Sfantul Serafim de Sarov despre dobandirea Sfantului Duh

[cristiboss56]

Ap. Romani 5, 17-21; 6, 1-2


Fraţilor, dacă prin greşeala unuia moartea a împărăţit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împărăţi în viaţă prin Unul Iisus Hristos. Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea Unuia se vor face drepţi cei mulţi. Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala; iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul; pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.
Ce vom zice, deci? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat?

[cristiboss56]

110 ani de la canonizarea Sfântului Cuvios Serafim de Sarov



La 19 iulie 1903, în prezenţa familiei imperiale a ţarului Nicolae al doilea, a peste trei sute de mii de credincioşi şi a unui sobor de slujitori condus de mitropolitul Petersburgului, a fost săvârşită slujba de canonizare a Cuviosului Serafim de Sarov (1759-1833), informează "Ziarul Lumina".

Pentru întâia oară, viaţa marelui sfânt rus a fost scrisă în 1849, sub îngrijirea şi cu binecuvântarea Sfântului Filaret Zdrozdov, mitropolit al Moscovei şi cunoscut teolog, mai ales prin scrierea unui catehism ortodox, tradus în multe limbi. Acesta de altfel, se înrudea duhovniceşte cu stareţul din pustia Sarovului, prin duhovnicul său, Sfântul Cuvios Antonie, egumen al renumitei Lavre - Sfânta Treime de lângă Moscova - şi fiu duhovnicesc al Sfântului Serafim. Cea mai completă lucrare, prin care Sfântului Serafim a devenit foarte cunoscut în Rusia, este Cronica Mănăstirii Diveevo, publicată în 1896 de Sfântul Ierarh şi mărturisitor Serafim Ciciagov, o vreme, între anii 1908 şi 1914, episcop de Chişinău şi Hotin. Autorul acestei cărţi, chiar îi mărturisea duhovnicului său, că într-una din seri, după ce finalizase lucrarea, însuşi Sfântul Serafim i s-a înfăţişat aievea spunându-i: „Îţi mulţumesc pentru această cronică!”(profesor Vladislav Ţâpin în Moştenirea Sfântului Serafim de Sarov şi soarta Rusiei, Nijnii Novgorod, 2004, pag. 437).

Lucrările iniţiale ale comisiei alcătuite de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, în vederea canonizării Sfântului Serafim de Sarov, au durat între 1892 şi 1894, s-au desfăşurat în 28 de eparhii şi au înregistrat 90 de vindecări minunate săvârşite cu ajutorul sfântului. Cel care a întârziat pentru un timp proclamarea canonizării, a fost ober procurorul (delegatul puterii de stat în perioada sinodală - 1700-1917), care deşi ar fi fost bine intenţionat, nu înţelegea şi, drept urmare, nu era de acord cu profunda asceză a Sfântului Serafim. Însă, în cele din urmă, acesta a trebuit să cedeze deciziei ţarului, care s-a implicat personal în grăbirea proclamării oficiale a canonizării.

1.000 de zile şi 1.000 de nopţi pe o piatră în pădure în rugăciune

Legat de viaţa Sfântului Serafim de Sarov, amintim că s-a născut într-o familie înstărită de negustori şi constructori din oraşul Kursk. Datorită mamei sale foarte evlavioase, dar se pare că şi sub influenţa unui aşa-numit nebun pentru Hristos, pe care adesea adolescentul Prohor, viitorul Sfânt Serafim, îl întâlnea în oraşul său, a hotărât să aleagă viaţa de monah. Cu binecuvântarea bătrânului Dositei de la Mănăstirea Kitaev din Ucraina, la vârsta de 17 ani, Sfântul Serafim devine frate la mănăstirea din pustia Sarovului, unde deja trăiau mari nevoitori. Deşi a fost încercat de cumplite suferinţe fizice încă de la început şi renunţase la o situaţie materială foarte bună, fratele Prohor s-a aratat neclintit în hotărârea luată. Primind ascultare la atelierele mănăstirii, în scurt timp ajunge cel mai priceput tâmplar. După noviciat este tuns în monahism, apoi hirotonit diacon şi în cele din urmă preot. După mutarea la Domnul a părintelui Isaia, duhovnicul său, la vârsta de 40 de ani, Cuviosul Serafim se retrage în pustie. La un moment dat, cu profunda smerenie care îl definea, a refuzat stăreţia unei mănăstiri. După acest episod, a urmat cunoscuta sa nevoinţă, de a petrece în rugăciune neîncetată o mie de zile şi o mie de nopţi, pe o piatră în pădure. Această asceză aproape suprafirească, asemenea celei a stâlpnicilor, era menită să păzească dobândirea harului Duhului Sfânt, în inima sa de sfânt, pentru care funcţiile, onorurile sau laudele, însemnau în primul rând întristare. Şederea sa pe acea piatră în pădure, avea să se prefacă în bucurie (Ioan 16; 20), deoarece ispita a fost biruită, iar nevoitorul a devenit şi mai puternic.

Citate ortodoxe ale Sfantului Serafim de Sarov

http://citateortodoxe.ro/autor/sfant...sarov/pagina-1

SF.SERAFIM DE SAROV (MANASTIREA DIVEEVO-Rusia)




https://www.youtube.com/watch?v=ClWpqQi-E-k

Toate bune şi frumoase, Antonia.
Hai acum să vedem ce ar spune Sfântul Serafim despre dinţii doamnelor şi despre cipuri: ce mai crezi, ai fost cipuită în molar?
Da sau nu, ca să ştim, din nou, cine suntem.
Răspunsul tău e pentru mine o adevărată mărturisire de credinţă. Că nu se poate să te simţi atât de apropiată de Sfântul Serafim şi totodată să continui să crezi că ţi s-a introdus un cip în dinte. A iubi în mod real pe Sfântul Serafim şi a accepta idei delirante, oricât de seducătoare ar părea acestea pentru nevoile explicative personale, este mult prea contradictoriu pentru a funcţiona.
La mulţi ani!

De ce sa-ti spun eu? Du-te si tu la implantologie sau chiar la cateva cabinete stomatologice si filmeaza cu camera ascunsa si vezi ce se intampla. Intreaba tu pe acolo ce se pune prin maxilare, cui si de ce.

Fa asta pentru semenii tai. Sfantul Serafim de Sarov ne indeamna sa ne pese de semeni, nu sa-i privim din copac!

Parintele Paisie Olaru ne invata intelept: ,,Sa nu spui tot ce stii, sa nu faci tot ce poti si sa nu crezi tot ce auzi."

Nu e un secret ca in America mor pe capete oameni cu varste cuprinse intre 40 si 60 de ani. In mod cert, ceva se intampla cu multi dintre ei, in opinia mea. La aceste varste, multe organe pot fi valorificate! Un infarct ori un cancer la gat mai poate fi si provocat chiar si intr-un cabinet stomatologic! Evident, pe alese! Ca doar nu degeaba avem dosare medicale electronice! Hai sa traiesti si tu!

Mda... Îmi pare rău, ca de obicei, că te încăpăţânezi să primeşti duhurile alea care îţi şoptesc prostii. Sunt idei delirante induse de draci, Antonia. Cum de nu îţi dai seama?
Dar sunt optimist. Dacă vei continua să îl iubeşti pe Sfântul Serafim sunt sigur că el te va scăpa, la momentul ştiut doar de Dumnezeu, şi de ipotezele astea pline de suspiciune, de neîncredere...
Toate cele bune şi te rog să mă ierţi că te-am supărat! Am fost franc cu tine tocmai pentru că îmi pasă ce ţi se întâmplă, sper că eşti de acord cu asta....:)