![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Dumitre,eu o singura intrebare ti-am adresat si nu prea mi-ai raspuns.Pe tine,un om modern,cu atata stiinta la dispozitie,aceea mica parabola cum te face sa-l vezi pe Tata,cu intelegerea ta de acum?
|
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
mi-ai spus o pildă cu un "tata" și apoi mă întrebi de "Tata". |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Dumitre,stim la fel de bine amandoi despre cara ,,Tata"este vorba in parabola aceea.Si atunci si acum.Da-mi un raspuns simplu si direct,mai ales cand tu pui intrebari atat de grele si vrei raspunsuri.Aceea parabola a Mantuitorului cum ti-l arata pe Tata?
|
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
dar cam neglijent față de celălalt fiu. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Multumesc frumos,pentru o clipa mi-a fost teama ca vei pasa cumva raspunsul si sa ma ierti ca te-am judecat aspru.Eu cred,paradoxal,ca pe cel ramas il iubea intr-un mod diferit,dar nu mai putin profund,exista o carte interesanta numita ,,The waiting father"a lui Helmut Thielicke.Parabola,cred eu,are si un substrat iudaic,care implica povestea lui Israel,insa nu as intra acum intr-o divagatie pe aceasta tema.Un comentator spunea,si subscriu,ca parabola il condamna aparent pe fratele ramas acasa pentru a-i oferi de fapt o noua sansa,de a face parte din noua situatie creata,din bucuria regasirii si implinirii in ea.Cateodata aparenta nedreptate care ni-se intimpla,o simpla parere,este doar sansa de a ne deschide pe noi insine spre ceva cu mult mai profund decat credeam ca avem parte.Multumesc frumos pt raspunsuri si scuze,inca odata,pt aspra mea tonalitate din subtext,nu o meritai.Numai bine.
|
|