Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Apucare de sine

Apucarea-de-sine din care izvoraste iubirea-de-sine si din care izvorasc toate rele este o rutina cognitiva defectuoasa declansata de evenimente (event-driven phenomenon) prin care este conceput un sine independent, complet autonom in raport de agregatele proprii (constiinta, simtire, discriminare, forma corporala, factori compoziti).

Aceasta eroare cognitiva se mai numeste si "nalucirea agregatelor tranzitorii".

Un sine independent care supravietuieste mortii sau dispare complet in momentul mortii se numeste "perspectiva extrema".

"Perspectiva extrema" stabilizeaza si intareste "nalucirea agregatelor tranzitorii".

Doar cand recunoastem clar, prin trezvie, mecanismul apucarii de sine suntem aproape de realizarea golirii duhului de acest demon intaistatator care imputerniceste toti ceilalti demoni.


Este o explicatie psihologica mai profunda pentru invatatura Lui Iisus:
"Cine isi iubeste sufletul il va pierde
iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine (Adevarul) îl va afla"

Adica, mantuirea depinde, in mod necesar, de "pierderea sufletului" (pierderea apucarii de sine - smerenia desavarsita) in favoarea Adevarului.

Doar cand scapam de apucarea-de-sine/ iubirea-de-sine putem recunoaste limpede natura Lui Iisus, dincolo de constructii conceptuale.