Impotriva razboaielor si uciderilor

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Unde frate N. Priceputu? Unde dă binecuvîntare Biserica pentru războiul de apărare?

În care verset Scripturistic, mai ales Noului Testament, dar şi al Vechiului, unde spune Dumnezeu: mergeţi şi ucideţi, apărîndu-vă ţara? Nu am găsit aşa ceva.

Unde, în care canon al Sfinţilor Părinţi, de la care Sfînt Sinod Ecumenic, se dezleagă crima şi uciderea altui om ?

Cînd a trimis Biserica lui Hristos creştinii să apere neamul şi credinţa, ucigînd alţi oameni ?
Iar dacă o va face, Biserica lui Hristos, nu va mai fi a lui Hristos, ci va fi în erezie.
Iar aici amintesc Sfîntul Sinod al 4-lea ecumenic, cînd întreaga Biserică Creştină, toată Ortodoxia era căzută în erezie. Erezia monofizită.
Un singur om, unul singur, pe tot pămîntul, Sfîntul Maxim Mărturisitorul, mai era creştin ! Şi el învăţa încontinuu: "scuipaţi din gurile voastre împărtăşania monofizită. scuipaţi şi călcaţi în picioare ce spun monofiziţii că e trupul şi sîngele lui hristos, că e un hristos mincinos."
Pentru îndrăzneala lui, i-au fost tăiate limba, să nu mai poată vorbi Adevărul şi mînă drepată să nu mai poată binecuvînta în numele lui Hristos. Apoi la scurtă vreme a adormit, Biserica a făcut al 4-lea sinod ecumenic, şi a ieşit din erezie.

Gradaţie a păcatelor, există, dar tot păcate rămîn.
Nu dragul meu, nu trebie să ucizi apărînd acele suflete nevinovate ale copiilor. Dacă poţi să-i ajuţi, să-i scapi în alt fel, fă-o, e bine, dar nu să ucizi. Pe nimeni. E limpede ce spune Hristos Mîntuitorul. Dumnezeu. Scriptura. E limpede de tot. Mai rămîne să urmăm învăţătura, că să fim sfinţi, să moştenim Cerurile.

SĂ NU UCIDEM, indiferent ce şi cum ar fi. Datoria noastră a creştinilor, ESTE să cotropim, să cucerim. Dar sufletele. Necredincioşilor. Cu iubirea noastră. Şi să ne apărăm de forţele întunericului. Şi să nu ucidem.

Dacă îl iubeşti pe vrăjmaş, înafară de a fugi din calea lui, dacă el vrea să-ţi ia sufletul tău, nu ai cum altfel să îl iubeşti. Cînd nu acceptă să vorbească cu tine, şi a declarat război, ori te supui stăpînirii, ori fugi. Şi nu spun eu asta, ci Cuvîntul lui Dumnezeu. Aşa îl iubeşti. Nu apărînd nimic. Dacă Însuşi Dumnezeu îi îngăduie să facă nelegiuirea, că îl iubeşte, de ce să-i iei viaţa tu, cînd nici Dumnezeu nu i-o ia? Dacă Dumnezeu aşteaptă pocăinţa lui, de ce să împiedici tu pocăinţa lui, luîndu-i viaţa? Cu ce drept? Cu de la cine putere?

Cînd Biserica Creştină, singura rămasă Ortodoxă, va învăţa şi va îndemna creştinii, să o apere pe ea şi graniţele teritoriale ale unei ţări, ucigînd alţi oameni, acea "biserică" se află în înşelare, în erezie şi creştinii, trebuie să îndrepte, amintind ierarhilor Scripturile, şi făcînd Sfînta neascultare a ierarhilor ce îndeamnă şi învaţă greşit, spre pieirea lor şi a celor dimpreună cu dînşii.
Deci, Biserica trebuie să fie nedespărţită de Scriptură şi nicidecum invers. Biserica trebuie să asculte de Scriptură şi de Sfinţii Părinţi, nicidecum invers. Căci, Biserica, poate cădea în erezie, şi trebuie trezită din dormitarea ei, ajutată în neputinţa ei.

Iar articolul ce mi-ai dat, se spune clar că creştinul trebuie să fie împotriva războiului. Sfîntul Ambrozie al Milanului, aminteşte de combaterea nedreptăţii, dar nu aminteşte de ucidere. Altfel, nu ar mai fi putut fi sfînt, decît sfînt mucenic. Ci combaterea nedreptăţii prin cuvînt, prin iubire.

Bucurii.

Deci pana la urma transpira atitudinea asta.
"Daca eu si Biserica Ortodoxa avem pareri diferite, inseamna ca Biserica greseste.
De ce?
Pai eu am citit Biblia."
Asa gandeste orice neoprotestant.
Jos de pe pedestal, sau te dau eu, intr-un fel sau altul.

@Daniel_Ortodox


Domnule Daniel,

De multe ori v-am stat impotriva. Si mi s-a parut ca va jucati cu vorbele.
Nu renunt la multe din gandurile de atunci.
Dar abia azi am descoperit acest topic. Si eu va multumesc pentru tot ce scrieti aici:
-despre razboie si ucideri
-despre mantuire


Si chiar zilele care au trecut si au culminat cu Sarbatoarea Inaltarii Domnului Iisus Hristos m-au facut sa ma gandesc, din nou, ca omul ar trebui sa fie “mandru” daca un crestin poate sa fie “mandru” ca apartine neamului “zidit” de Mantuitorul Iisus Hristos.
Deci: neamul nostru este Neamul lui Hristos.

Neamul nostru ar trebui sa fie cel despre care spunem in Troparul pe care-l marturisim in fata icoanei Mantuitorului Hristos:

<< Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare pentru greşalele noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie bine ai voit a Te sui cu Trupul pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea. >>

Stiu ca la Sfanta Liturghie ne rugam pentru eroii neamului. Si sunt datoare ascultare. Dar cred cu tarie ca Mantuitorul Hristos ne-a indemnat sa ne iubim unii pe altii, nu sa ne urâm si sa ne ucidem unii pe altii, indiferent de motiv, sau de scop.

Legea Noua care o „plineste” pe cea Veche este Legea Iubirii.

<<Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n'am venit să stric, ci să plinesc d.>> Matei 5,14)
[d) Contextual, în N. T., „legea“ era cea dată de Dumnezeu prin Moise. Verbul a (se) plini îşi are dublul său înţeles: pe acela de a adeveri, a face ca o profeţie să devină realitate (ca în Mt 1, 22; 2, 15; 2, 17 etc.) şi pe acela de a face, a săvârşi, a întregi, a împlini, a completa, a duce la capăt, a desăvârşi.]
Biblia, Versiunea Anania, http://www.dervent.ro/biblia.php

Razboiul nu poate sa fie drept. Chiar m-a mirat (si ma mir in continuare) ca Sfintele Canoane sunt aproape permisive cand e vorba de ucidere in razboi.

<<2008. -"Cel ce va ucide in razboi sau aparandu-se de talhari, trei ani sa nu se impartaseasca daca vor fi venit asupra lui cu arme ucigase. Daca talharii n-au venit asupra lui sa-l ucida, ci numai sa fure, iar el putea sa fuga, dar a scos arma si a ucis pe talhar, acela se canoniseste ca un ucigas". -ILT, 335.>>
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rea-82080.html



Nationalismul n-a dus niciodata la ceva bun. Iar razboiul nu este de la Dumnezeu, este de la cel rau.

Nu neamul romanesc se va mantui sau neamul rusesc sau italienesc sau bulgaresc: cel care se pocaieste se va mantui, daca asta binevoieste Dumnezeu; crestinii (care respecta poruncile lui Dumnezeu) se vor mantui, daca asta este voia lui Dumnezeu, pentru ca stim ca nu ne mantuim datorita calitatilor noastre, ne mantuieste marea iubire a lui Dumnezeu fata de noi, ne mantuieste marea milostivire a lui Dumnezeu, daca si noi ne straduim, daca ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute, daca ne pocaim.

Poate ca o sa aruncati cu pietre in mine: „cine sunt eu sa fac aprecieri?”

Sunt nimeni, sunt doar un om care poate sau nu poate sa se apropie de un alt om. Dar care nu crede ca ura ajuta la ceva. Iar nationalismul duce la ură. Si ura nu-i de la Dumnezeu. Doar Iubirea este de la Dumnezeu.

Mi-a placut ce a spus intr-un interviu, Parintele Evghenie Dascaliuc, duhovnicul de la Manastirea Ciolanu(acum trecut la cele vesnice, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii): "Eu sunt parintele zero!".
http://www.lumeacredintei.com/sct_3/...ntele_zero.htm

Eu nu sunt capabila sa spun (si să si cred) ca eu sunt omul zero. Dar de cate ori salta mandria peste mintea si sufletul meu (si, recunosc ca sa intampla, pentru ca smerenia se castiga greu si se pastreaza si mai greu) ma gandesc zambind la Parintele Evghenie Dascaliuc: „Parintele zero (cu z mic)”. Si parca ma mai smeresc putin.


Deci: noi suntem Neamul zidit de Mantuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu atat de mult a iubit lumea (adica pe noi toti si pe toti oamenii de pe pamant de la primul om, Adam, pana la ultimul om care se va naste din femeie inainte e a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos) incat pe singurulul Sau Fiu L-a jertfit pentru noi si-a noastra mantuire.

Fiul lui Dumnezeu care "S-a pogorat din Ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut Om" si S-a jertfit si a fost batut, scuipat si batjocorit pentru noi, a fost rastignit, S-a pogorat in strafundurile iadului, a biruit moartea, a Inviat si ne-a inviat pe toti si ne-a zidit ca Neam al Său.

Sa nu fie mai mult (sa nu reprezinte mai mult) decat neamul in care ne-am nascut?
Asta nu inseamna sa dispretuim neamul, dar nici sa supralicitam apartenenta la un neam.


Tot ce este altfel, mai mult sau mai putin, cred ca nu duce la nimic bun. Nationalismul si extremismul au dus intotdeauna la razboaie, la crime, la nelegiuiri, la ură.

Si astea nu sunt de la Dumnezeu. E de ajuns sa ne uitam la trecutul secol XX, plin de ură, razboaie, asupriri, lagare, bombe atomice, cuptoare pentru ars oameni, gulaguri si ghetouri, frica, saracie si foame si urgie.

Secolul care a dat comunismul cu fratii sai: fascismul, nazismul, hitlerismul si toate miscarile din aceeasi categorie. Pentru ca e greu sa-i deosebesti chiar daca unii se cred de-a stanga si altii se cred de-a dreapta.
Si unii si altii au sadit ura, au ridicat ura la rang de lege. Si unii si altii L-au negat pe Dumnezeu pentru ca I-au uzurpat dreptul de Ziditor, pentru ca si unii si altii au omorat oameni, deci au distrus Zidirea lui Dumnezeu.

Razboiul nu este de la Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este iubire. Deci nu exista razboi drept. Crestinismul nu se apara cu sabia; crestinismul se apara cu Cuvantul lui Dumnezeu, cu rugaciunea.
Ura naste ură. Iar nationalismul, din nefericire este, printre altele ideea ca un neam este mai mult decat altul. Iar Dumnezeu nu asta a creat.

[cezar_ioan]

Naţionalismul e una, datoria de apărare a ţării şi patriotismul sunt altceva.

Patriotismul nu poate fi pus în ton minor decât de duşmanii ţării şi ai neamului.
Modalităţile de a făptui ca patriot sunt numeroase, inclusiv cărturăreşte, inclusiv bisericeşte. Una dintre aceste modalităţi, la limita extremă, este apărarea ţării cu arma în mână. Când nici o altă cale nu merge, singura rămâne intrarea în război împotriva celor care vor să stăpânescă şi să mutileze ţara, oamenii, tradiţia.
Mă întreb câţi dintre voi aţi făcut armata, câţi dintre voi aţi participat cu riscul de a vă pierde viaţa în Decembrie, câţi aveţi familie şi copii de crescut, de educat, de apărat. Mă tem că deocamdată faceţi literatură ieftină, sentimentală, de oameni rupţi din ţesătura neamului românesc.
Poate vă veţi schimba atitudinea atunci când veţi deveni taţi, soţi, români, bărbaţi, creştini ai acestei patrii mult schingiuite şi batjocorite. Deocamdată îmi e greu să cred că mergem mâine împreună în aceeaşi Biserică Română unde s-au închinat patrioţii neamului nostru.
Îmi e ruşine că sunt frate de neam şi de credinţă cu voi. Vai de copiii copiilor noştri!
Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne lumineze!

În prealabil postat de cezar_ioan

Naţionalismul e una, datoria de apărare a ţării şi patriotismul sunt altceva.

Patriotismul nu poate fi pus în ton minor decât de duşmanii ţării şi ai neamului.
Modalităţile de a făptui ca patriot sunt numeroase, inclusiv cărturăreşte, inclusiv bisericeşte. Una dintre aceste modalităţi, la limita extremă, este apărarea ţării cu arma în mână. Când nici o altă cale nu merge, singura rămâne intrarea în război împotriva celor care vor să stăpânescă şi să mutileze ţara, oamenii, tradiţia.
Mă întreb câţi dintre voi aţi făcut armata, câţi dintre voi aţi participat cu riscul de a vă pierde viaţa în Decembrie, câţi aveţi familie şi copii de crescut, de educat, de apărat. Mă tem că deocamdată faceţi literatură ieftină, sentimentală, de oameni rupţi din ţesătura neamului românesc.
Poate vă veţi schimba atitudinea atunci când veţi deveni taţi, soţi, români, bărbaţi, creştini ai acestei patrii mult schingiuite şi batjocorite. Deocamdată îmi e greu să cred că mergem mâine împreună în aceeaşi Biserică Română unde s-au închinat patrioţii neamului nostru.
Îmi e ruşine că sunt frate de neam şi de credinţă cu voi. Vai de copiii copiilor noştri!
Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne lumineze!

1. Rusinea e un sentiment omenesc. Deci: inca n-ati pierdut nimic.

2. Aveati acelasi sentiment de rusine si atunci cand pe topicul „Sa ramane ortodocsi pana la capat..” vorbeati in termeni neortodocsi (ca sa nu spun altfel; dar puteti sa recititi si poate va mai indulciti putin tonul)despre Biserica Ortodxa Romana? Era vorba despre aceeasi credinta la care va referiti acum?

3. Cred ca trebuie sa fiti ceva mai atent cand vorbiti despre dusmanii tarii si ai neamului. Poate reformulati. Sa analizam mai atent cam cine ar putea fi dusmanii despre care vorbiti?
Sa va amintesc cam ce spunea parintele Gheorghe Calciu despre Biserica lui Hristos si cand ne aflam in Biserica lui Hristos? (Va dau citatul in postarea urmatoare).

4. Eu am facut „armata” (pregatire militara) ca studenta, in anul IV si V de facultate. Mi s-a parut o mare tampenie si o uriasa pierdere de timp.

5. N-am fost participant la Revolutie; am mai spus: n-am veleitati de erou, martir sau mucenic. Dar stiu cum a fost; si stiu numele a 4 persoane care au murit atunci; pe unul dintre ei l-am vazut cand a fost impuscat in strada, in plina zi.
Si aveam si o mare responsabilitate: eram(sunt) mama a doi copii. Cred ca o dovada a patriotsimului despre care faceti parada (pentru ca acum nimeni nu va/ne cere sa trecem la arme) este sa-ti cresti copiii crestineste si sa devina oameni de folos tarii lor. Nu neaparat cu pusca de gat. Cred ca ar trebui sa revedeti (acum e simplu, va ajuta Google) diferenta dintre patriot si patriotard.

6. Stiu ce inseamna razboiul din ce mi-au povestit parintii mei si alti oameni pe care i-am cunoscut si au trait aceasta experienta cumplita. Nu va doresc sa aveti prilejul sa va dovediti curajul si patriotismul despre care e usor sa vorbiti. Dar daca ar trebui sa-l si probati?
Sora mea s-a nascut in anul 1942; la razboi avea doi ani. Casa noastra era in Bucuresti (spun era pentru ca ne-au demolat-o comunistii in anul 1980) in cartierul Ghencea unde, pe atunci, era cea mai mare unitate militara anti-aeriana din Bucuresti. Stiti ce insemna asta?
Ca de fiecare data cand se anunta la Radio:”avioane americane se indreapta spre Serbia>>” mama, femeie tanara, trebuia sa-si ia copilul de doi ani in brate, si o geanta cu o sticla de lapte, paine si biscuiti si actele si sa plece cu niste camioane care ii evacuau pe oameni in afara Bucurestiului, mai sus de linia de centura, la Domnesti. Asta pentru ca, aproape sistematic, unitatea anti-aeriana cu pricina (cu care ne invecinam) era bombardata.
Tata era pe front; intr-un razboi pe care nu si l-a dorit. Dar l-au dorit altii. Poate tot patrioti ca dvs. V-a povestit cineva ce inseamna sa stai cu un copil de doi ani in brate cand zboara si suiera pe langa tine gloantele si schijele? Daca nu, lasati parada cu dragostea de tara. Sa va spuna aceia care au trait razboiul. Din fata calculatorului poti sa te aventurezi si pe Luna. Asta seara e chiar mai aproape. Poate incercati!

7. Tata a venit din razboi; dar a fost ranit; avea diabet si rana nu i s-a mai vindecat niciodata. Comunistii il chemau la comisariat sa-l intrebe de ce a luptat DOAR in razboiul criminal anti- sovietic. De ce n-a luptat si impotriva nemtilor. N-a mai avut serviciu pana a trecut la Domnul(in anul 1953). Nu l-a mai angajat nimeni. In schimb, le intocmea rapoartele si tot felul de acte unor ofiteri, ridicati”pe puncte” care nici macar nu stiau sa scrie si sa citeasca, dar luptasera doar in partea de vest, sa-i duca pe nemti acasa. Aceiasi militari care acum, sunt mari eroi. Si asa se mai fac eroii, domnule. De-asta nu cred ca eroismul este o rezolvare. O mama care a simtit pulsand viata in trupul ei, nu poate sa fie de acord cu razboiul si tot ce decurge din asta.

8. Acum vad ca iar vorbiti despre Biserica. De cand accesul in Biserica lui Hristos se face pe baza faptelor de eroism? Oare nu ati auzit ca Mantuitorul Hristos ne spune: <<Mila voiesc, nu jertfa?>> Noi trebuie sa ne jertfim doar pacatele; aici cred ca trebuie sa mai lucrati.

9. Cine schingiuieste patria noastra domnule si cine o batjocoreste? Dvs. cum o onorati? In afara de supararea din timp in timp pe forum, cum se reflecta in viata noastra de zi cu zi patriotismul dvs. despre care vorbiti?

@Cezar si altor colegi forumisti care au dat navala sa traga concluzii: adventisti etc.

Credeti ca si Parintele Gheorghe Calciu o fi trecut la adventisti?
A uitat Parintele sa ne aduca aminte ca suntem in Biserica lui Hristos doar daca mergem la razboi?
A uitat Parintele Serphim Rose, care-l citeaza pe Parintele Calciu, sa vorbeasca despre eroismul crestinului cu arma la piept?

<<Biserica lui Hristos traieste si este libera. In ea ne miscam si vietuim, intru Hristos Cel care este Capul ei. In El avem libertate deplina. In Biserica cunoastem adevarul si adevarul ne va face liberi (Ioan 8:32).

Esti in Biserica lui Hristos de fiecare data cand il ridici pe cel cazut in intristare, ori cand faci milostenie celui sarac, si il vizitezi pe cel bolnav.

Esti in Biserica lui Hristos cand esti bun si intelegator, cand refuzi sa te manii pe fratele tau, chiar si atunci cand ti-a ranit sentimentele.

Esti in Biserica lui Hristos cand te rogi: <<Doamne, iarta-l.>> Cand muncesti cinstit la slujba ta, intorcandu-te obosit seara acasa, dar cu zambetul pe buze; cand rasplatesti raul cu dragostea - esti in Biserica lui Hristos.

Nu vezi, asadar, tinere prieten, cat de aproape este Biserica lui Hristos? Tu esti Petru si Dumnezeu si-a cladit Biserica Sa pe tine. Tu esti piatra Bisericii Sale impotriva careia nimic nu poate izbandi...

Sa cladim biserici cu credinta noastra, biserici pe care nici o putere omeneasca nu le poate dobori, o biserica a carei temelie este Hristos... Simte-l pe fratele tau langa tine. Nu intreba niciodata: „Cine e el?” Mai degraba zi: „Nu e un strain; este fratele meu. Este Biserica lui Hristos la fel ca si mine”. >>

(Parintele Gheorghe Calciu, citat de Serafim Rose in conferinta cu tema: "Perspectiva ortodoxa asupra lumii"Aparut in „The Orthodox Word”
Vol. 18, Nr. 4 (105) iulie-august, 1982 (Traducerea: Radu Hagiu)
http://www.apologeticum.ro/2012/09/3...ilele-noastre/

Domnule Cezar,


Cand va spune Parintele Calciu <<Simte-l pe fratele tau langa tine. Nu intreba niciodata: „Cine e el?” Mai degraba zi: „Nu e un strain; este fratele meu. Este Biserica lui Hristos la fel ca si mine”. >> Va mai rusinati ca aveti ghinionul sa convietuiti cu niste oameni, poate tradatori de neam si de tara?

Credeti ca Mantuitorul Hristos S-a rusinat cand a intrat in casa Vamesului?
Credeti ca Mantuitorul Hristos S-a rusinat cand femeia pacatoasa i-a spalat picioarele cu lacrimile ei si cu parul ei le-a sters?

Ati citit undeva ca Mantuitorul Hristos a venit in lume doar pentru o Elita?
Daca nu, cum de v-a apucat rusinea doar privind la pacatele altora? La pacatele dvs. cand o sa priviti?

Vedeti ca astazi acum suntem deja in Marea Sarbatoare a Pogorarii Duhului Sfant peste Apostoli sub chipul unor limbi de foc. Ziua intemeierii Bisericii lui Hristos.
Maine, cand o sa spuneti Crezul, o sa va mai fie rusine ca nu traiti intr-u neam perfect?
Poate ati uitat ca doar un singur Om este Om Adevarat, Desavarsit: Mantuitorul Hristos.
Dumnezeu sa ne ierte pe toti!

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de cezar_ioan

Naţionalismul e una, datoria de apărare a ţării şi patriotismul sunt altceva.

Patriotismul nu poate fi pus în ton minor decât de duşmanii ţării şi ai neamului.
Modalităţile de a făptui ca patriot sunt numeroase, inclusiv cărturăreşte, inclusiv bisericeşte. Una dintre aceste modalităţi, la limita extremă, este apărarea ţării cu arma în mână. Când nici o altă cale nu merge, singura rămâne intrarea în război împotriva celor care vor să stăpânescă şi să mutileze ţara, oamenii, tradiţia.
Mă întreb câţi dintre voi aţi făcut armata, câţi dintre voi aţi participat cu riscul de a vă pierde viaţa în Decembrie, câţi aveţi familie şi copii de crescut, de educat, de apărat. Mă tem că deocamdată faceţi literatură ieftină, sentimentală, de oameni rupţi din ţesătura neamului românesc.
Poate vă veţi schimba atitudinea atunci când veţi deveni taţi, soţi, români, bărbaţi, creştini ai acestei patrii mult schingiuite şi batjocorite. Deocamdată îmi e greu să cred că mergem mâine împreună în aceeaşi Biserică Română unde s-au închinat patrioţii neamului nostru.
Îmi e ruşine că sunt frate de neam şi de credinţă cu voi. Vai de copiii copiilor noştri!
Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne lumineze!

Doamne ajută.

Duşmanii oricărui neam sunt demonii şi lucrările lor, împotriva cărora orice creştin trebuie să lupte. Nicidecum oamenii. "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

Că şi minţile acelor oameni, tot întunericul le luptă. Nu ei sunt atît de vinovaţi, cît e diavolul.
Spun Părinţii, cînd te superi pe un om, nu uita că diavolul e cel care l-a făcut să te supere şi nu uita că în el, acel om, trebuie să vezi pe Hristos. Cum şi Hristos a iubit pe cei ce Îl răstigneau, aşa şi noi să iubim şi pe vrăjmaşii noştrii, chiar şi pe diavoli, de ajungem la măsura aia.

CE E GREŞIT AICI, sufletelor înşelate ?

Modalităţile de făptui ca patriot, trebuie să fie toate, DAR pînă acolo cînd trebuie, ca patriot, să încalci porunca lui Dumnezeu. Aici, porunca să nu ucizi, să-ţi iubeşti aproapele, să-ţi iubeşti vrăjmaşii. Nu există limită extremă pentru un creştin. limită extremă a ce? A încălcării lui poruncii lui Dumnezeu? Să nu fie!

Trebui să urîm păcatul şi pricina care aduce păcatul. Aici, armata. Armata nu e creştinească. Îndeamnă la ucidere. Instigă la ură. Încalcă cuvîntul lui Dumnezeu. Trebuie să urmezi ordinele unor oameni care îţi spun să omori un alt om. Să nu fie !
Personal, nu m-am dus în armată, n-aveau decît să mă şi aresteze, să mă şi omoare, mîna pe armă nu o pun, decît la vînătoarea unei căprioare poate, peste care Dumnezeu m-a pus stăpîn. Atît. În rest, e nebunie.

Ţesătura neamului romînesc, atunci cînd se face superioară şi întunecă ţesătura neamului creştinesc, ţesătura neamului romînesc devine o ţesătură putrezită, schimonosită de demoni şi lucrările lor vîscoase. Să nu fie. SĂ NU FIE !

Şi cînd eşti tată şi soţ, dacă a fi tată şi soţ, este înainte de a fi creştin, numai suntem demni de Domnul. Cum El însuţi spune: " Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. " Matei 10, 37

"Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă." Matei 5, 21

Ioane, numeşti aceste cuvinte ale lui Dumnezeu "literatură ieftină, sentimentală" ???

Atunci cu durere şi spre a mea osîndă îţi spun că eşti nebun, eşti în înşelare şi pierzanie. Şi Cuvîntul lui Dumnezeu nu se află întru tine, te împărtăşeşti cu nevrednicie la fiecare Sfîntă Euharistie, cînd te împărtăşeşti, şi Domnul Dumnezeu va cerceta cu încercări familia ta, după cuvîntul Său.

NU e Biserică Romînă, înainte de-a fi Biserică Creştină a lui Hristos ! Ţine minte asta, Ioane ! Teme-te de asta, Ioane. Să-ţi fie ruşine că te numeşti creştin şi spui că vrei să aperi o bucată de pămînt. Să-ţi fie ! Mare ruşine să-ţi fie.

Iertare. Bucurii.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Duşmanii oricărui neam sunt demonii şi lucrările lor, împotriva cărora orice creştin trebuie să lupte. Nicidecum oamenii. "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

Că şi minţile acelor oameni, tot întunericul le luptă. Nu ei sunt atît de vinovaţi, cît e diavolul.
Spun Părinţii, cînd te superi pe un om, nu uita că diavolul e cel care l-a făcut să te supere şi nu uita că în el, acel om, trebuie să vezi pe Hristos. Cum şi Hristos a iubit pe cei ce Îl răstigneau, aşa şi noi să iubim şi pe vrăjmaşii noştrii, chiar şi pe diavoli, de ajungem la măsura aia.

CE E GREŞIT AICI, sufletelor înşelate ?

Modalităţile de făptui ca patriot, trebuie să fie toate, DAR pînă acolo cînd trebuie, ca patriot, să încalci porunca lui Dumnezeu. Aici, porunca să nu ucizi, să-ţi iubeşti aproapele, să-ţi iubeşti vrăjmaşii. Nu există limită extremă pentru un creştin. limită extremă a ce? A încălcării lui poruncii lui Dumnezeu? Să nu fie!

Trebui să urîm păcatul şi pricina care aduce păcatul. Aici, armata. Armata nu e creştinească. Îndeamnă la ucidere. Instigă la ură. Încalcă cuvîntul lui Dumnezeu. Trebuie să urmezi ordinele unor oameni care îţi spun să omori un alt om. Să nu fie !
Personal, nu m-am dus în armată, n-aveau decît să mă şi aresteze, să mă şi omoare, mîna pe armă nu o pun, decît la vînătoarea unei căprioare poate, peste care Dumnezeu m-a pus stăpîn. Atît. În rest, e nebunie.

Ţesătura neamului romînesc, atunci cînd se face superioară şi întunecă ţesătura neamului creştinesc, ţesătura neamului romînesc devine o ţesătură putrezită, schimonosită de demoni şi lucrările lor vîscoase. Să nu fie. SĂ NU FIE !

Şi cînd eşti tată şi soţ, dacă a fi tată şi soţ, este înainte de a fi creştin, numai suntem demni de Domnul. Cum El însuţi spune: " Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. " Matei 10, 37

"Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă." Matei 5, 21

Ioane, numeşti aceste cuvinte ale lui Dumnezeu "literatură ieftină, sentimentală" ???

Atunci cu durere şi spre a mea osîndă îţi spun că eşti nebun, eşti în înşelare şi pierzanie. Şi Cuvîntul lui Dumnezeu nu se află întru tine, te împărtăşeşti cu nevrednicie la fiecare Sfîntă Euharistie, cînd te împărtăşeşti, şi Domnul Dumnezeu va cerceta cu încercări familia ta, după cuvîntul Său.

NU e Biserică Romînă, înainte de-a fi Biserică Creştină a lui Hristos ! Ţine minte asta, Ioane ! Teme-te de asta, Ioane. Să-ţi fie ruşine că te numeşti creştin şi spui că vrei să aperi o bucată de pămînt. Să-ţi fie ! Mare ruşine să-ţi fie.

Iertare. Bucurii.

Am tras atentia cu increderea noastra absoluta in interpretarea noastra a Decalogului.
Si de ce la caprioare merge?
E "sa nu ucizi!". punct.
Sa iei pusca sa omori?
"Cine scoate sabia..."
Acum, uite eu pot sa argumentez veganismul cu citate din Scriptura.
"V-am dat toata samanta...." si sa spun de beneficiile postului, de cum vegetarienii traiesc mult, toate cele.
Dar merge?
Nu, ca ignor prevederile Bisericile si realitatea bisericeasca istorica.

Apropo, ai macar idee ce e avatarul meu?

In privinta "ieftin si sentimental", sursa nu e literatura ieftina si sentimentala, argumentarea, da.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Nu frate "patrie si credinta", (şterge satana aia de la poza de avatar. da, am habar, un cyborg, sau ce-o fi, e o satană) aici eşti habotnic şi tu. În vechiul testament, popoarele vînau, jertfeau, mîncau carne. Aveau animale cu dezlegare a fi mîncate şi altele fără dezlegare. Iar în noul testament, la plinirea Legii, în desăvîrşire, Sfîntul Apostol Pavel, şi prin el Duhul Sfînt, dă dezlegare la toată carnea că e bună de mîncat. Dar cine vrea mănîncă, cine nu, nu. Asta e libertatea suavă, gingaşă, delicată a plinirii Legii.
Cine vrea să fie vegetarian, sau vegan, sau carnivor e liber să fie. Dar să rămînă după placul lui Dumnezeu. Nu există exclusivităţi în creştinism. Şi egoism. Nu este. Este discernămînt !

"Cine scoate sabia de sabie va pieri" se referă strict la oameni, la uciderea altor oameni, citeşte tîlcuirea Sfinţilor Părinţi, PSB 23, Sfîntul Ioan Gură de Aur, ce păcat grozav este să ucidem alţi oameni.
Iar argumentarea "literaturii" e învăţătura Bisericii Creştine primare, prin glasurile Sfinţilor Părinţi.

Bucurii.

Domnule Daniel,

Va inteleg cand spuneti ca, de multe ori, intrarea pe forum inseamna pierdere de timp.
Si poate esti impins de tine si de altii sa tot faci pacate.

Eu am plecat de pe forum prin 2011 (cred); eram Volga, intrasem in 2006. Atunci chiar am fost socata de atitudinea unui domn/doamna??? Recunsoc ca m-a intristat si m-a speriat. Si mi-a parut rau ca poate prin postarile mele am starnit starea de rau si razboi in ceilalti. Si am inteles ca trebuie sa ma opresc. Si pana anul trecut (2012) n-am mai citit nimic de pe forumul Crestin Ortodox. Am citit toate articolele de pe site si tot ce am avut nevoie pentru ca site-ul este foarte bogat si de mare folos.

Am revenit in 9 noiembrie 2012 ca MariaElena dar m-au speriat colegii nostri prin atitudinea lor rau-voitoare si am plecat pe 15 ianuarie 2013.

M-am intors ca Nastya pe 27 ianuarie 2013 si sper sa nu plec asa de curand.

Cred ca nici dumeavoastra nu trebuie sa plecati. Pentru ca si daca aparent pierzi timpul de fapt il castigi: pentru ca te documentezi ca sa dai un raspuns corect si cu iubire de Dumnezeu si de semeni.

Pentru ca inveti (poate) sa mai dai dreptate si altuia; pentru ca inveti ca lumea nu incepe si nu se sfarseste cu tine. Si daca si altii incep sa inteleaga toate astea, e cu siguranta un castig pentru fiecare dintre noi. Castig duhovnicesc.



Uitati ce ne invata Parintele Rafail Noica:


<<Daca ne mantuim ca neam? Ce in seamna sa ne mantuim ca neam? Dumnezeu este Persoana si vorbeste ca persoana.....
“Neamul nostru se cheamă Hristos. Sau, dacă vreţi, neamul nostru se cheamă Israel, adică poporul lui Dumnezeu. Noi suntem Israelul cel nou, Israel în duh. Căci iar revenim la tema Duhului şi a adevărului. Patria noastră nu este România sau Rusia sau Anglia, este Ierusalimul cel de sus; patria noastră este cea care vine, nu cea unde ne-am născut. Ne-am născut într-un <<cuib>>, ca şi păsările, şi trăim în el până ce ne vor creşte aripile, până ce vom zbura şi noi, ca să ne luăm zborul veşnic. Iarăşi zic, nu dispreţuim neamul. Pentru mine, mai ales, a mă naşte român a însemnat mai cu seamă a primi Botezul Ortodox şi pentru asta am fost, mai mult decât pentru toate, recunoscător lui Dumnezeu.>>
(Celalalt Noica, marturii ale monahului Rafail Noica insotite de cateva cuvinte de folos ale Parintelui Symeon, Editia 2002, Editura Anastasia si Editura Partener, pg.62)

Dumnezeu sa ne ajute sa nu gresim.
Si acum, ultima data azi, in zi de Cincizecime, in zi de Pogorare a Sfantului Duh peste Apostoli:
Hristos S-a Inaltat!