Am nevoie de sfaturi!

În prealabil postat de AnamariaSzocs

Buna ziua,

Recent m-am inregistrat pe acest forum. Daca cumva am postat acest topic in locul gresit, atunci, imi cer iertare. Ma numesc Anamaria, sunt din Timisoara si am 25 de ani.

Am o problema cu care ma confrunt de foarte mult timp si nu stiu cum sa ma organizez mai bine. Acum o luna de zile am fost la parintele Ioan de la biserica Sf. Parascheva, care mi-a fost recomandat de catre parintele Andrei din Bucuresti. Mi-a zis sa merg la el pentru ca este singurul care ma poate salva. Cu greu am ajuns la acest preot. Vroiam sa merg, dar, tot timpul intervenea altceva sau imi ziceam ca nu o sa aibe cu ce sa ma ajute. Intr-un final, am ajuns la el. Cand am discutat, i-am zis ca am inceput sa ma port foarte urat cu cei din jurul meu, ca nu reusesc sa ma mai rog asa cum trebuie, ma enervez cand vine vorba sa merg la biserica. Atunci, cand ajung la slujba, regret ca am gandit negativ in aceasta privinta.

Mi-a sfatuit sa citesc cateva acatiste si sa nu manac carne. Am crezut ca voi fi in stare sa ma abtin. De 2 ori am pacatuit. Asta insemnand pacatul malahiei. Am mancat carne si au fost zile cand nu am citit acatistele.

De multi ani ma confrunt cu aceasta problema. Nici sa lucrez nu pot. Tot imi zic ca voi lucra azi, stand in fata calculatorului (sunt designer de profesie). Dar, nimic. Ajung sa ma uit la filme sau sa ma joc.

Cum sa scap de acest chin si sa fiu o persoana mai buna? Un parinte cu har mi-a zis ca sunt genul de persoana care as vrea sa merg la biserica, sa fiu mai aproape de Dumnezeu, dar, din cauza pacatelor, nu reusesc. Am vrut sa ma spovedesc. Pana acum cand m-am spovedit, plecam cu sufletul incarcat. Nu simteam acea libertate pe care ar trebui sa o simtim de fiecare data. Mi-a zis parintele Ioan ca as avea pacate sau pacat ascuns de care nu mai stiu si astfel imi creeaza aceasta tulburare.

Sunt convinsa ca asa este. Dar, de ce nu reusesc sa fac ascultare? Simt ca sunt un gunoi care nu merita aceasta viata.

Sa nu cazi in deznadejde. Hristos S-a rastignit pentru pacatosi, deci si pentru mine si pentru tine. Duhovnicul ti-a spus sa renunti la carne, ca sa reusesti sa lupti mai bine cu propriul trup. E mult pana iti gasesti un regim lacto-vegetarian, ca pe urma nici nu mai vrei sa mananci carne. Cunosc multe persoane care nu mananca deloc carne, ortodoxe fiind.

Cel rau cauta sa te duca in deznadejde si sa-ti insufle ganduri potrivnice mantuirii tale. Lupta cu aceste gandurile si cu duhurile rele este prezentata in aceasta carte:
Sf. Nicodim Aghioritul - Războiul nevăzut - Scribd


Cultiva-ti rabdarea, citeste carti duhovncesti si nu te speria daca nu reusesti dintr-odata. Asta inseamna nevointa. Sa faci ceva impotriva voii tale, dar pe placul lui Dumnezeu.

Fa-ti un program zilnic in care sa incluzi si timpul pentru canon. Astfel te vei autodisciplina.

Ia-ti un indreptar de spovedanie si noteaza toate pacatele, din copilarie si fa o spovedanie generala. Participa la Sfantul Maslu cand poti. Incearca sa te rogi si noaptea. Rugaciunea de noapte este de aur, spun Sfantii Parinti.

In caz ca ti se pare greu canonul dat de duhovnic, postez si niste canoane orientative date de parintele Cleopa:

http://www.calauzaortodoxa.ro/calauz...ntru-mantuire/

[Parascheva16]

Nu facem canoane dupa capul nostru, fara binecuvantarae duhovnicului, apoi el decide ce canon e bun ptr. noi, nu invers.

Eu cred ca poti sa duci acest canon. Chiar daca mai cazi, te ridici si mergi mai departe. Important este ca incerci, ca lupti sa te indrepti. Dar banuiesc ca efectele secundare ale pacatului, adica placerea care provine din anumite stari sau fapte pe care le faceam inainte, intervin si ne impiedica progresul.

Vorbeste cu duhovnicul tau si spune-i ce ai spus aici. Nu o sa te judece, o sa te ajute si o sa inteleaga. Nu esti singura cu multe probleme si pacate, mai ales acum. Nu mai surprinde nimic pe duhovnici. Pacatele neuitate banuiesc ca nu sunt asa uitate, ci poate pacate pe care le regreti dar iti este rusine sa le spui?! Consideri ca daca spui acele pacate duhovnicului ii va fi scarba de tine sau te va judeca cu privirea sau/si vorba?!

Pentru malahie nu e nevoie neaparat de pornografie. E suficient sa fi vazut odata sau de doua ori si iti pot reveni peste ani luni sau ani de zile acele imagini in minte. Sau iti faci fantasme in cap pe baza unui film sau a unei carti. E greu de luptat cu acea fantasma.

[glykys]

Draga Ana-Maria, rabdare si curaj, cu Dumnezeu inainte!

Toti avem pacate, toti incercam cu mai mult sau mai putin succes sa scapam de ele, toti avem caderile noastre.

Eu cred ca esti pe drumul cel bun, acum trebuie doar sa te tii de el si sa ai rabdare. Cu rabdarea ne mantuim. E foarte bine ca ai hotarat sa te spovedesti si sa o rupi cu pacatul. E doar primul pas. Din putina mea experienta, iti spun ca vor urma multe, multe lupte cu caderi si ridicari. Si nu ar trebui sa te descurajezi, ci dimpotriva. Trebuie sa tii legatura cu duhovnicul - spovedania deasa e foarte importanta - si sa perseverezi.
Ai pacatuit, realizezi ca ai pacatuit, ca ai cazut in mocirla pe care fie nu ai vazut-o, fie ai socotit-o apa curata, si apoi te ridici din ea, te cureti si mergi mai departe, adica te spovedesti, promitand sincer ca nu vei mai face, si o iei de la capat, ori de cate ori vei cadea. De 10 ori, de 100 de ori, de 1000 de ori, oricat ar fi de greu. Sunt putini cei care reusesc din prima. E lupta grea si lunga, poate tine toata viata.

Tot din proprie experienta, iti spun ca de cate ori ma ambitionam sa reusesc ceva in plan duhovnicesc, sa demonstrez cuiva sau mie insami ca pot sa fac sau sa ma abtin de la cutare lucru, esuam lamentabil. Imi ziceam in sinea mea: sa vezi cand i-oi spune eu parintelui ce am reusit sa fac! Aiurea, a doua zi se ducea de rapa toata stradania mea.
In viata duhovniceasca, nu se face nimic doar prin propriile puteri, oricat de inzestrat ai fi. Ai realizat ca nu esti in stare sa te abtii de la pacat? Bun, te rogi asa: Doamne, vezi ca nu sunt in stare, ajuta-ma Tu sa nu mai fac asta!


In privinta lucrului, vezi ca s-ar putea sa fii foarte obosita, sa nu te acomodezi cu programul, si de aceea sa nu ai spor. Unii se acomodeaza mai greu unor conditii noi de munca, fiecare cu ritmul lui. Trebuie si aici rabdare cu tine insati si mai multa vointa. Fa ceva ce iti place, care te pasioneaza si fa-ti un program fix - ma culc la ora H, de la ora X pana la Y lucrez la proiect...

Doamne, ajuta!

[AnamariaSzocs]

Buna seara,

Va multumesc tuturor pentru ajutorul pe care mi l-ati oferit. Am sa iau aminte la ceea ce mi-ati scris. Intr-adevar, nu citesc carti duhovnicesti. Am sa incep de azi sa fiu mai receptiva, sa renunt la jocuri, la pacate. Va trebui sa invat ca nimic nu se schimba peste noapte.

Trebuie sa am rabdare si sa ma rog ori de cate ori am posibilitatea. Am citit pe acest forum ca este bine sa vorbesti cu Dumnezeu tot timpul. Sa ii spui ce te necajeste, ce te face fericita, chiar daca esti pe strada, la lucru sau acasa. Incep sa ma ocup si de acest aspect. Incetul cu incetul poate voi reusi sa fiu o persoana mai buna.

Parintele mi-a zis sa merg la el, dupa Rusalii, sa ii spun ce am simtit in aceasta luna. Am sa fac si acest pas. Chiar daca imi va fi rusine sa ii spun ce am de zis, va trebui sa imi infrang frica. Trebuie sa vreau. In fond si la urma urmei, o fac pentru sufletul meu.

Inca o data, va multumesc foarte frumos pentru sprijinul pe care mi l-ati acordat.
Dumnezeu sa va ajute si sa va dea sanatate!

[Parascheva16]

Nu uita, Dumnezeu stie deja ce ai facut. Daca Dumnezeu iti ofera sansa sa te spovedesti si sa iti para rau de pacate si sa te vindeci, duhovnicul nu are cum sa te puna la zid.