Rasismul oficial si cultura populara in Romania

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Parascheva16

Redescoperit de nevoie, naţionalismul comunist a mers şi el pe o linie străină culturii populare româneşti. A încercat să elimine sau să marginalizeze orice element legat de Biserică, de Dumnezeu, de Iisus Hristos, cu toate că întreaga cultură profundă românească de aici porneşte şi aici se întoarce. A încercat să facă uitate legăturile cu românii de peste hotare, dar mai ales cu românii din sud, cedaţi asimilării unor ţări „prietene”. De altfel, aceasta nu era o politică nouă: prea puţin şi prea temător s-au interesat totdeauna conducătorii României de românii de peste hotare, dacă s-au interesat. A încercat naţionalismul comunist să anuleze legătura dintre Neam şi Biserică, sprijinind toate eforturile de inventare a unei „mitologii populare româneşti”, oricât de absurde şi contradictorii. Şi a mai încercat naţionalismul comunist, pentru o adevărată rupere de trecutul recent sau mediu, o răsturnare totală a gândirii începuturilor Neamului Românesc. Dacă un academician bolşevic mai avea puţin şi îi făcea pe români popor slav, mai târziu alţii s-au străduit să îi transforme în „daci puri” sau „traci puri”, ignorând cele mai elementare mărturii istorice şi compunând cărţi glorioase conjunctural, dar pline de contradicţii flagrante, falsuri şi erori de logică. Din perspectiva Istoriei Românilor ca disciplină, este cel puţin ciudat, dacă nu pur şi simplu dureros, să vezi cum sunt lăudaţi savanţi ca Nicolae Iorga sau Theodor Capidan, P. P. Panaitescu ori Silviu Dragomir, dar poziţia lor nu este niciodată prezentată. Formarea românilor prin latinizarea traco-ilirilor, poziţia acestor mari nume, dar şi a multor altora, nici măcar nu este amintită în manualele şcolare şi în cărţile „de popularizare” a istoriei noastre. Faptul că românii s-au format ca neam între Carpaţii Beschizi şi Peloponez şi de la Marea Adriatică la Marea Neagră, argumentat strălucit de Nicolae Iorga în ultima sa mare lucrare, Istoria românilor, de asemenea nu este amintit. Faptul că romanizarea simultană a traco-ilirilor, petrecută în secolele I-III, s-a realizat prin creştinarea lor şi a dus la o unitate lingvistică unică în lume, este de asemenea trecut cu vederea. Faptul că începuturile istoriei româneşti propriu-zise sunt în Sf. Scriptură, unde se găsesc mărturii fundamentale ale începutului formării Poporului Român şi scrieri adresate strămoşilor noştri, este aproape unanim necunoscut. Şi aceasta cu toate că Părintele Dumitru Stăniloae, în primul rând, dar şi alţii, au vorbit despre acest lucru în mod repetat. Faptul că Imperiul Roman de Răsărit, creat practic de daco-romanul Constantin cel Mare, se numea în popor, dar şi în documentele oficiale, Romania – de unde vine şi numele de România – este cu totul necunoscut, astăzi, românilor. Şi asemenea ignorări crunte, asemenea înlăturări ale adevărului istoric, pentru a se aşeza în loc sfruntate minciuni, sunt nenumărate.

Pentru această postare, în special, precum şi pentru toate de pe acest topic, permiteţi-mi o plecăciune, sărutul mâinii cu recunoştinţă şi, dacă nu-i prea mult, o îmbrăţişare frăţească.
Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă dea puterea să mai aduceţi la cunoştinţa noastră şi alte pagini ca acestea.
Fiţi binecuvântată, soră în Hristos Domnul!

Teza asa-numitelor dovezi scripturistice ale formarii poporului roman sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire iar Paraschiva continua seria de mistificari crancene,pe stil ,,dacii i-au invins pe romani"culminand mai nou cu aberatia originii ,,daco-romane"a lui Constantin,o aberatie istorica greu de digerat de orice individ care a studiat un minim de informatie.Iar aberatia finala cu ,,Romania"ca denumire pt Imperiul Bizantin,cu tinta de identificare pt tara noastra actuala,este din podul logicii.Mai avem putin sa spunem Decebalus per Scorilo per Constantin.

Ioane sincer sunt uimit cum poti aproba asemenea aberatii,la fata asta nu am pretentii la cat nationalism mistificat respira,in trecut vroia gloante pt tradatori,pe vechea denumire de Laura,acum si-a mai cosmetizat putin abordarea.Sincer cu ce va incalzesc asemnea minciuni?Ne este jena de realitate si ne pansam orgoliul ranit cu povesti?Ne este frica sa ne infruntam istoria cum a fost,avem ambitia de provinciali care vor sa para cu origini nobile la oras? Vrem sa fim mai cu mot la periferia asta?Si daca totusi suntem un popor normal,cu bune si rele,cu eroi si tradatori,cu lasitati si fapte de vitejie,ca atatea alte popoare,cu partea lui unica dar si cu lucrurile lui comune.Nationalism si dragoste de tara nu inseamna rescrierea istoriei pt zanateci care nu pot dormi noapte de frustrari istorice,inseamna acceptarea cu realism a ceea ce suntem.Altfel ne vom minti mereu,crezandu-ne altceva decat suntem,negasind niciodata sursa bolilor noastre pt a ne lecui ci doar ne drogam cu mituri pe sistem cantec de sirena.Rezultatul unei asemnea mentalitatii falimentare ne duce exact unde suntem azi,un popor dezaxat si nesigur,osciland intre iluzii si realitati,timizi si imbatati cu povesti dar regele este gol.De ce nu avem curaj unei operatii chirurgicale dure cu istoria noastra,sa stam in fata cu imaginea noastra reala,fara frica si carje false de sustinere,curajosi si determinati,invatand din greseli si nu ascunzandu-le sub pres.

Stiti ceva?Daca chiar am avea curaj atunci ar trebui sa ne iubim istoria cum a fost,sa nu o schimbam cum ne convine ci sa o purtam in suflet cu bune si rele ca a noastra,cum suntem si noi,niciodata perfecti dar cu frumusetea noastra.De de avem nevoie de false propagande precum acestea?Parem niste frustrati mereu dorinci sa para altceva.De ce sa ne acceptam pe noi si pe stramosii nostrii in lumina realitatii,o dovezilor istorice si ratiunii,daca nu au fist atat de speciali pe cat am vrea noi ar insemna ca merita mai putina dragoste?Parem ca vrem sa-i punem sus pe un soclu unde sa corespunda pretentiilor noastra,sa fie cum vrem noi,nu le dam dreptul sa greseasca sau sa fie mai putin decat am hotarat noi.Pai mai oameni buni atunci sa spunem ca istoria lumii incepe si se termina cu noi,nu suntem prea departe in ritmul asta,apoi punem lacat pe mustarie si plecam fericiti la balamucul istoriei.Nebuni dar fericiti.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Daca chiar am avea curaj atunci ar trebui sa ne iubim istoria cum a fost,sa nu o schimbam cum ne convine ci sa o purtam in suflet cu bune si rele ca a noastra,cum suntem si noi,niciodata perfecti dar cu frumusetea noastra.

Subscriu. Iubirea adevărată trebuie să fie realistă, să-l poți iubi pe celălalt exact așa cum este, asumându-i toate defectele, inerente, de altfel, devenirii fiecăruia. Dumnezeu ne-a iubit (și continuă să o facă) exact așa cum ne arată istoria și prezentul că suntem.

[Tomita]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ne este jena de realitate si ne pansam orgoliul ranit cu povesti?Ne este frica sa ne infruntam istoria cum a fost,avem ambitia de provinciali care vor sa para cu origini nobile la oras? Vrem sa fim mai cu mot la periferia asta?Si daca totusi suntem un popor normal,cu bune si rele,cu eroi si tradatori,cu lasitati si fapte de vitejie,ca atatea alte popoare,cu partea lui unica dar si cu lucrurile lui comune.Nationalism si dragoste de tara nu inseamna rescrierea istoriei pt zanateci care nu pot dormi noapte de frustrari istorice,inseamna acceptarea cu realism a ceea ce suntem.Altfel ne vom minti mereu,crezandu-ne altceva decat suntem,negasind niciodata sursa bolilor noastre pt a ne lecui ci doar ne drogam cu mituri pe sistem cantec de sirena.Rezultatul unei asemnea mentalitatii falimentare ne duce exact unde suntem azi,un popor dezaxat si nesigur,osciland intre iluzii si realitati,timizi si imbatati cu povesti dar regele este gol.De ce nu avem curaj unei operatii chirurgicale dure cu istoria noastra,sa stam in fata cu imaginea noastra reala,fara frica si carje false de sustinere,curajosi si determinati,invatand din greseli si nu ascunzandu-le sub pres.

Sunt de acord.

Istoria este istorie, prezentul este altceva...Nu putem trai intr-o lume a trecutului, sa ne raportam frecvent la trecut (fara a fi "rupti de realitate") , oricat de frumos ar fi el.
Respectul se castiga nu se impune (cu disertatii, eseuri, expuneri, etc.). Nu suportam criticile? Nici nu e de mirare la ce orgolii avem.
Mai bine nu imi spun parerea despre nivelul de inteligenta al romanilor...nu cumva sa fiu catalogata rasista...nu ma refer la IQ...ma refer la ansambulul de cutume care degenereaza din zi in zi (la puterea Celui Rau care creste asupra unor oameni)...

[glykys]

De la Times New Roman citire:

Ipoteză şocantă a unui controversat istoric de 6 ani: “Românii se trag din ştrumfi”

Scris de Vasile | Marţi, 16 Iulie 2013 12:26 Trimite unui prieten: Trimite pe yahoo messenger: |



În totală contradicţie cu teoriile emise de istorici precum Neagu Djuvara, o ipoteză fascinantă privind originea poporului român a fost lansată recent de un cercetător aflat tocmai la celălalt capăt al vieţii! Potrivit tânărului Robert Acrişor, proaspăt absolvent al unei grădiniţe prestigioase, românii s-ar trage nu din daci şi romani, nici din pecenegi sau cumani, ci chiar din ştrumfi.

“Unora li s-ar putea părea deplasată această teorie”, a declarat educatoarea savantului, care i-a şi coordonat lucrarea. “Însă dovezile în favoarea ei sunt covârşitoare. Priviţi această pagină a cărţii de colorat care îl înfăţişează pe Decebal. Alături, tânărul domn Acrişor l-a desenat - cu stângăcie, ce-i drept - pe Papa Ştrumf. Căciulile lor sunt absolut identice! Cât despre bărbi, cred că imaginea este foarte grăitoare. E clar că Papa Ştrumf, din miturile fondatoare ale ştrumfilor, e una şi aceeaşi persoană cu ultimul rege al Daciei.”

Mai mult decât atât, simpla vizionare a desenului animat cu ştrumfii, au arătat alţi cercetători din grupă, relevă forma circulară a satului ştrumfilor, foarte asemănătoare cu ansamblul de la Sarmizegetusa Regia. "Abia aştept să învăţ să scriu, ca să-mi pun ipoteza pe hârtie", a adăugat istoricul.

http://www.timesnewroman.ro/life-dea...ag-din-strumfi



Pe de alta parte, pe internet mai circula un raspuns la scrisoarea fetei din Anglia. Nu stiu ce sa faci, daca sa razi sau sa plangi:



"După “Scrisoarea unui student român în străinătate”, o nouă epistolă pasionantă face furori pe întreg Internetul! Descris de cititori ca fiind de o sensibilitate ieşită din comun, dar puternic ancorat în realitate, răvaşul intitulat “Scrisoarea unui student român în România” se rezumă la trei cuvinte tăioase şi disperate: “Mai trimiteţi zacuscă”.

Mii de studenţi căminişti, aflaţi în aceeaşi situaţie dramatică, au propagat scrisoarea pe site-urile de socializare. “Nu mă interesează ce scrie pipiţa aia din Londra.”, spune unul dintre aceştia. “În schimb, noua scrisoare reflectă atât de bine ceea ce simţim noi, studenţii români din România, în fiecare zi. E ca un bocet ancestral, ca ţipătul expresionist din tablourile lui Munch. Zacusca nu înseamnă neapărat zacuscă. E un simbol. Poate semnifica şi o oală cu sarmale, nişte murături sau măcar un şirag de covrigi.”

“Aş prefera şi eu să stau pe banii părinţilor în Occidentul care l-a ucis pe dumnezeu”, comentează autorul scrisorii, care a preferat să rămână anonim, de frică că cineva i-ar fura puţina zacuscă pe care o mai deţine. “Dar n-am încotro şi studiez aici, în Orientul care tocmai mi-a ucis bursa.”

http://www.timesnewroman.ro/politic/...miteti-zacusca

[Decebal]

Totuşi articolul părintelui Aldea nici nu este îndreptat înspre promovarea unei istorii mincinoase, ci împotriva valurilor de rasism anti-românesc, atât la nivel cultural, spiritual şi chiar biologic revărsate în ultimele sute de ani asupra românilor. Despre faptul că şi felul cum se încearcă (şi se şi reuşeşte într-o oarecare măsură) de către propagandiştii anti-românismului, care au pus mâna pe frâiele puterii şi calcă în picioare această ţară şi acest popor, că noi nu trebuie să ne continuăm o linie a noastră, una autentică românească, altoită pe viţa creştină, ci că suntem şi trebuie să fim un "stupid people", un popor de fraieri manevraţi de alţii în interesele lor anti-româneşti. Faptul că părintele Aldea ar avea anumite interpretări exagerate ale istoriei românilor nu anulează problema fundamentală a anti-românismului, de aceea pledoaria Pelerinului nu se susţine. Articolul vorbeşte deci despre profanarea sistematică a valorilor autentice româneşti, despre tentativele sistematice de a ni se şterge urmele în istorie, precum şi de a fi noi românii şterşi din istorie, şi asta cu direcţionarea evidentă dată de factorii politici străini de poporul român.

Mărturisesc că n-am citit tot, iar răspunsul meu n-are legătură nici cu ce a postat Parascheva, nici cu răspunsul lui Cezar, ci doar cu fraza citată din mesajul Pelerinului. Aș fi putut, la fel de (sau mai) bine, să mă abțin.

Decebal exagerarile se numesc mistificari si cand construiesti o casa pe nisipul acesta,chiar manat de intentii aparent bune,te duci direct la dracu-n brate.Esti la un pas,desi ai o inteligenta peste medie,sa faci aceiasi eroare de intelegere ca si evreii,daca ti-as spune cat de bine semeni cu unii dintre ei prin ceea ce sustii,in alta forma,nu m-ai crede.Am auzit la ei exact acelasi discurs,cu subiect si predicat,in alta forma.Nu sunt romanii cei mai napastuti din istorie si nici nu s-a coalizat tot universul contra lor,oricat ne place sa ne credem miezul problemei.Sunt unii care vor sa le faca rau?Sigur ca da dar nu numai noua,nu suntem atat de importanti pe cat ne place sa credem.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Teza asa-numitelor dovezi scripturistice ale formarii poporului roman sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire iar Paraschiva continua seria de mistificari crancene,pe stil ,,dacii i-au invins pe romani"culminand mai nou cu aberatia originii ,,daco-romane"a lui Constantin,o aberatie istorica greu de digerat de orice individ care a studiat un minim de informatie.Iar aberatia finala cu ,,Romania"ca denumire pt Imperiul Bizantin,cu tinta de identificare pt tara noastra actuala,este din podul logicii.Mai avem putin sa spunem Decebalus per Scorilo per Constantin.

Ioane sincer sunt uimit cum poti aproba asemenea aberatii,la fata asta nu am pretentii la cat nationalism mistificat respira,in trecut vroia gloante pt tradatori,pe vechea denumire de Laura,acum si-a mai cosmetizat putin abordarea.Sincer cu ce va incalzesc asemnea minciuni?Ne este jena de realitate si ne pansam orgoliul ranit cu povesti?Ne este frica sa ne infruntam istoria cum a fost,avem ambitia de provinciali care vor sa para cu origini nobile la oras? Vrem sa fim mai cu mot la periferia asta?Si daca totusi suntem un popor normal,cu bune si rele,cu eroi si tradatori,cu lasitati si fapte de vitejie,ca atatea alte popoare,cu partea lui unica dar si cu lucrurile lui comune.Nationalism si dragoste de tara nu inseamna rescrierea istoriei pt zanateci care nu pot dormi noapte de frustrari istorice,inseamna acceptarea cu realism a ceea ce suntem.Altfel ne vom minti mereu,crezandu-ne altceva decat suntem,negasind niciodata sursa bolilor noastre pt a ne lecui ci doar ne drogam cu mituri pe sistem cantec de sirena.Rezultatul unei asemnea mentalitatii falimentare ne duce exact unde suntem azi,un popor dezaxat si nesigur,osciland intre iluzii si realitati,timizi si imbatati cu povesti dar regele este gol.De ce nu avem curaj unei operatii chirurgicale dure cu istoria noastra,sa stam in fata cu imaginea noastra reala,fara frica si carje false de sustinere,curajosi si determinati,invatand din greseli si nu ascunzandu-le sub pres.

Stiti ceva?Daca chiar am avea curaj atunci ar trebui sa ne iubim istoria cum a fost,sa nu o schimbam cum ne convine ci sa o purtam in suflet cu bune si rele ca a noastra,cum suntem si noi,niciodata perfecti dar cu frumusetea noastra.De de avem nevoie de false propagande precum acestea?Parem niste frustrati mereu dorinci sa para altceva.De ce sa ne acceptam pe noi si pe stramosii nostrii in lumina realitatii,o dovezilor istorice si ratiunii,daca nu au fist atat de speciali pe cat am vrea noi ar insemna ca merita mai putina dragoste?Parem ca vrem sa-i punem sus pe un soclu unde sa corespunda pretentiilor noastra,sa fie cum vrem noi,nu le dam dreptul sa greseasca sau sa fie mai putin decat am hotarat noi.Pai mai oameni buni atunci sa spunem ca istoria lumii incepe si se termina cu noi,nu suntem prea departe in ritmul asta,apoi punem lacat pe mustarie si plecam fericiti la balamucul istoriei.Nebuni dar fericiti.

..........:)
Pelerinule, ai dreptate, sunt un tip naiv, uşor de sedus.
Dar ştii care-i poanta? Am totală încredere în proverbul "minciuna are picioare scurte", ceea ce înseamnă că, după ce am avut încredere deplină într-un om, pe care l-am creditat cu toată omenia posibilă, iar acesta m-a înşelat: sunt crunt de dur în revanşă. Mila o las pe mai târziu (şi nu o uit niciodată, că nu pot).
Deocamdată sunt cu adevărat dornic să aprofundez textele oferite de Parascheva (voi cerceta niţel pe firul celor avansate), texte care sună foarte frumos şi în acord cu dragostea mea pentru poporul şi ţara mea.

Cât despre propaganda mincinoasă, ştii bine poziţia mea: o detest.

Uite Ioane,ca sa nu bat campii si sa fiu cat de corect pot eu iti las o opinie cu privire la ideea unui Constantin ,,daco-roman".Tu verifici tot ce crezi de cuviinta si nu am nici o problema sa nu am eu dreptate,ce bine ar fi.O sa updatez postarea aceasta.

Constantin se naste in orasul Naissus,la 100 de mile sud de Dunare,in provincia romana numita Moesia Superior.Orasul nasterii sale este astazi orasul Nis(Serbia).Dupa ce Imperiul Roman pierde provinciile de la nord de Dunare,reorganizeaza partea vestica a Moesiei dpdv militar,ca provincie romana de frontiera numita Dacia Ripensis.Aflata pe ruta unui important drum militar,la confluenta raurilor Nisava si Morava,afluenti ai Dunarii,Naissus s-a aflat intr-o pozitie strategica a provinciilor europene rasaritene a Imperiului Roman.Origo 2:2 ,,Constantinus natus..in oppido Naisso"a dat viitorului imparat locul de nastere.Tatal lui Constantin a fost un tanar numit Flavius Constantinus,nascut in regiunea rasariteana a centurii imperiale de provincii situate la sud de Dunarea Centrala,numiite Illyricum.Despre aceasta locatie Aurelius Victor,in ,,De Caesaribus" spunea ca:,,Illyricum era tinutul de origine a acestor barbati si cu toate ca nu erau prea invatati erau atat de preocupati de problemele tarii si de viata militara incat puteau fi considerati cei mai buni barbati ai statului".Illyricum,la sfarsitul veacului al-III-lea asigura Romei un numar de soldati excelenti dar si comandanti.La acel moment guvernarea imperiului nu mai era apanajul exclusiv al aristocratiei,barbati chiar modesti ca origine putand avansa prin pricepere militara si administrativa.Pentru Constantinus exact asta a fost sansa,el era deja membru in protectores,unitatea pt pregatirea ofiterilor si a serviciului de paza a imparatului in timpul campaniei victorioase a lui Aurelian pt recucerirea teritoriilor din Siria de est(271-273).La scurt timp devine ofiter cu rangul de tribunus in armata romana si in zece ani,ascensiune exceptionala,urca pana la pozitia de praeses,guvernator al Dalmatiei in zona vestica a provinciei Illyricum.

Mama lui Constantin era o tanara frumoasa pe nume Elena.S-a nascut intr-o familie de origine umila la Drepanum,in nordul Bithyniei-Yalova din Turcia de azi.Era stabularia,adica hangita,intr-unul din hanurile presarate de-a lungul drumului romane din provinciile de est,unde,cel mai probabil,a intalnit-o Constantinus la inceputul carierei lui militare(cca 268-272).Socrates,istoricul Bisericii de la jumatatea sec V,Hist.Eccl 1.17 si Philostorgios Hist.Eccl II.12 mentioneaza legatura dintre Elena si localitatea Drepanum,pe care mai tarziu Constantin a numit-o Helenopolis in cinstea ei.Procopius,istoricul bizantin din sec VI,De Aedificiis V.2 mentioneaza ca Elena a fost o stabularia.Origo 2.2 si Zos.Hist.Nova II.8 vorbesc de conditia ei sociala modesta iar primul o numeste ,,vilissima"(foarte umila).Surse demne de incredere o numesc o numesc uxor sau conixus,,sotia"lui Constantinus.Casatoria s-a produs inainte de promovarea lui ca tribun si schimbarea semnificativa a statutului social.Cred ca a fost o casatorie din dragoste.

La 20 de ani dupa nasterea fiului lor Constantinus este ales Caesar,imparat de rang secund in Apus.O abandoneaza pe sotia lui de origine modesta si o accepta drept sotie pe fiica lui Augustus,o sotie mai potrivita cu noul sau statut social.S-a pus problema daca cei doi au divortat sau a fost doar un abandon trecut in umbra si sub tacere.In orice caz acest compromis al tatalui,fara de care nu ar fi putut avansa,va fi sansa,paradoxal,a fiului sau.Timp de 12 ani Constantinus desi departe de fiul sau face toate demersurile ca acesta sa fie educat pt o pozitie imperiala iar apoi il aduce aproape de el pt a-l pregati pt succesiunea la tron.Elena ramine retrasa multi ani dar mereu alaturi de fiul ei si dedicata lui,iar cand acesta devine imparat o aduce inapoi in viata publica,act normal de reparatie morala,si o ridica in final la rangul de Augusta.Exista putine informatii despre casnicia parintilor lui Constantin,tatal era,se pare,un om curajos,cu talent administrativ si o fire blajina.Elena era o femeie cu multa demnitate,pioasa si multa pasiune emotionala,care a rezistat unei drame in viata personala prin dedicare pt fiul ei care,din fericire,a mostenit tot ce au avut mai bun cei doi.Parintii lui Constantin au crescut in prima parte a perioadei de 50 de ani (aprox 235-285)care a fost descrisa de autorii antici ca o perioada de criza majora,in care Imperiul Roman parea sa se prabuseasca datorita convulsiilor politice,invaziilor externe,declinului economic si dezbinarii culturale.

Am folosit,punctual pt acest subiect,drept sursa principala un studiu al lui Charles Matson Odahl.