Mi-e frica!

În prealabil postat de fallen

Si mie mi-e frica.
Si inainte mai faceam tampenii, insa in ultima vreme am momente cand simt acut dorinta de a face ceva rau, necuvenit, nu stiu de ce. Parca m-as fi saturat sa fac doar ce trebuie, ce e bine, si dea semeni m-am saturat sa fiu pedepsita numai eu atunci cand fac greseli minore ( de ex. imi incarc cardul ratb, urc in autobuz, merg unde am treaba, si la intoarcere uit sa-l mai validez; rtecunosc ca s-ar putea sa fii uitat, femeia verifica, imi spune ca intr-adevar am uitat, apoi imi cere politicoasa sa ma legitimez; eu refuz si ma ameninta ca daca nu platesc acum 50 de lei imi vine acasa 150, ca mi-a scanat cardul si ai in sistem datele mele; ii zic ca vreau sa cobor si se pune-n fata mea sa-mi arate ca e ea voinica si competenta si imi promite ca ma duce la capat, cheama politia si-mi da zece milioane amenda; il sun pe al meu sa intreb ce sa fac - alminteri ar fi zis ca de ce am platit si n-am refuzat sau am fugit - si zice sa incerc sa le dau 20-30 de lei si daca nu merge sa platesc amenda, si altadata cand vreau sa merg fara sa platesc sa nu imi iau la mine acte, bani si nici cardul - el asa face de obicei) - si, bineinteles, tot eu am picat de proasta, ca doar daca nu voiam sa platesc calatoria nu bagam bani pe card, doar ca sunt obisnuita sa am abonament pe linia pe care circul de obicei si pur si simplu am uitat ( ce facea atunci ingerul meu pazitor, dormea, sau a plecat in vacanta?).
Intrebarea mea e : de ce permiote Dumnezeu sa se intample astfel de lucruri care ne fac sa ne indoim de purtarea lui de grija, si nu atat pe noi, cat pe semenii nostrii cei mai putin credinciosi? Stiti ca eu de cate ori fac vreo prostie (lucru care n-ar trebui sa se mai intample) mi-e frica ca ai mei nu ma vor mai lasa de loc sa merg la biserica? Stiti ca sunt foarte multi oameni care sustin ca "Dumnezeu si credinta n-au nimic de-a face cu biserica si cu popii"? Stiti ca sunt oameni care sunt de alte confesiuni sau liber cugetatori care sustin ca biserica noastra si slujitorii ei il slujesc defapt pe satana? ( asa cum si printre noi sunt care sustin ca alte culte ar face acest lucru). De fapt intrebarea e, nu daca dvs stiti, ca probabil stiti, ci daca Dumnezeu stie, vede aceste lucruri? O sa ia vreo masura in acest sens? (desigur, intrebarea e una retorica...)

Daca ne frica de Dumnezeu, e minunat. Inseamna ca la fiecare pas suntem atenti sa nu gresim, sa nu-L suparam cu ceva. Aceasta este o frica mantuitoare, benefica.

Daca ne frica de necuratul si de lucrarile lui, asta nu e bine. Cu acest soi de frica trebuie sa luptam pur si simplu. Ce treaba avem cu liber-cugetatorii si cu cei de alte confesiuni? Isi argumenteaza pozitia cum pot si ei.

In cartea ,,Mantuirea pacatosilor'' de Agapie Criteanul sunt explicate pe indelete aspecte care tin de mantuire. Nu intamplator e atat de pretuita. Scopul vietuirii crestine este mantuirea. Zidarul care e sigur pe ceea ce stie nu va cere sfaturi de la bucatar pentru a construi o casa.

Exista o lupta a crestinului cu fortele raului, oglindita in scrierile mai multor parinti sfinti. Iti dau doar doua exemple: Razboiul nevazut de Nicodim Aghioritul, Intre iadul smereniei si iadul deznadejdii de Siluan Athonitul. Cum sa nu stie Dumnezeu de lupta noastra cu fortele raului? Insa pur si ssimplu nu ne poate iubi mai mult decat pe Fiul Sau. Asa ca mantuirea se obtine cu greu, totusi. Mantuirea este o comoara pentru care trebuie sa luptam. Mantuire fara ispite si fara incercari nu exista.

Daca pamantenii organizeaza felurite concursuri stabilind criterii pentru a desemna castigatorii, oare Dumnezeu nu are acest drept? Dumnezeu sa ne intareasca credinta si sa ne daruiasca rabdare in ispite.

[fallen]

Se prea poate, insa mie tot imi este ingrozitor de frica.

http://invitatielaortodoxie.wordpres...intunericului/

[fallen]

Marea majoritate a oamenilor de pe aceasta planeta au primit la botez harul Domnului nostru Iisus Hristos, si cu toate astea, nu se mai intorc (mai mult, sunt confesiuni care zic ca botezul nostru nu este "valabil", la fel cum si noi zicem acelasi lucru despre al lor, ca si-ar fii pierdut harul).

În prealabil postat de danna603

De ceva timp,m-am obisnuit,ca atunci cand sunt nehotarata,cand am sufletul nelinistit si nu stiu ce decizie sa iau,seara,singura in camera,vorbesc cu Dumnezeu ca si cum as vorbi cu parintii mei.Nu citesc rugaciunile din cartea de rugaciuni,vorbesc liber cu El,si-l rog sa ma ajute si sa-mi arate calea.Vrei sa-ti spun de cate ori mi-a raspuns pana acum?...De patru ori,pentru ca de patru ori m-am rugat asa.A doua zi..sau..maxim o saptamana...primeam raspuns.Prima oara,cand a functionat,am ramas....."ca la dentist".Eu am fost ateu, ori socul a fost puternic.



Crezi in Dumnezeu,vorbeste cu El,fii o perioada doar tu cu El si sigur vei gasi drumul pe viitor.

Mi-e teama ca de ceva vreme nu mai "primesc sfaturi" decat cel mult de la "cel viclean". Chiar si cand ma culc seara linistita,ma trezesc peste putin timp ingrijorata de obicei de ceva de la serviciu, chiar si azi noapte am patit-o, desi sunt de trei zile in CO. Si de cate ori ma trezesc peste noapte ma trezesc numai cu ganduri de indoiala fata de existenta lui Dumnezeu, chiar daca seara poate chiar ma rog si incerc sa ma culc increzatoare in purtarea de grija si dragostea Lui.

Citirea scrierilor Sfintilor Parinti ne ajuta mult. Sfantul Ignatie Briancianinov ne indeamna sa citim scrieri in care sa ne ragasim cu problemele pe care le avem:

http://invitatielaortodoxie.wordpres...ti/#more-10044

Asadar, sa vedem ce spun Sfintii Parinti despre frica si despre alte probleme cu care ne confruntam.

[fallen]

Intr-o vreme am citit mult si intr-adevar amdescoperit lucruri folositoare. Mai de curand, insa, doar am citit acatistul si un articol despre viata sf. Ciprian, si am luat-o razna, apoi am citit despre Sf. Antonie, care a sta inchis intr-un mormant si a fost chinuit de diavol, mai deunazi am citit despre o sfanta mucenita Marina, zilele trecute despre fata aceea Daniela, si m-am ingrozit prin ce incercari au putut sa treaca si inca nu sunt sigura ca au "scapat" cu bine pana la uirma sau doar asa credem si speram noi. Nu toate persoanele care au astfel de trairi devin sfinti sau mucenici, unii din pacate raman doar in stadiul de "nebuni" (psihopati, bantuiti, victime ale bolii sau ale batjocurii diavolului).

În prealabil postat de fallen

Nu toate persoanele care au astfel de trairi devin sfinti sau mucenici, unii din pacate raman doar in stadiul de "nebuni" (psihopati, bantuiti, victime ale bolii sau ale batjocurii diavolului).

Cei care se smeresc trec testul , iar cei mandri il pierd. Cam asa se pune problema. Din pacate, prcatica ne omoara.

În prealabil postat de fallen

Intr-o vreme am citit mult si intr-adevar amdescoperit lucruri folositoare.

Iar acum, la 35 dea ani, ... La multi ani!

Multa ravna pentru cele sfinte, multa binecuvantare de la Dumnezeu!