Amintiri amuzante din şcoală şi din anii studenţiei

[laurastifter]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Theo am cunoscut si profesori modesti dpdv material,umiliti,traind in lipsuri mari si cu toate acestea nu si-au tradat vocatia,nu si-au ingropat talantul,au raspandit lumina invataturii,luptand impotriva ignorantei cu modestie si dragoste,munca si speranta.Cei care chiar au aceasta chemare,in sens real si constient,mai rar esueaza,pasiunea de a sadi bucuria cunosterii le da puterea de a depasi vicisitudinile,chiar cu pretul sanatatii sau bunastarii lor.Intr-o tara sanatoasa dpdv spiritual asemenea oameni sunt rasplatiti,incurajati,protejati ca valoare capabila de a forma atat spiritul unei elite intelectuale cat si de a ridica nivelul unor oameni cu cele mai diverse aptitudini intelectuale.Despre restul,care tradeaza spiritul acestei vocatii nici nu merita sa amintesc,pana si uitarea fara de cuvinte le este un mormant nemeritat.

Am şi eu bucuria de a cunoaşte astfel de persoane, profesori minunaţi, intelectuali autentici, modele pentru orice tânăr dornic de cunoaştere. Şi da, sunt atât de puţin apreciaţi!... Nici măcar elevii/ studenţii lor nu-i înţeleg, de multe ori, considerându-i ori prea exigenţi, ori incapabili de a-şi formula ideile într-un limbaj accesibil studenţilor etc.
Pot spune că aprox. 90% dintre profesorii mei din liceu (Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr) pot fi încadraţi în categoria descrisă de dvs: aceea a profesorilor care, depăşind vicisitudinile, îşi împlinesc vocaţia de dascăli, formatori de caractere şi transmiţători de cultură.
La fel sunt şi cei mai mulţi dintre profesorii de la Teologie, creştini autentici (în majoritate preoţi) şi profesori CU VOCAŢIE didactică.