tinuta la manastire

[zaharia_2009]

Biserica se afla intotdeauna la periferia preocuparilor noastre chiar daca noi ne luptam sa aratam altceva .
Ne-o arata viata, o spunem noi fara sa vrem cu gurita noastra, o aratam noi din faptele noastre .
Ma intreba o sora ca de unde stiu eu ce zace sub aparenta niknamelui ? Pai nu spune Mintuitorul ca : omul se cunoaste dupa faptele sale, ca din vorbe... nu exista necredincios !
Si cum ii place mai mult ispititorului sa lege fapturile, noi vorbim si ca si cum am avea mintea rupta in doua, ne si preocupam de cu totul si cu totul altceva .
Mai intii cautam orice este nevoie pt "ocazii speciale" . Suntem oricind pregatiti si inca facem eforturi continue ca sa fim in "rindul lumii" in situatiile in care trebuie sa ne aratam(nu si dovedim) "clasa".
Dar pt. specialul specialului nu facem nimic , nemaivorbind ca pregatiti nu suntem nici o data .
In scimb , atunci cind ne aducem totusi aminte de asta ne buseste asa, deodata, dorinta fierbinte de a aface ceva . Si atunci, de cele mai multe ori din mindrie, cadem in plasa celui care ispiteste (si am vazut ca este o userita care desi incearca sa o dea din condei a la misto, inca nu stie cine ispiteste din veacuri, mare mirare !) si facem exect ceea ce nu trebuie: nu dorim nici morti sa facem si sa incepem cu cele mici, marunte, usurele, ci tintim la maretie din prima .
Adica, nu ne intereseaza sa incepem cu smerenia imbracamintei, cu renuntarea la machiaj, la parfumuri la bijuterii, la nunti, la excursii, cu smerenia limbajului, a bunatatii dezinteresate, a linistii, a pacii, a postului adevarat, a prezentei continue in biserica si la cit mai multe slujbe, nu ! Ca astea sunt nimicuri, adica nu, nimicuri nu, dar sunt asaaaa, mai putin importante, ca de, nu in asta sta credinta tare ! Pai ce, nu s-au vazut sfinti cu cercei in urechi si basma pe cap, ori cu tatuajul Preacuratei pe tot spatele ?
Noi vrem ca din primele zile sa fim niste rugatori puternici, cu forta in cuvintul rugaciunii,sa ne spovedim pina la puritanism, sa dobindim niste harisme deosebite ca sa vada lumea ca ne pricepem intr-ale bisericii si putem da si sfaturi, sa fim un punct de reper in comunitatea noastra si cit de repede sa ajungem niste povatuitori respectati . Sa cunoastem si sa avem in curiculum vitae nume de duhovnici tari de tot si minastiri vizitate din cit mai indepartata Siberie , s.a.m.d.
Acestea sunt stari care "musca" pe multi, care ii situeaza intro lume a lor si care atunci cind sunt treziti la realitate se supara si in cele din urma iti raspund : pai povatuitor esti tu ? pai duhovnic esti tu de te porti asa ? Pai crestinul/duhovnicul adevarat trebuie sa fie asa si asa, sa te ia asa si asa, sa te invete cu rabdare asa si asa, cu tact, cu inima tavalita prin colb, si rabdator, daaaa, rabdator rau de tot cu toate prostiile si buruienile celuilalt .
Adica tu la inceput esti in starea de mielusel numai de miere dar daca cineva iti da peste nas, calumea, ca sa iti revii mai repede, deja incepi sa-ti arati cornitele de ...
Pai cum vine asta ? Cum sa rezolvam asta ?

În prealabil postat de zaharia_2009

Biserica se afla intotdeauna la periferia preocuparilor noastre chiar daca noi ne luptam sa aratam altceva .
Ne-o arata viata, o spunem noi fara sa vrem cu gurita noastra, o aratam noi din faptele noastre .
Ma intreba o sora ca de unde stiu eu ce zace sub aparenta niknamelui ? Pai nu spune Mintuitorul ca : omul se cunoaste dupa faptele sale, ca din vorbe... nu exista necredincios !
Si cum ii place mai mult ispititorului sa lege fapturile, noi vorbim si ca si cum am avea mintea rupta in doua, ne si preocupam de cu totul si cu totul altceva .
Mai intii cautam orice este nevoie pt "ocazii speciale" . Suntem oricind pregatiti si inca facem eforturi continue ca sa fim in "rindul lumii" in situatiile in care trebuie sa ne aratam(nu si dovedim) "clasa".
Dar pt. specialul specialului nu facem nimic , nemaivorbind ca pregatiti nu suntem nici o data .
In scimb , atunci cind ne aducem totusi aminte de asta ne buseste asa, deodata, dorinta fierbinte de a aface ceva . Si atunci, de cele mai multe ori din mindrie, cadem in plasa celui care ispiteste (si am vazut ca este o userita care desi incearca sa o dea din condei a la misto, inca nu stie cine ispiteste din veacuri, mare mirare !) si facem exect ceea ce nu trebuie: nu dorim nici morti sa facem si sa incepem cu cele mici, marunte, usurele, ci tintim la maretie din prima .
Adica, nu ne intereseaza sa incepem cu smerenia imbracamintei, cu renuntarea la machiaj, la parfumuri la bijuterii, la nunti, la excursii, cu smerenia limbajului, a bunatatii dezinteresate, a linistii, a pacii, a postului adevarat, a prezentei continue in biserica si la cit mai multe slujbe, nu ! Ca astea sunt nimicuri, adica nu, nimicuri nu, dar sunt asaaaa, mai putin importante, ca de, nu in asta sta credinta tare ! Pai ce, nu s-au vazut sfinti cu cercei in urechi si basma pe cap, ori cu tatuajul Preacuratei pe tot spatele ?
Noi vrem ca din primele zile sa fim niste rugatori puternici, cu forta in cuvintul rugaciunii,sa ne spovedim pina la puritanism, sa dobindim niste harisme deosebite ca sa vada lumea ca ne pricepem intr-ale bisericii si putem da si sfaturi, sa fim un punct de reper in comunitatea noastra si cit de repede sa ajungem niste povatuitori respectati . Sa cunoastem si sa avem in curiculum vitae nume de duhovnici tari de tot si minastiri vizitate din cit mai indepartata Siberie , s.a.m.d.
Acestea sunt stari care "musca" pe multi, care ii situeaza intro lume a lor si care atunci cind sunt treziti la realitate se supara si in cele din urma iti raspund : pai povatuitor esti tu ? pai duhovnic esti tu de te porti asa ? Pai crestinul/duhovnicul adevarat trebuie sa fie asa si asa, sa te ia asa si asa, sa te invete cu rabdare asa si asa, cu tact, cu inima tavalita prin colb, si rabdator, daaaa, rabdator rau de tot cu toate prostiile si buruienile celuilalt .
Adica tu la inceput esti in starea de mielusel numai de miere dar daca cineva iti da peste nas, calumea, ca sa iti revii mai repede, deja incepi sa-ti arati cornitele de ...
Pai cum vine asta ? Cum sa rezolvam asta ?

Sincer, nu inteleg comentariul.De unde pana unde asta..... Daca faceti referire la mine, pot doar sa va spun ca va inselati.

[Mia Mia]

Doamne ajuta!

Am fost recent la Prislop, acum sunt la poarta doi agenti de paza care nu te lasa sa intri daca nu ai fusta daca esti fata( se gasesc si la poarta " de imprumut) , iar ca baiat sa nu ai pantaloni mai scurti de genunchi :)
Bine-nteles, sa ai si esarfa pe cap :)

[AlinB]

În prealabil postat de Mia Mia

Doamne ajuta!

Am fost recent la Prislop, acum sunt la poarta doi agenti de paza care nu te lasa sa intri daca nu ai fusta daca esti fata( se gasesc si la poarta " de imprumut) , iar ca baiat sa nu ai pantaloni mai scurti de genunchi :)
Bine-nteles, sa ai si esarfa pe cap :)

Daca ii voie pana la genunchi macar, tot ii bine.
Fusta nu e cu masura?

În prealabil postat de AlinB

Daca ii voie pana la genunchi macar, tot ii bine.
Fusta nu e cu masura?

Din cate stiu eu, fusta trebuie sa acopere genunchii, sau cel putin pe genunchi. Zic bine ?

[Mia Mia]

În prealabil postat de Andreea2012

Din cate stiu eu, fusta trebuie sa acopere genunchii, sau cel putin pe genunchi. Zic bine ?

Da, stii bine :)

[glykys]

Acuma, eu imi aduc aminte ca atunci cand mi-am facut duhovnic, primul si primul lucru pe care mi l-a pus in vedere a fost referitor la imbracamintea din biserica si la batic - purtam, culmea, in acea zi, blugi.

Cat despre pantaloni scurti la barbati, imi vine mereu sa rad, pentru ca imi aduc aminte cum profesorul nostru a fost oprit sa vizteze Catedrala San Pietro din Vatican, pentru ca purta... pantaloni scurti. Si a trebuit sa ne astepte ore intregi :)).

[AlinB]

În prealabil postat de Andreea2012

Din cate stiu eu, fusta trebuie sa acopere genunchii, sau cel putin pe genunchi. Zic bine ?

Daca nu e pana peste glezne, tot aia - o pereche de pantaloni decenti (nu din aia care se imbraca/dezbraca cu ajutoare) sunt mai decenti decat fusta in cauza, doar putin peste genunchi.

Cel putin dupa logica ispitei..

[Parascheva16]

În prealabil postat de AlinB

Daca nu e pana peste glezne, tot aia - o pereche de pantaloni decenti (nu din aia care se imbraca/dezbraca cu ajutoare) sunt mai decenti decat fusta in cauza, doar putin peste genunchi.

Cel putin dupa logica ispitei..

Nu e tot aia. Una e sa ti se vada glezna si putin din gamba, alta e sa ti se vada tot piciorul, iar fusta sa fie de o palma. Nici macar portul popular nu e pana in pamant, ci pe la mijlocul gambei.

În prealabil postat de AlinB

Fusta nu e cu masura?

Sigur e cu masura: pana in pamant si cu ciucuri in colturi.
Fă-ţi ciucuri în cele patru colţuri ale mantiei tale cu care te acoperi.
(Deuteronomul, A cincea carte a lui Moise, 22,12)

Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale. (Matei, 23,5)

... atata doar ca noi, ca sa atragem atentia, nu ne mai punem ciucuri, ci scurtam fustele.