Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Am postat-o , cu un calugar roman, ce se ruga in miez de noapte, dar tu te uiti si citesti doar ce iti convine.

Unde apare in poza ca era miezul noptii?
Cum arata cladirea (geamuri?)
Nu era nici o sursa de lumina in exterior?

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Unde apare in poza ca era miezul noptii?
Cum arata cladirea (geamuri?)
Nu era nici o sursa de lumina in exterior?

acum nu mai stau pe forum, ca e tarziu pentru mine insa deseara iti voi da adresa exacta, te duci acolo, cauti calugarul, vezi Biserica, chilia, omul si te convingi la fata locului, E mai usor ca e in Romania nu o sa te coste prea mult.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

acum nu mai stau pe forum, ca e tarziu pentru mine insa deseara iti voi da adresa exacta, te duci acolo, cauti calugarul, vezi Biserica, chilia, omul si te convingi la fata locului, E mai usor ca e in Romania nu o sa te coste prea mult.

Chiar am vrut sa completez la raspuns: "Sper sa nu argumentezi si ca data trecuta trimitandu-ma la fataza locului" dar ai comis-o deja..

Apropo, imi dai si o metoda sa ma intorc in timp sa vad ca poza a fost facuta noaptea?

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Chiar am vrut sa completez la raspuns: "Sper sa nu argumentezi si ca data trecuta trimitandu-ma la fataza locului" dar ai comis-o deja..

Apropo, imi dai si o metoda sa ma intorc in timp sa vad ca poza a fost facuta noaptea?

Alin, ideea era sa vezi locul. sa discuti cu oamenii, si sa te convingi.

Pe 4 iunie, ortodocşii români îi prăznuiesc pe Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, ale căror moaşte au fost descoperite în 1971, după un sezon ploios, pe o străduţă din nord-vestul comunei tulcene Niculiţel.
La exact 30 de ani de la descoperire, un fapt minunat s-a petrecut în acelaşi loc: pe la ora 2.00, în timpul privegherii, un fascicul de lumină cobora de sus până la intrarea în martiriconul unde fuseseră găsite Sfintele Moaste. Momentul, imortalizat pe o fotografie, a fost considerat de multă lume o minune dumnezeiască.


Sa iti spun ceva. Pana acum nu am cautat poze cu minuni. insa cautand zilele astea , din cauza acestui subiect am descoperit si pe aceasta si pe cea de pe Muntele Tabor.
Nu am simtit niciodata nevoia sa caut minuni, si nici nu am nevoie de minuni ca sa cred in Dumnezeu.

In
http://sfioanmaximovici.wordpress.com

[cezar_ioan]

Perseverăm...
Ba chiar adîncim nelegiuirea, asociind nume tot mai sonore ale bărbaţilor înduhovniciţi cu făcăturile operatorului uman. Vai nouă!

Insistaţi aşadar să credeţi că:
ochii celor prezenţi, indiferent cine sunt ei (credincioşi, diaconi, sfinţiţi slujitori) şi indiferent de faptul că sunt uniţi prin Duhul Sfânt în Taina actului sacerdotal
sunt neputincioşi să vadă ceva suprafiresc;
în timp ce aparatul de fotografiat vede, ca un sfânt, harul lui Dumnezeu.
(Şi ne arată şi nouă, indiferent cine şi cum suntem.)
Aşadar toţi slujitorii sunt împietriţi de nu văd dumnezeirea, în schimb aparatul şi voi sunteţi vii la inimă şi în Duhul, ca atare vouă şi peliculei vi s-a dat Duhul iar participanţilor de acolo şi mie, nu ni S-a dat. De necredincioşi ce suntem.

Prin aceasta batjocoriţi nu numai credinţa creştină şi Biserica, ci şi pe Însuşi Dumnezeu, atribuindu-i ironia că Harul nu poate fi perceput de persoana umană vie, concretă, în carne şi oase, ci numai de către materia neînsufleţită (pelicula).
În vreme ce Biserica mărturiseşte şi ne invaţă de 2000 de ani exact contrariul.
Şi vă numiţi singuri credincioşi...

Daţi-vă seama, oameni buni, ce implicaţii au uşurătatea şi caracterul exclusiv afectiv (oare cât de curat?) al acţiunilor voastre!
Singura voastră scuză ar fi dacă aţi recunoaşte în astfel de fotografii că ele ar avea rolul de a sugera sau simboliza prezenţa şi lucrarea harului, precum ni se arată în icoane. Dacă le prezentaţi ca avînd funcţie anamnestică ori învăţătorească, ar mai merge. Dar voi le prezentaţi ca pe obiectivări ale unui fenomen sacru, despre care se ştie din Tradiţie şi de la cuvioşii dintodeauna, până azi, cum se manifestă de fapt: nu ca imagine materializată pe o peliculă, ci în cu totul alte moduri.

Avem cu toţii în Evanghelie şi în Faptele Apostolilor descrierea clară a fenomenului.
Avem şi în numeroase cărţi ziditoare ale dreptei credinţe, semnate de cuvioşi, de bărbaţi sfinţi ai lui Dumnezeu.

Cum oare aruncaţi voi la coş aceste mărturisiri sfinte şi puneţi în loc o asemenea făcătură?
Şi mai aveţi şi delicateţea să mă recompensaţi, după toată îndrumarea pe care v-am făcut-o (dator fiind, ca om creştin), cu epitetul de porc în faţa mărgăritarelor...
Dar, oameni buni, ceea ce vi s-a livrat vouă nu e mărgăritar, ci tinichea care vă sângerează vilozităţile "intestinului" duhovnicesc... Ce absorbiţi prin acesta? Oare har? Oare dreaptă credinţă? Sau, cum mă tot tem, otrava unei rugini deloc trofice?
Spre deosebire de voi, eu nu vă numesc porci, deşi mă bate gândul uneori (gândul nevrednic, al durerii şi-al furiei care îşi trage obârşia din egofilie şi mândrie), ispitindu-mă să îmi pierd liniştea, să mă tulbur şi să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu şi a semenilor.
Dimpotrivă, vă reamintesc că faceţi parte dintre sfinţi, ca unii care participaţi la slujirea din Biserică, vă mărturisiţi duhovnicului, vă împărtăşiţi cu Sfintele Taine. "Sfintele, sfinţilor!" vi se strigă. Oare nu auziţi cum vi se spune pe nume?
Iar dacă auziţi, cum oare amestecaţi, fără pic de deosebire, mărgăritarul cu tinicheaua, Pâinea cu lăturile?

De voieşte careva să înţeleagă mesajul meu pe topicul acesta, să înţeleagă. De nu, nu.
Am vorbit crezînd că se va folosi cineva, întrucât suntem datori spre zidire unul către altul, aşa cum ne porunceşte Dumnezeu prin cuvântul Apostolului.
Dar dacă alegeţi să vă adânciţi mai departe în scornelile voastre, eu nu pot decât să mă retrag din discuţie. Cu regretul că am reîntâlnit stări de spirit străine Bisericii noastre şi cu bucuria că, totuşi, am apucat să mărturisesc credinţa mea în minunile autentice ale Ortodoxiei.

Dumnezeu să ne miluiască pe toţi!

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Şi mai aveţi şi delicateţea să mă recompensaţi, după toată îndrumarea pe care v-am făcut-o (dator fiind, ca om creştin), cu epitetul de porc în faţa mărgăritarelor...

Este o rastalmacire grosolana a cuvintelor mele pentru ca eu am spus acest citat in contextul in care te invitasem la o discutie legat de energiile necreate pe marginea invataturii Sf. Grigore Palama. In nici intr-un caz nu vorbeam de fotografie sau minuni. Iar raspunsul tau la aceasta invitatie a fost o noua serie de jigniri si apelative. ce sa inteleg atunci? ca invataturile Sf. Grigore Palama ti-au provocat astfel de reactii? Atunci nu e firesc sa spun ca Domnul a spus: nu dati margaritare porcilor?

Iar invitatia mea la dialog a avut dublu scop: una sa dialogam civilizat si a doua pentru ca am simtit ca am nevoie de invatatura si de intelegere corecta. Cu buna credinta iti cerusem dialog aici, pentru ca eu facusem o greseala in exprimare ca sa spun asa, numind esenta dumnezeiasca lumina necreata si de aici confuzia. Dupa cum poate acum intelegi eu chiar iti cerusem o indrumare in acest sens iar tu mi-ai raspuns cu noi jigniri. Si spun sincer ca puteam sa intreb pe altcineva, de exemplu N. Priceputu, pentru ca am vazut ca a avut postari in acest sens dar am vrut sa te intreb pe tine mai mult si ca sa iti arat ca desi ma jignisesi eu tot te respectam.

Acum dupa toate cate au fost zise, inima mea asa imi spune, pana aici, fara scuze publice nu te iert. Stiu ca aceasta vine din pacatele mele, dar cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra. Vine un moment in care omul are inima prea plina si atunci singura desertare este iertarea reciproca.