Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

Energiile necreate care iradiază din Dumnezeu „nu sunt mărginite, vin la toţi, dar vin în special în Sfintele Taine. Sunt prezente în Sfintele Taine cu intensitate deosebită, aducând însăşi Persoana lui Hristos; prin Biserică, prin preot în special, prin toate binecuvântările lui, trec în grade diferite asupra tuturor, sunt deci şi ale îngerilor, sunt şi în natură. Căci natura, făcută din nimic, n-ar putea să stea în ea însăşi fără energiile necreate care o fundamentează” (Pr. Stăniloae în 7 dimineţi cu Părintele Stăniloae, Anastasia, p. 28).

Sper că vă amintiţi de câte ori am reamintit că minunea e în Sfintele Taine, mai întâi, în special în Sfânta Euharistie. Ca om din Biserică, vorbeam, ca simplu creştin.
În Sfintele Taine harul lucrează cu intensitate deosebită, zice Părintele Stăniloae. Nu e suficient pentru noi să avem parte de intensitate deosebită? De ce nu?
Harul fundamentează toată zidirea. Fără har lumea ar pieri. Nu, aşadar, luciri şi luminiţe exterioare, ci însăşi temelia Creaţiei!

Energiile divine care izvorăsc veşnic din ființa divină ne sunt comunicate de Duhul Sfânt, pentru transfigurarea și pentru îndumnezeirea noastră, nefiind un intermediar sau un mijlocitor între Dumnezeu şi noi, nici simple emanaţii sau exalții ale Lui, ci sunt necreate și nedespărțite de ființa divină. Dumnezeu este în întregime prezent în energiile Sale fără a-Și părăsi ființa. Energiile dumnezeiești se numesc dumnezeire și sunt „Dumnezeul Cel viu în acţiune, de care isihaştii se bucură prin vederea faţă către faţă, lumina necreată fiind însăşi manifestarea, revelarea acestei dumnezeiri.” (Vl.Lossky, După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Humanitas, 1998,p. 46).Energiile divine necreate pot fi numite har (ή χάρις) divin în legătură cu fiinţele umane.

Care va să zică, nu ţine cu emanaţiile nici măcar la Dumnezeu, darmite la om, oricât ar fi de înduhovnicit, Cătăline... Aşadar, când te trăgeam niţel de mânecă, ce crezi acum: te minţeam, frate?
Vederea, zice, e faţă către faţă. De ce nu şi prin net? Pentru că pur şi simplu Însuşi Domnul binevoieşte altfel, nu cum vrem noi. Cine s-a supărat şi de ce, atunci când am subliniat şi această condiţie?

Dumnezeu S-a coborât la noi, S-a făcut om ca noi din prea multa iubire faţă de noi, ca şi noi să ne îndumnezeim. Din scrierile palamite reiese, în acest sens, că venirea şi aşezarea Fiului lui Dumnezeu în noi, e urcarea noastră prin Revelaţie la El. Însă, precum am precizat deja, nu se revelează și nu se arată ființa lui Dumnezeu, ci harul şi lucrarea Duhului este aceea prin care se arată şi se aşează în cei vrednici Dumnezeu.[/i]
Se reaminteşte condiţia: vrednicia. Nu, aşadar, la grămadă, cu toată gaşca, pe net, cum vor unii.