Impotriva razboaielor si uciderilor

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.
Interpretarea unui text, nu o facem tu şi eu, în primul rînd, ci Duhul Sfînt, prin Sfinţii Părinţi, în Duhul Sfînt din mădularele lor, că uite de ce: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." (2 Petru 3, 16)

Iar dacă nu asculţi aceste cuvinte, nu iubeşti pe Dumnezeu şi nu vei moşteni Cerurile. Teme-te de cuvintele astea.

Păzeşte cuvintele Domnului şi NU UCIDE pe nimeni, ci iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Cine e aproapele tău ? Orice om, uite: "Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?" (Matei 5, 46) Cel ce nu te iubeşte, pe acela să-l iubeşti cel mai mult. E poruncă, copile. Doamne fereşte, de nebunie.

Ce nu e aici în Sfînta Tradiţie, cezare? CE ? Nebunia minţii tale şi a tuturor celor ca tine. Aia nu e în Sfînta Tradiţie.

Vorbeşti nebunii, cezare, din mintea care îţi este înnebunită.
Biserica Luptătoare este intim sudată cu Biserica Biruitoare, nu cu nicio patrie, cu absolut nici un neam. Biserica vrea toate patriile pământului, toate neamurile să se mîntuiască, de acea nu ţine cont de nici o patrie, niciodată. Hristos a venit pentru toţi.

1)Vorbesti de Sfanta Traditie, de Sfintii Parintii, dar cand am pomenit de intreaga filozofie a razboiului just, desvoltata de un Sfant Parinte, nu m-ai bagat in seama.

2) Daca ar fi Sfanta Traditie, tu ai putea da exemple din Patristica care sa sustina asta.

2)Tu spui ca Biserica transcede neamurile. Corect. Dar Ea este organizata in Biserici Nationale. Te rog mediteaza.

[Patrie si Credinta]

In ceea ce priveste istoria armatei si violentei in Biserica, uite iti copiez partile relevante ale interviului cu Parintele Mihai-Andrei Aldea postat de colega noastra Parascheva pe un alt thread.

Dar avem vreun temei in istoria Bisericii pentru ceea ce spuneti(folosirea armelor)?

Avem pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, avem pe Sf. Mare Mc. Dimitrie, avem pe Sf. Teodor Stratilat, avem pe Sfantul Andrei Stratilat, avem pe Sfantul Mc. Dasius, si nenumarati alti sfinti militari, unii dintre ei purtand armele chiar in ziua in care au fost martirizati, fiind martirizati cu armele la brau. Si toti acestia ua luptat cu arma in mana, au ucis, au ranit si sunt sfinti. Constantin cel Mare, cel intocmai cu Apostolii, nu numai ca a luptat cu arma in mana, a condus armate in nenumarate batalii si Biserica il lauda pentru lucrul acesta. Nu zice “vai, nemernicule care ai luat arma”. Zice “Slava tie, Sfinte Constantin, care ai biruit in batalii pe dusmanii lui Dumnezeu”. Troparul Sfintei Cruci, in forma sa originala, zicea catre Dumnezeu „biruinta binecredinciosilor imparati asupra barbarilor daruieste”. Azi s-a schimat textul, dar istoria nu se schimba. Si ea marturiseste acest lucru pe care autoritatile anti-crestine si anti-nationale vor sa-l ascunda. Deci iata ca ideea acesta ca nu are voie crestinul sa foloseasca forta in nicio imprejurare este o idee necrestina, satanica. De fapt crestinul are chiar obligatia de a folosi forta atunci cand este de la Dumnezeu a folosi forta, atunci cand trebuuie. Insusi Scripturile poruncesc acestea. Pana si Sfantul Apostol Pavel spune limpede “De aceea dregatoria poarta sabie, ca sa pedepseasca.” Ori vedeti, de la dregatori Sfantul Apostol Pavel a primit 40 de bete pe spinare! Deci dregatoria avea si toiag cu care pedepsea, avea si bici, avea si pisica cu noua cozi, avea tot felul de unelte de pedepsire. Dar dintre toate, in Duhul Sfant fiind, Sfantul Apostol Pavel alege sabia! Ea nefiind instrument de pedepsire cu bataia la palma sau pe spinare, ci fiind instrument de moarte. Aratand Duhul Sfant prin aceasta ca exista imprejurari in care de la Dumnezeu este lasata chiar si pedeapsa cu moartea. Cu care eu personal nu sunt de acord, o privesc plin de teama pentru ca nu poate fi schimbata daca a fost gresit aplicata, dar pe care iata, Dumnezeu prin gura Sfantului Apostol Pavel o incuviinteaza in anumite imprejurari. Pe mine ma cutremura ideea pedepsei cu moartea, dar Dumnezeu o incuviinteaza, iar prin gura Sfantului Apostol Petru o si da. Pentru ca atunci cand Anania si Safira au mintit Duhul Sfant, au fost pedepsiti cu moartea. Dar nu au fost pedepsiti cu moartea pur si simplu, ci prin gura Sfantului Apostol Petru, el a fost cel care a dat osanda de moarte asupra lor si au murit. La fel de bine putem spune ca Sfantul i-a ucis cu gura lui, prin puterea Duhului Sfant. Nu vad care e deosebirea in a ucide cu sabia si a ucide cu puterea gurii. Cine are puterea gurii ucide numai cu cuvantul, dar cine nu are puterea gurii dar trebuie sa o faca va ucide cu sabia, cu pusca sau cu ceea ce are. Nu acest lucru este esential, mijlocul prin care s-a facut uciderea, ci daca Dumnezeu a ingaduit sau nu ca un om sa rosteasca osanda de moarte asupra altui om si aceasta sa fie indeplinita. Si raspunsul este cutremurator pentru omul de astazi. Da, Dumnezeu a ingaduit si ingaduie acest lucru.

[Patrie si Credinta]

Sunt invataturi bisericesti sau Sfinti Parinti care propovaduiesc impotriva practicarii artelor martiale(subiectul era despre artele martiale, dar ideea ramane)?

Nu, nu exista asa ceva. Dimpotriva, Sf. Ioan Gura de Aur ii lauda pe osteni pentru ostenirile lor, la fel Sf. Vasile cel Mare si alti Sfinti Parinti. Sunt dati ostenii drept pilda si de Sf. Ap. Pavel si de multi altii, pentru crestinii care vor sa duca lupta cea buna. Pentru ca toti crestinii care vor sa duca lupta cea buna trebuie sa o duca asemenea ostasilor. Sf. Clement Romanul ii da ca pilda pe ostasi. Sf. Ignatie Teoforul si multi alti sfinti ii dau ca pilda pe ostasi, in cele bune, desigur. Sf. Ioan Botezatorul atunci cand este intrebat de ostasi ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim, nu le spune “renuntati la arme”. Ci le spune “nu nedreptatiti pe nimeni, nu jefuiti pe nimeni, fiti multumiti cu solda voastra”. Vedeti, aici e un cuvant ingrozitor pentru cei care cred ca orice folosire a fortei, a violentei, este rea. Sf. Ioan Botezatorul cel mai mare nascut din femeie, dupa cum spune Insusi Mantuitorul, nu le spune soldatilor sa renunte la solda, nu le spune sa se lase de meseria armelor, ci le spune dimpotriva, sa fie multumiti cu solda lor. Deci ii indeamna practic sa ramana in armata fiind multumiti cu solda lor. Supunandu-se comandantilor, dar ferindu-se a nedreptati pe cineva, ne jefuind pe cineva. Facandu-si meseria de ostasi cu dreptate. Deci Sf. Ioan Botezatorul ii indeamna pe ostasi sa ramana asa mai departe dar sa nu savarseasca nedreptati din starea in care sunt. Canonizarea unor sfinti care au fost ostasi pana la sfarsitul vietii lor, ca Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Andrei Stratilat, Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si altii asemenea arata si ea faptul ca Biserica a primit ostasia ca o cale de mantuire. Iar ostasie fara pregatire de lupta nu exista. Aceasta pregatire de lupta este cea numita adesea, astazi, arte martiale.

Dar, intorcandu-ma la intrebare, vedem ca in realitate niciunul dintre Sfintii Parinti nu a osandit niciodata folosirea fortei, a violentei, decat daca a fost facuta cu nedreptate. Acesta este “punctul pe i”, aici este locul in care se aluneca fie intr-o parte, fie in alta. Pentru ca unii spun “nu este voie deloc sa folosesti forta”, ceea ce este o minciuna, este o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu, iar altii spun “foloseste forta cand vrei tu”, eventual „persecuta pe cei din alta natie sau de alta credinta”, ceea ce iarasi este o minciuna si o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu. Exista o dreapta socoteala, o deosebire a duhurilor de care trebuie sa dam dovada in aceasta privinta. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca Dumnezeu nu a lasat trupului omenesc arme, in sensul armelor pe care le au fiarele – coarne, colti, ghiare si altele asemenea – pentru ca exista vreme in care sa iei armele si exista vreme in care sa le lasi. Acest cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur este potrivit cu cel al Ecleziastului care spune ca este vreme pentru toate lucrurile de sub cer; este vreme de pace si este vreme de razboi. Lucrurile nu se interpreteaza numai duhovnicesc. Ca daca este s-o luam duhovnicesc extrem de rar este vreme de pace, ca dracul ne ataca neincetat. Este vreme de pace si este vreme de razboi in viata de toate zilele. Este vreme in care sa iei armele si sa le folosesti si este vreme in care sa nu le iei. Dar! Cum ai putea sa iei armele sa le folosesti cand tu nu le stii, nu le cunosti, sau cu atat mai putin stii sa le folosesti? Si daca nu stii sa iei armele si nu stii sa le folosesti ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca este vreme de pace si este vreme de razboi. Ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca de aceea poarta stapanirea sabie, ca sa pedepseasca.
__________________

[Patrie si Credinta]

Dar noi nu suntem stapanire. Sau ce inseamna stapanire, de fapt?

Aici sunt doua trepte deosebite. Exista in primul rand dregatoriile oficiale ale unui stat. Dar atunci cand statul respectiv este sub ocupatie straina exista doua stapaniri. Cea straina si stapanirea nationala.

Stapanire nationala care se autoproclama.

Sau exista dinainte, dupa caz. In clipa in care japonezii au invadat insulele Ryu- Ryu numite astazi Okinawa, populatia de acolo avea propriile capetenii si aceste capetenii au condus rezistenta impotriva ocupatiei japoneze; sau a ocupatiei chineze atunci cand chinezii au ocupat insulele. Chiar daca pe fata ei se prefaceau a se supune ocupantilor, pe ascuns ei conduceau rezistenta si era firesc intra-devar ca bastinasii din Ryu- Ryu sa faca aceasta rezistenta, sa lupte impotriva ocupantilor. Deci atentie, ca exista doua situatii foarte deosebita, atunci cand o tara are conducatorii sai si atunci cand o tara are conducatori straini, ocupanti. Cand are ocupanti, are datoria de a lupta impotriva ocupantilor.

[Patrie si Credinta]

Oare nu se cuvine sa ne supunem ocupantilor, sa ii socotim ca stapanire de la Dumnezeu?

La fel cum era firesc ca evreii sa nu ramana supusi egiptenilor care ii indemnau la nelegiuiri, sau filistenilor care ii indemnau la nelegiuiri si asa mai departe, la fel nu este firesc sa ne supunem nici noi. Desigur, ca sa lungim aici paranteza, lupta impotriva ocupatiei se realizeaza pe doua planuri. Planul material si planul duhovnicesc. Planul duhovnicesc este de fapt primul! Pentru ca, e bine sa stim asta, ocupatiile se datoreaza pacatelor si se inving pe plan material prin izbanda dovedita mai inainte pe plan duhovnicesc. Lupta impotriva ocupatiei incepe cu lupta impotriva propriilor patimi. Cu incercarea de a te intoarce cu adevarat catre Dumnezeu, de a fi un om si un popor bun, crestin, iubitor de Dumnezeu. Si abia apoi cu armele. Atunci cand un popor se ridica duhovniceste apoi se poate ridica si militar, sau economic, sau cultural sau alt fel, incat sa poata sa biruiasca, sa poata sa se ridice. Voi da un exemplu nu foarte duhovnicesc, dar care in anumite limite, desigur, ne poate ajuta sa intelegem despre ce vorbim. Polonezii erau sub ocupatie straina. O parte din Polonia era ocupata de germanici, iar cealalta parte era ocupata de Imperiul Tarist. Erau destul de prost tratati polonezii de partea germana si ingrozitor de prost tratati in partea ruseasca. Multi dintre polonezi, numai pentru ca erau polonezi erau bagati in puscarie, in lagare rusesti. Si polonezii erau resemnati si dezbinati, multi dintre ei ajungeau sa emigreze, exista pana astazi comunitati poloneze in Brazilia, Argentina, Uruguai, Paraguai, formate atunci. Polonezi care au emigrat in aceste tari si care pana astazi au acolo comunitati. Si parea ca Polonia va disparea de pe harta Europei, dar au fost un Sienkiewicz si alti cativa care le-au adus aminte ca ei au evlavie la Maica Domnului, le-au adus aminte ca ei sunt uniti dincolo de dezbinarea lor, pentru ca polonezii erau extrem de dezbinati, prin evlavia pe care o au la Maica Domnului. Aici sigur, nu facem paranteza la paranteza cat de corecta era aceasta evlavie, asta este alta problema, pe o semnalam doar ca sa nu se caute degeaba nod in papura. Ideea este ca aducandu-si aminte ca ei sunt uniti prin acest punct au reusit pas cu pas sa se uneasca si prin celelalte si pana la urma a reaparut Polonia pe harta lumii, desi disparuse. Si exista pana astazi, desi intre timp hotarele ei s-au tot schimbat. Dar a reusit sa reziste pana astazi pentru ca multa vreme si-au adus aminte ca exista ceva care ii uneste. Deci a fost intai o ridicare spirituala, chiar daca neorientata corect din punct de vedere ortodox, dupa care a putut sa existe sa zicem asa si ridicarea materiala. Cu atat mai mult la noi, cei care suntem din poporul lui Dumnezeu, fara o indreptare interioara, sufleteasca si de aceasta data corecta, nu poate exista ridicarea materiala. De ce spun cu atat mai mult, pentru ca in vreme ce ereticii stiu putin si gresit, ortodocsii sunt oameni care trebuie sa stie mai multe, sa stie Adevarul. Iar sluga care stie multe, mult va fi batuta. Mai mult se cere de la un popor ortodox, decat de la un popor neortodox. Inaintea lui Dumnezeu o greseala facuta de ortodocsi este pedepsita mult mai aspru decat o greseala facuta de eretici sau pagani, pentru ca ei, saracii, sunt in ratacire, pe cand ortodocsii au Adevarul la indemana. Deci, ca sa ne intoarcem la intrebare, aceste doua tipuri de razboi, duhovnicesc si material, merg mana in mana, pentru ca noi, oamenii, suntem si suflet si trup. Nu putem sa dam deoparte nici sufletul, nici trupul, si sa zicem ca omul e numai una dintre ele. Asa incat si rezistenta impotriva ocupantilor, despre care am tot vorbit pana acum, se desfasoara pe aceste doua planuri, duhovnicesc si material, material si duhovnicesc, nelasand deoparte planul material cum din pacate fac multi, nici cel duhovnicesc, dupa cum fac altii. Asa incat trebuie un crestin ortodox sa fie pregatit, daca nu este calugar sau cleric, trebuie sa fie pregatiti sa poata lupta cu arma in maini pentru a-si apara familia, Tara, Neamul, Credinta, pentru a-si face datoria. Si atunci cand este sub ocupatie este obligat sa lupte, e de datoria lui de a lupta. Face parte de datoria lui fata de stapanirea reala, pentru ca stapanirea reala a unei tari nu este cea a ocupantului, ci este cea pe care o are cand este liber. Pe de alta parte exista si stapanirea propriu-zisa a unei tari. Si acesteia trebuie sa ne supunem, sa o slujim in tot ceea ce ne cere, in tot ce nu este impotriva poruncilor lui Dumnezeu. Deci fie intr-un fel, fie intr-altul, exista o anumita legatura foarte directa intre crestinul obisnuit si stapanire asa incat obligatia noastra de a putea folosi armele este extraordinar de mare. Cand spun a noastra ma refer la noi crestinii in general, pentru ca eu, de pilda, ca preot, nu am voie sa folosesc armele si niciun fel de violenta fizica. Un monah nu are voie sa foloseaca armele si niciun fel de violenta fizica. Arma noastra trebuie sa fie arma Duhului si a Cuvantului lui Dumnezeu. In vreme ce pentru mireni, pe langa aceasta arma a Duhului si a Cuvantului lui Dumnezeu, care se presupune ca la ei nu este atat de bine stapanita ca la clerici sau la monahi, trebuie sa existe armele fizice simbolizate in Sfanta Scriptura prin sabie.

[catalin2]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

1)Vorbesti de Sfanta Traditie, de Sfintii Parintii, dar cand am pomenit de intreaga filozofie a razboiului just, desvoltata de un Sfant Parinte, nu m-ai bagat in seama.

Din cate stiu Fer. Augustin e cam singurul sfant care a spus ca ereticii se indreapta si prin forta, fondarea Inchizitiei a avut la baza si parerea Fer. Augustin.
Sfintii au fost impotriva folosirii fortei impotriva paganilor sau ereticilor, aici ma refer la represiuni. Chiar articolele catolice spun aceste lucruri la subiectele despre inchizitie. In cazul apararii nu stiu exact, nu scriu acum.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de catalin2

Din cate stiu Fer. Augustin e cam singurul sfant care a spus ca ereticii se indreapta si prin forta, fondarea Inchizitiei a avut la baza si parerea Fer. Augustin.
Sfintii au fost impotriva folosirii fortei impotriva paganilor sau ereticilor, aici ma refer la represiuni. Chiar articolele catolice spun aceste lucruri la subiectele despre inchizitie. In cazul apararii nu stiu exact, nu scriu acum.

eu nu ma refeream in nici un caz la persecutarea necredinciosilor.
apropo, uite ce am gasit:
http://orthodoxwiki.org/Just_war
e interesant de citit.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

(...) it has nevertheless always considered killing even in such cases to be a sin.

In St. Pauls epistle to the Romans, God is referred to as a "God of peace" (Romans 15:33). The development of a war is a result of a separation from God, which is also a separation from peace and love. Since God is the source of our existence, separation from God leads to chaos and destruction.
"If you are willing and obedient, you shall eat the good of the land; but if you refuse and rebel, you shall be devoured by the sword" (Isaiah 1:19-20).
"for all who take the sword will perish by the sword" (Matthew 26:52).
"for the authority (civil) does not bear the sword in vain! It is the servant of God to execute wrath on the wrongdoer" (Romans 13:4).

Christians are focused on peace and must work towards preserving a loving attitude that is not separate from God.
"My kingdom is not from this world. If my kingdom were from this world, my followers would be fighting to keep me from being handed over to the Jews" (John 18:34).
"I give you a new commandment, that you love one another. Just as I have loved you, you also should love one another" (John 13:34).
"Blessed are the peacemakers, for they will be called children of God" (Matthew 5:9).

The Church during the first centuries was very negative towards the participation of Christians in war. Origen was completely against the idea of Christians participating in any form of military duty.

Neither St. Ambrose nor St. Augustine accept the "just war" theory but recognized the reasons that lead to it the defense of those unjustly treated. Never has the Church presented nor accepted a theory of "just war".

According to Fr. Stanley Harakas, there is no ethical reasoning for war in the writings of the Greek Fathers. Fr. Harakas states that the fathers wrote that only negative impacts arise from war. Even in unavoidable circumstances, Fr. Harakas mentions that the fathers thought of war as the lesser of greater evils, but none the less evil. Fr. Harakas declares that the term "just war" is not found in the writings of the Greek Fathers. The stance of the Fathers on war is pro-peace and an Orthodox "just war" theory does not exist.

St. John Chrysostom
"Christians above all men are not permitted forcibly to correct the failings of those who sin. Secular judges indeed, when they have captured malefactors under the law, show their authority to be great, and prevent them even against their will from following their own devices: but in our case the wrong-doer must be made better, not by force, but by persuasion" (St. John Chrysostom, "On the Priesthood").

The Canonical Tradition of the Orthodox Church
Any act of violence contradicts the ethics and principles of the Kingdom of God. St. Basil states that although the act of violence may be required for the "defense of the weak and innocentit is never justifiable."

Canon 83 of the Holy Apostles
"If any Bishop, or Priest, or Deacon is engaged in military matters, and wishes to hold both a Roman (i.e.; civil) and a holy office, let him be deposed. For "render unto Caesar the things that are Caesars; and unto God the things that are Gods" (Matthew 22:21).

Church and State
Christianity is responsible for first introducing the belief of non-violence. A true Christian would rather be killed than to kill. However, it is the civic duty of a Christian to obey the civil authority, not only because of fearing punishment, but since it is ethically and honorably conscience. It is inevitably understood that the will of the civil authority will conflict with Gods will over time, and its important to understand that "we must obey God rather than any human authority" (Acts 5:29).

The Church and the Roman (Byzantine) Empire
"How could they be regarded as martyrs or equal to the martyrs those who kill others or die themselves at war, when the divine canons impose a penalty on them, preventing them from coming to Divine Communion for three years."

Most Happy, Ecumenical Patriarch Bartholomew I
Address in Athens, Greece on May 24, 1999
As declared by Patriarch Bartholomew, "...the irrationality of war is evident from its effect on humanity and on the natural environment."
Patriarch Bartholomew references St. Paul's epistle to the Romans, "Do not be overcome by evil, but overcome evil with good" (Romans 12:21).



E destul de clar, cred.

Bucurii.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Nu, dragul meu, Actele Martirice, martiriologia, este încadrată întro ramură a patristicii. Întreabă un profesor din facultatea de teologie, de patristică preferabil, dacă pe mine nu mă crezi. Mi-am dat licenţa din Patristică, dar să nu-mi fie a mă lăuda decît întru crucea Domnului, cum spune Sfîntul Apostol Pavel.

Întocmai ăsta este singurul motiv pentru care este nevoie de o Biserică naţională, şi nu doar naţională, ci mai ales locală, reprezentată prin episcop. Exemplul biblic: epistolele: către Biserica din Corint, Tesalonic, către romani, evrei, deci pe regiuni, pe Biserici, pe naţiuni. Oh, de-ai înţelege.

Sfîntul Gheorghe decînd a devenit creştin nu a mai ucis nici un om.

Pardon? Dragul, tu să dovedeşti, tu ai spus primul protioara aia mare. Tu să dovedeşti că Troparul Sfintei Cruci, cel care susţii tu că e vechi, acela greşit, e adevărat.

Ucenicul Nestor, e la fel ca Sfântul Petru şi Sfîntul Ilie Tesviteanul, în însemnătatea şi dimensiunea faptei sale. Rare, extrem de rare, cu o însemnătate extrem de înaltă teologică, acţiunile lor, care nicidecum nu dă dezlegare la uciderea altui om.

În Levitic, şi niciunde în Biblie, nu există, niciun loc unde Dumnezeu cheamă oamenii la a merge şi a ucide alt om.

Da, un singur canon, bagă războiul în altă pedeapsă decît crima, Canonul 13 al Sfîntului Vasile cel Mare, anume îi dă soldatului o pedeapsă mai uşoară decît criminalului, 3 ani, în loc de 7 ani, de oprire de la Sfînta Împărtăşanie, dar în niciun caz nu spune că e bine ce a făcut, nu încurajează războiul şi uciderile sub nici o formă, din contră, le osîndeşte.

Chiar trebuie să reamintesc că evreii au cucerit Canaanul militar, împotriva cuvîntului lui Dumnezeu: SĂ NU UCIZI şi că asta a fost consecinţa pentru care ei au ajuns robi 400 de ani în Babilon, şi pînă în 1956 nu au avut o patrie a lor ? Chiar trebuie ?

De care dezvoltare ai nevoie? Ce dacă eşti sub ocupaţie străină? Şi evreii au fost şi nici nu au avut ţară a lor, mii de ani. Oare atît de orbi acceptăm să fim?
Ce dezvoltare îţi trebuie? Pe Dumnezeu să-L ai, Lui să I te închini, Lui să-i slujeşti şi de nimic, absolut nimic nu mai ai nevoie.

Despre monahi, mireni şi preoţi am răspuns deja. Citeşte cu atenţie, nu o spun cu aer de superioritate, ci pentru că îmi pasă, nu vreau să te pierzi.

Te rog eu frumos, şterge satana aia de la poza de profil.

Bucurii.

[catalin2]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

eu nu ma refeream in nici un caz la persecutarea necredinciosilor. apropo, uite ce am gasit:
http://orthodoxwiki.org/Just_war
e interesant de citit.

Daca citim cu atentie articolul vedem ca in el se sustine de fapt ca e impotriva omorului si razboaielor, cel putin din punct de vedere ortodox. Chiar despre Fer. Augustin scrie ca nu au acceptat ideea de "razboi just":
"Neither St. Ambrose nor St. Augustine accept the "just war" theory but recognized the reasons that lead to it – the defense of those unjustly treated. Never has the Church presented nor accepted a theory of "just war," but it has tolerated it to protect greater standards."
Spune ca au fost doar tolerate, desi e mai mult parerea autorului. Cred ca articolul e facut probabil de ortodocsii din America, am mai intalnit la teoria evolutionista un articol scris exclusiv de cei din SUA, care era complet gresit.
Daca citim si discutia pe marginea articolului, cineva spune ca "just war" e o teorie de la catolici: http://orthodoxwiki.org/Talk:Just_war
Chiar si cel ce comenteaza e din OCA (BO din SUA).
Avem un exemplu chiar la noi, Sfantul Stefan cel Mare facea penitenta inainte de o lupta si mai ales dupa, pentru iertarea pacatelor.
In articol se mai dau exemple destul de clare, "The stance of the Fathers on war is pro-peace and an Orthodox "just war" theory does not exist."
Ba chiar se pune problema ca unii sfinti spun ca un crestin nu trebuie sa faca serviciul militar, adica sa lupte in razboi (ca acum se face doar armata, nu e razboi).