifică întrebuinţarea termenului, în special prin efectele vaste şi pe termen lung, alimentate chiar de noua orientare politico-socială de după 1989: întreţinerea şi fabricarea de false valori şi secularizarea.

Însă ceea ce vreau nu este să fac o analiză sociologică, ci să vă vorbesc despre oameni şi frumuseţea vieţii. Părinții mei fac parte din cei mulţi transplantați de comunism. Plecați din adolescența timpurie la oraș pentru a-și urma visele și a realiza altceva, mai mult, decât știau că pot face în satele natale, s-au trezit ”șuruburi și piulițe” în industrie, într-un mediu neprielnic dezvoltării. Oameni frumoși, minunați, cu potențiale uriașe (inteligență, simț și talent artistic, ș.a.m.d.) au avut neşansa unui context contextul nu tocmai favorabil şi a unei vieţi deloc ușoare.

În urma lor am venit noi, copiii clasei muncitoare de la periferia București-ului. În noi s-au împletit atâtea încât mă minunez că nu avem dungi și picățele. Exuberanță și violență domestică, alcoolism și școală multă, veri la țară și televizor, jocuri în fața blocului și fugi de acasă, bucuria imaginației și zilele când nu era nici pâine în casă, salariile părinților azi măricele, peste un an prea mici, pasiuni înălţătoare și tentații toxice aduse de vântul schimbărilor (nu voi uita niciodată prima dată când cineva a vrut să-mi ofere droguri, nici primul caz grav de dependență despre care s-a dus vestea în cartier, de fetele racolate pentru prostituție în străinătate sau videochat, obscuritatea internetului - a chat-urilor atât de populare...spiralele yoghine, visul perpetuu al îmbogăţirii peste noapte… ), mersul la biserică, orele de religie, istoria (încă nealternativă), propagande pro-occidentale și nostalgii comuniste, tranziţii interminabile şi politici experimentale, și-atât de multe altele.

Noi am crescut în tot acest amalgam. Necunoscând vreun alt fel de viaţă nu am avut dificultăţi prea mari în adaptare, însă adaptarea (alinierea) s-a făcut mai mult la situaţie şi cerinţe decât la normalitate. În acest context am crescut, trăind multe din cele mai sus înşiruite şi altele asemenea, rele şi bune. Mică fiind m-am simțit adesea captivă. M-am întrebat plângând ”de ce?” și mi-am imaginat răspunsuri de tot felul, visând aproape zilnic la sprijin, la cineva care să fie lângă mine, un împăciuitor mai curând decât un justițiar și, mai ales, o mână întinsă.

Crescând, într-o zi mi-am zis că e suficient şi am luat inițiativă. În urma acesteia au venit sprijinul, răspunsuri, lămuriri. În același timp au venit alte lupte și zbateri. Pe de o parte vedeam că normalitatea cere eforturi susţinute şi că nu presupune neapărat şi imediat dispariţia problemelor cu care mă confruntam, iar pe de altă parte îmi conștientizam tot mai clar, mai acut, golurile din formarea mea ca persoană. Din fericire noua conjunctură mi-a permis şi conştientizarea faptului că Cineva mi-a fost totuși alături (mereu m-am simţit în biserică ca acasă, acum însă începeam să fiu în Biserică). Astfel mi s-a schimbat perspectiva dinspre durere spre seninătate. Făcând acum o analiză obiectivă, ”cheia de gât” și toate celelalte greutăți, dar și greșelile (destule) pe care le-am făcut m-au format. Și cred (și sper) că m-au format mai mult decât m-au deformat.

Toate au fost, sunt și pot fi cu folos. Se spune că toți ne naștem la timpul potrivit, în momentul oportun nouă și celor din jur. Cred că e adevărat. În relație cu oamenii toată experiența de viață m-a făcut să pot să aud (ascult) și să iubesc. Descopăr astfel, pe cât pot, în fiece om un adânc și-un munte de frumusețe, de lupte… un amalgan de timp, spaţiu, Cer şi pământ care mă bucură. Şi am ajuns să cunosc pe mulţi asemenea mie, cu experienţe grele, complexe de viaţă.

Parte dintre noi vrem şi ne străduim să fim pentru ceilalţi acea mână întinsă aşteptată în copilărie. De altfel credem şi ştim că aproapele nostru e bucuria şi mântuirea noastră. Acestea sunt motivaţiile mele în şi pentru lucrul cu oamenii pe care îl desfăşor de aproape 10 ani. Acesta poate fi un punct de plecare şi pentru alţii...

Într-o comunitate (societate) intoxicată, bântuită de autism (un autism metaforic, dacă analizăm fenomenologic masele) şi obiectificare (în toate aspectele ei), dragostea, aplecarea, demnitatea sunt cele care pot crea punți și rezolva probleme majore din interiorul ei. Fiecare are chemarea sa spre aproapele. De la liderul de opinie până la cel care șterge lacrimile, de la finanțator până la rugător fiecare are capacitatea de a sprijini. Nu sunt adepta ideii de filantropie. Făcând o analogie pot spune că filantropia scoasă din contextul vieţii ca şansă de a unirie cu Hristos, ca drum spre libertate şi iubire, prin urmare despărţită chiar de definirea ei („iubire de oameni”) este ca şi cum ai striga în spaţiu. Însă ştiu ce înseamnă un pic de implicare constantă în stimularea utilizării potenţialului , în formarea sănătoasă a fiecăruia dintre noi.

Ajungând la viaţa cotidiană aud de multe ori cuvinte la adresa tinerilor şi a ţării. Cuvinte nepotrivite şi nefolositoare, îndrăznesc să spun chiar injuste. Cunosc personal atât de mulţi tineri - şi nu numai - care întreprind acţiuni constructive încât refuz să mai ascult atitudinile negative la adresa lor sau a ţării în care m-am născut. E totuşi adevărat că sunt şi oameni rătăciţi, bulversaţi, luptaţi, formaţi în direcţii lipsite de conţinut, singuri ş.a.m.d.. Lângă ei este nevoie să fim. Este nevoie de oameni cu experienţă care să se aplece spre sprijinirea celor ce vin în urma lor. De asemenea este nevoie de o mai bună comunicare şi cooperare la nivelul ONG-urilor, fapt ce ar întări societatea civilă creştină şi implicit susţinerea valorilor normale, autentice şi la nivelul aparatului politico-social.

O zicală foarte populară este „să punem mână de la mână”. Să facem astfel şi să fim prezenţi acolo unde este nevoie de noi. Spun acestea deplin conştientă că fără Dumnezeu nu pot face nimic şi că în toate activităţile noastre El trebuie să fie centrul şi aliatul principal. În final vreau să mulţumesc tuturor participanţilor la Conferinţa anuală a Alianţei Familiilor din România şi organizatorilor pentru întreaga experienţă oferită. Sper din suflet ca informaţiile prezentate să ajungă la cât mai mulţi oameni şi ca pe viitor numărul celor prezenţi la eveniment să crească.

Ştefania Hălăucă

[Parascheva16]

IT’S NOT GAY BEING GAY – REACTII

Marinela P.: Sincere felicitari..pentru materialul trimis..!!! "Tara arde si baba se piaptana."..!!! Cam asa se intampla cu capetele luminate ale tarii..!!! Inca o dovada in plus..ca unde-i multa inteligenta ..e si multa prostie,,!!! Eu cred ca trebuie luata atitudine ferma impotriva acestor manifestari..lipsite de morala si bun simt,caci..si sub acest aspect vom fi..groapa de gunoi a Europei..!!! Doamne ajuta-ne si da-ne minte..la toti.! Amin.!!!

Paul Z.: Bună ziua! Eu îl suspectez de foarte mult timp pe acest gângav senator (fost ministru efemer al Justiției) că ar fi poponaut așa că nu m-a cuprins mirarea când l-am văzut ca fiind un aprig susținător al nemernicilor încadrați în legiunea Sodomei. Mai mirat am rămas de atitudinea lui Theodor Stolojan care susține aceeași mizeri ca și adversarul său politic; sau, cine știe, poate și-o pun amândoi, cine mai știe...! Oricum, mulțumesc pentru mesajele dv. și vă asigur că voi rămâne un fidel membru al AFR! Un sfârșit de săptămână excelent vă doresc!

Elisabeta I.: Buna, va felicit pentru articol. L-am scanat, deci nu citit in totalitate; dar am vizionat videoul despre d-na Butterfiled. L-ati trimis si d-lui Chiuariu? Ma rog si sper ca Romania sa fie un exemple pentru valorile morale, normale si etice pentru o lume intreaga si sa nu accepte aceasta lege. Sunt sigura ca 99.9% din guvern condamna aceasta initiativa, dar nu au asa mult curaj sa o spuna direct din cauza faptului ca, asa cum scrie in Biblie, in zilele din urma binele se va numi rau si raul bine (nu stiu unde scrie exact, nu am timp sa verific acum). Dumnezeu sa va aiba in vedere toata munca si sa va binecuvanteze cu toate lucrurile bune!

Multumesc pentru mesaje: Dumnezeu sa va intareasca in lupta pentru valorile crestine. Am atasat o poezie scrisa in aceste zile de confuzie si dorinta de lepadare a valorile crestine. Daca considerati mesajul ei folositor o puteti distribui si Domnul sa lucreze trezirea multora din somnul mortii pacatului. Teodor G.

prof. Maria T. Citesc saptamanal materialele postate si ma alatur (am mai comentat ), si ma tem, nu pentru familia mea si descendenti crescuti in morala crestina si chiar civica, ci. pt. acesti zis noncomformisti. M-a surprins cand la o emisiune RTV in care se dezbatea acest subiect, a fost solicitat pr. Stoica, mi se pare secretar BOR si i s-a pus o intrebare intr-un fel capcana, daca acesti, ,,deviati sexual" sunt membrii bisericii ortodoxe, a raspuns ca desigur, doar ca n-ar oficia astfel de casatorii. In ideea ca ,,Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca..." se poate intelege. Doar ca ar fi bine ca biserica sa fie mai categorica. Dumnezeu, dupa ce a tolerat mult timp, a intervenit. Ex. Sodoma si Gomora. Una e ca nu stim ce fac oamenii in dosul usii casei, alta sa-i vezi in strada. Cred ca autoritatile sunt prinse la inghesuiala cu ,,drepturile omului" daca si Obama a fost de acord intr-o tara preponderent crestina. Cred ca o formulare evaziva e mai buna decat o acceptare categorica.