Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

Pentru cei cărora li se adresa nu era perimat, iudeii continuând să practice circumcizia, iar Apostolul nu i-a oprit, după cum nici Mântuitorul nu venise să strice Legea, ci s-o plinească (desăvârșească).

Valeu, nu am cuvinte mai alese asa ca ti-o spun direct si fara ocolisuri:
cunostintele tale teologice in special scripturistice lasa rau de dorit.

Poate ai sa intelegi cat de grav gresesti prin afirmatia de mai sus citind TOATA scrisoare catre Galateni a Sf. Apostol Pavel.
Daca nu reusesti sa intelegi ce vrea sa zica acolo si ramai la ideea de mai sus, cauta comentarii (ortodoxe, desigur) la ea.

Uite doar un pasaj care, sper sa te lamurasca (citeste totusi macar NT in intregime)

"2. Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
3. Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea.
4. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;" (Galateni cap.5)

Sf. Pavel îi trece de la trup la duh, de la circumcizia cărnii la cea a inimii, după cum și Botezul este din apă și din Duh, apa fiind doar partea văzută și neesențială (din moment ce în lipsa ei se poate face chiar și cu țărână, iar în caz de martiriu nu mai este necesară nicio materie).

Sa facem teologie, nu poezie care sa ascunda erorile teologice.

Faptul că cel care mărturisește strâmb ar fi lipsit de har mi-a dat de gândit. Pentru că cine nu este în Adevăr este despărțit de Dumnezeu, deci fără har. Adevărul, însă, Se face cunoscut în Duhul Sfânt. Este și conlucrarea omului, prin eforturile lui de cunoaștere, dar și de curățire și luminare. De fapt, unul dintre darurile Duhului Sfânt este duhul înțelegerii. Cei care au formulat dogmele credinței creștine au avut acest duh. Au fost în Adevăr.
Exprimarea lui de către cei credincioși este menită să-i pună pe Cale, să nu-i lase în afară, să nu iasă din staul. Și este foarte bine.
De cei care nu-l cunosc sau nu-l mărturisesc drept, însă, nu știu ce să zic. Nu putem avea niciun fel de certitudine cu privire la ei, pentru că Duhul Sfânt nu este supus niciunei necesități și suflă unde vrea.

Oare nu sunt invataturile Bisericii suficient de clare?
Nu mai stim ce e virtute si ce e pacat?
Oare Duhul Sfant, salasluieste/lucreaza la fel intr-un sfant sau intr-un pacatos?
Intr-un om a carui gura rosteste adevarul si a unuia in care e minciuna?
Cine spune Sf. Scriptura ca este tatal minciunii?

P.S. Îmi face bine claritatea și siguranța opiniilor tale. S-ar putea să-mi fie de folos, pentru că uneori mă tem că mă atrag pantele alunecoase.

Ma bucur si cu iertare daca exprimarea mea lasa de dorit.