Q&A

În prealabil postat de Dalian

Dacă ar fi curată nu ar fi oprită de la Sfânta Împărtăşanie.

Ba nu ci e vorba, cred, despre faptul ca atata timp cat pierzi sange, nu se cade sa te impartasesti de sangele Mantuitorului, sange din care nici cea mai mica particula nu se cuvine sa se risipeasca.

În prealabil postat de Dalian

Toată evlavia pentru stareţ (nu cred în condamnarea pentru ilegalităţi financiare) însă nu cred că ştie rânduiala mai bine decât Sfantul Dionisie, Arhiepiscopul Alexandriei.

"Iar in privinta femeilor care au curatirea lunara, daca se cuvine, aflandu-se ele asa, sa intre in Casa lui Dumnezeu, socotesc ca si a intreba este de prisos;"

Din raspunsul staretului, reiese ca in Biserica greaca, care dpdv socio-istoric este principalul vector al spiritualitatii ortodoxe, nu se cunoaste aceasta restrictie aparuta pe la noi si pe la fratii slavi. Pentru a contrazice intr-un mod pertinent acest lucru, e nevoie de mai multe opinii in acest sens, sfantul Dionisie din Alexandria, ca orice om, se poate insela. Au facut-o si alti sfinti in lucruri mult mai importante. Dupa cum stii, noi nu cunoastem oameni infailibili ci doar Biserica, conștiinta autentic-eclesiologica, este fara de pata.
Daca in legatura cu problema discutata detii informatii despre mai multe opinii care sa poata face trimitere la conștiinta pomenita, te rog sa le postezi. Repet, eu nu pe opinia singulara a starețului Efrem plusez ci pe practica ascetica din spatiu cel mai puternic asociat cu traditia dreptslavitoare.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

atata timp cat pierzi sange, nu se cade sa te impartasesti de sangele Mantuitorului, sange din care nici cea mai mica particula nu se cuvine sa se risipeasca.

Asta-i bună.... Bre frate, bre frate drag, ce-ţi veni?
Te răspopişi??????

[Dalian]

În prealabil postat de VladCat

Ba nu ci e vorba, cred, despre faptul ca atata timp cat pierzi sange, nu se cade sa te impartasesti de sangele Mantuitorului, sange din care nici cea mai mica particula nu se cuvine sa se risipeasca.

Deci când bem Sfântul Sânge, acesta intră în sângele nostru și sângele nostru devine sângele Mântuitorului. Din ce surse ai cunoștință de această dogmă?

Dar dacă eu, bărbat, venind de la Sfânta Împărtășanie, am un accident de mașină și mi se scurge tot sângele, s-a risipit sângele Mântuitorului?

În prealabil postat de VladCat

Biserica greaca, care dpdv socio-istoric este principalul vector al spiritualitatii ortodoxe

sfantul Dionisie din Alexandria, ca orice om, se poate insela.

Nu mi se pare un argument suficient. Canonul sfantului Dionisie este inechivoc. Și dacă vom avea o abordare laxă, considerând învățăturile sfinților ca fiind greșeli și erori umane, nu vom ajunge nicăieri.

[AlinB]

În prealabil postat de Dalian

Deci când bem Sfântul Sânge, acesta intră în sângele nostru și sângele nostru devine sângele Mântuitorului. Din ce surse ai cunoștință de această dogmă?

La fel, si eu sunt curios in privinta asta, surse oficiale ceva?

Dar dacă eu, bărbat, venind de la Sfânta Împărtășanie, am un accident de mașină și mi se scurge tot sângele, s-a risipit sângele Mântuitorului?

Sau poti sa te tai la deget, aceeasi chestiune, pansamentele trebuie sa le pastrezi cu mare sfintenie, sa le arzi, sa le ingropi intr-un loc curat, etc?
As fi curios si eu de un raspuns.

Nu mi se pare un argument suficient. Canonul sfantului Dionisie este inechivoc. Și dacă vom avea o abordare laxă, considerând învățăturile sfinților ca fiind greșeli și erori umane, nu vom ajunge nicăieri.

Se pare ca n-ai inteles cum vine treaba cu sfintii, Biserica si infailibilitatea.

Unirea cu Hristos in Euharistie este „o unire deplina tocmai pentru ca El nu mai este lucrator in noi numai prin energia adusa in noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu Sangele lui, imprimate in trupul si in sangele nostru. Iar unde este trupul si sangele Sau e prezent si lucrator in mod deplin insusi subiectul lor. Deci insusi subiectul lui Hristos, ca subiect al trupului si sangelui Sau, se face prin Euharistie subiect direct al trupului si sangelui nostru cu care sunt unite intim trupul si sangele Sau, care au dat prin aceasta calificarea lor trupului si sangelui nostru…”
Pr. Prof. Dumitru Staniloaie, Legatura dintre Euharistie si iubirea crestina, in rev. „Studii Teologice” nr. 1-2/1965, p. 8-9.

Dalian, daca vrei poti cauta articolul si vedea acolo exact pe care parinti se intemeiaza Dumitru Staniloaie. Eu am intalnit invatatura in scrieri ale parintilor dar nu stiu sa iti dau trimiteri acum.

exemplul cu accidentul nu il comentez. Nu pot sa cred ca tu nu sesizezi diferenta intre a te impartasi stiind ca ai scurgere de sange si a face un accident de masina dupa ce te-ai impartasit.

p.s.: daca mai imi trunchezi mesajele cand le citezi te rog sugereaza asta printr-un insemn grafic precum „(...)”

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

Unirea cu Hristos in Euharistie este „o unire deplina tocmai pentru ca El nu mai este lucrator in noi numai prin energia adusa in noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu Sangele lui, imprimate in trupul si in sangele nostru. Iar unde este trupul si sangele Sau e prezent si lucrator in mod deplin insusi subiectul lor. Deci insusi subiectul lui Hristos, ca subiect al trupului si sangelui Sau, se face prin Euharistie subiect direct al trupului si sangelui nostru cu care sunt unite intim trupul si sangele Sau, care au dat prin aceasta calificarea lor trupului si sangelui nostru…”
Pr. Prof. Dumitru Staniloaie, Legatura dintre Euharistie si iubirea crestina, in rev. „Studii Teologice” nr. 1-2/1965, p. 8-9.

Vlad, mă bucur că ai adus acest argument clarificator şi îţi mulţumesc pentru citat.
Şi mai bine ar fi fost de l-ai fi scris de la bun început, ca să înţelegem limpede de unde veni ideea ta pe care eu am respins-o mai sus.
Motivul criticii mele e cât se poate de simplu: ni se întâmplă deseori, tuturor, să punem chestiuni majore (de pildă Sfânta Taină a Euharistiei) în planul unor lucruri cu totul minore (de pildă culoarea sandalelor sau calitatea epilării gambei domnişoarelor).
Acest lucru e oarecum comic, nescăpînd de influenţa lui nici oameni bine exersaţi în ale cugetării. Uite, de pildă, profesorul Bădescu, despre care am auzit că se poartă de-o vreme ca un bun creştin, a fost în repetate rânduri ironizat, de către studenţi şi de diverşi intelectuali (creştini) că amestecă prea des vârful Chomolungma cu groapa Marianelor...
Adică, frate, hai să lăsăm fiecare lucru în contextul (planul) lui firesc, altminteri riscăm o libertate oarecum deşănţată a spiritului (ba chiar un libertinaj steril şi chiar contraproductiv) care, oricât de liber ar fi el să se mişte, are nevoie şi de niscaiva limite, repere bine drămuite, pentru a fi fertil. Nu crezi şi tu, oare, la fel?....

Speculaţia şi improvizaţia sunt bune, până la un punct. Ele pot servi ca bază pentru noi ipoteze ale cunoaşterii.
Dar, pentru a fi productive, ele nu pot încălca nonşalant legile puse de Dumnezeu în Creaţie. De facem asta, ne dovedim fantaşti sterili, cu tot cu imaginaţia noastră împinsă de cele afective (dorinţi, nevoi neîmplinite etc.).
Pentru a fi productivă în cunoaştere, imaginaţia e mereu însoţită de "paznicul" credincios numit raţiune-cunoştinţe-dovezi limpezi. Altminteri naşte monştri ori, pur şi simplu glume efemere...

Nu ştiu dacă Părintele Stăniloae făcea, în 1965, o demonstraţie teologică care să limpezească legătura dintre Sfânta Împărtăşanie şi .... sângele menstrual al femeii (!!?). Nu cunosc aceasta, repet, însă dacă a făcut-o, să mă ierte Dumnezeu şi să mă ierţi şi tu, dar cred că s-ar fi putut ocupa cu lucruri mult mai serioase.
Sunt lucruri în faţă cărora cel puţin din decenţă ori sfială ar fi bine să ne reţinem...

Dar pentru că tot s-a ajuns aici, la aşa mare problemă, eu reamintesc (celor care au cunoştinţe de anatomie şi fiziologie a corpuluiomenesc) sau informez (pe cei care nu au cunoştinţe temeinice) că, în realitate, conform legilor puse de Dumnezeu în funcţionarea corpul omenesc:

1) Orice aliment introdus în cavitatea bucală este absorbit în sânge fie imediat, prin mucoasa cavităţii bucale (cazul apei şi al alcoolului, al unor vitamine precum vitamina C care tocmai de aceea nu se înghite ci se suge, etc.), fie după ce ajunge în stomac (absorbţia gastrică), fie după ce ajunge în intestin (absorbţia intestinală). Alte căi de trecere a alimentelor ingerate în sânge - nu sunt cunoscute.

2) Odată absorbit, conţinutul alimentar (aflat sub formă de molecule sau ioni, altminteri nu poate trece prin delicatele/minusculele porţi celulare ale mucoasei absorbante) este purtat pe cale sangvină, mai precis prin intermediul sistemului capilar-venulă-venă, până când ajunge la inimă, în atriul drept. De acolo coboară în ventriculul drept de unde este pompat (în sistola ventriculară) prin artera pulmonară şi ajunge la plămâni. După schimburile gazoase de la nivelul plămânilor, sângele se reîntoarce la inimă, prin venele pulmonare, intră în atriul stâng, ajunge în ventriculul stâng apoi, la o nouă sistolă ventriculară este pompat prin artera aortă către tot corpul.

3) Iată-ne ajunşi cu moleculele Sfântului Trup şi Sânge în marea circulaţie arterială a corpului omenesc! Cum vom ajunge de aici în sângele menstrual despre vorbeşti tu şi, tindem să credem, o fi vorbit şi Părintele?
Ar trebui s-o luăm pe calea aortei abdominale, să ajungem la arterele şi arteriolele din zona pelvină şi genitală a femeii şi, finalul călătoriei, iată-ne în amestec cu sângele menstrual. De unde ar reieşi că odată cu acest sânge menstrual s-ar pierde şi Trupul şi Sângele Domnului, Care ar ajunge, nu-i aşa, în acest amestec.

Şi iată FALSUL!!!

Dacă s-a înţeles drumul simplu, mecanica/traiectoria vasculară de la absorbţie la zona genitală a ţesuturilor corpului femeiesc, să ne oprim un pic asupra sângelui menstrual.

De unde vine sângele menstrual?
Cunoaştem din fiziologia omului, de la medici, că acesta provine din distrugerea mucoasei uterine. El este plin de celule şi ţesuturi moarte, epitaliale şi secretorii, de aici şi mirosul specific. Sunt eliminate acele părţi ale mucoasei uterine care nu mai nici un rol în corpul femeii, câtă vreme nu a avut loc fecundaţia ovulului de către spermatozoizi.
În ultimele zile ale ciclului menstrual, dacă nu a avut loc fecundaţia, vechiul pat germinativ este eliminat, pentru ca organismul femeii să se regenereze, să producă un nou "pătuţ" care să primească şi să hrănească pe potenţialul embrion uman. Luna viitoare, dacă acum nu a fost să fie...

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Este acest sânge menstrual, format în ultimele zile ale ciclului, în legătură cu sângele adus azi, să zicem, la Împărtăşanie?
Răspunsul este: NU!
Sângele care a venit prin sistemul arterial (conţinînd şi părţi din Sfânta Împărtăşanie) şi a ajuns în zona genitală, NU se amestecă sub nici o formă cu sângele deja evacuat, în urmă cu câteva zile, prin distrugerea mucoasei. Nu are cale anatomică.
Sângele de azi, de la Împărtăşanie, e proaspăt şi se opreşte în celulele noului pat germinativ pentru a hrăni epiteliile mucoasei regenerate. În timp ce sângele fostului pat germinativ a plecat deja din mucoasă, fiind eliminat în cavitatea uterală şi vaginală, fiind "aruncat" aşadar, în urmă cu câteva zile, din peretele unde tocmai a poposit azi Trupul şi Sângele Domnului.

Aşadar, chiar dacă o femeie ar fi neglijentă faţă de canoane şi s-ar împărtăşi când se află la menstruaţie, sângele ei eliminat NU ar conţine nici un strop din sângele care a adus în organismul ei, la nivelul mucoasei uterine, Trupul şi Sângele Domnului.

În concluzie, argumentul biologic adus pentru "motivarea" opririi femeii aflate la menstruaţie de la Împărtăşanie, este fals. Dumnezeu a luat deja "măsuri" ca aceste două feluri de sânge (cel menstrual şi cel care conţine părţi din Sângele Domnului) să nu se amestece, chiar dacă femeia ar fi neglijentă.

Nu prin pseudo-argumente biologice (operate de oameni care nu au cunoştinţe minimale de biologie umană) se susţine canonul de oprire a femeii de la Împărtăşanie.

Raţiunile opririi sunt altele, ţin de nivelul duhovnicesc şi de ascultarea Bisericii.
Noi greşim mult când voim să întemeiem/explicăm biologiceşte pe cele dumnezeieşti.
Nu mersul biologiei întemeiază/explică Sfintele Taine, ci Sfintele Taine întemeiază/explică mersul biologiei, adică al vieţii noastre omeneşti.

[cezar_ioan]

Mulţi încearcă să "explice" Tainele, apelînd ba la biologie, ba la psihologie, ba la istorie şi la alte ştiinţe omeneşti.
Ei uită că, procedînd astfel, practică raţionalistă metodă, fie şi iluminată, a reducţionismului.

Dar Dumnezeirea nu se lasă cunoscută prin reducerea Ei la cele pământeşti.
Ştiinţele sunt bune, foarte bune.
Până când încep să se bage la cele dumnezeieşti, moment în care, voind să spulbere Taina, s-o reducă la cele ale Creaţiei, încep să devină nebuneşti.

Tainele sunt cognoscibile, într-o anumită măsură, hotârâtă de Dumnezeu (cât e necesar pentru mântuire şi desăvârşirea omului), EXCLUSIV PRIN REVELAŢIE.

De voieşte cineva să înţeleagă de ce femeia aflată la menstruaţie nu are acces la Împărtăşanie, să întrebe pe preoţi, pe Părinţi şi pe Bunul Dumnezeu.

Nu pe biologi sau pe medici!
Aceştia, cel mult, vor face cam ce am făcut eu: vor arăta că sângele menstrual NU are amestec cu sângele care conţine Trupul şi Sângele Domnului ingerate prin actul digestiv al femeii care se împărtăşeşte.
Explicaţia, aşadar, se află în raţiunile duhovniceşti ale mântuirii cereşti, iar nu în socotelile fiziologice ale trupului pământesc.

[Jamaica]

poate cineva sa raspunda la intrebarea initiala? multumesc!

În prealabil postat de cezar_ioan

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Daca asa este, atunci nu stiu de ce nu are voie femeia sa se impartaseasca cand are ciclu insa, cumva, intuiesc ca asta e practica confirmata de ascetica autentic ortodoxa. Asa cum intuiesc ca ideea conform careia ea ar trebui sa nu intre in Biserica sau sa nu sarute icoanele este o deviatie moderna. Intuitia insa a inselat si pe altii mai priceputi asa ca ma opresc aici.
Cat priveste lehamitea ta fata de inmicsorarea crestinismului, mai ales la dimensiuni ridicole, o impartasesc intru totul. Nu consider neaparat ca am facut asta in sensul in care nu am avut niciun moment pretentia ca discut probleme esentiale ci incercam sa inteleg anumite practici. Dincolo de cateva diferente majore in ceea ce priveste felul in care intelegem „gnoseologia” ortodoxa, cred ca avem asezari destul de similare.
Multumesc pentru explicatii si timpul investit!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

Daca asa este, atunci nu stiu de ce nu are voie femeia sa se impartaseasca cand are ciclu ....
Multumesc pentru explicatii si timpul investit!

Cu plăcere, Vlad, prietene!
(nici eu nu ştiu de ce nu are voie femeia, şi sincer nici nu mi-am pus până acum întrebarea;
dar mi-e clar, în virtutea imposibilităţii anatomice a amestecului celor două conţinuturi vasculare, că nu din raţiuni care ţin de "irosirea Sângelui Domnului" - ce uimitoare idee!)

Şi chiar dacă ar fi aşa, chiar dacă mie mi-a scăpat ceva în analiză, problema, repet, nu e să căutăm o întemeiere/explicare trupească pentru un act liturgic or, în fine, ţinînd de Sfânta Biserică.
Raţiunea lucrurilor bisericeşti ţine de cele soborniceşti şi de Duhul lui Hristos, iar nu de legile pământeşti, oricare ar fi ele.