Nevoie de ajutor de la fratii intru Hristos!

[Mosh-Neagu]

Fiecare caz e unic, iar oamenii la fel. Deci pana la urma tot rugaciunea curata este solutia finala.
Cunosc cazurile a doua surori. Prima si-a pus in cap sa salveze sufletul unui tanar care avusese vreo doua tentative de suicid. In plus, nu prea avea nimic comun cu biserica. Prietenia lor a durat vreo 10 ani, apoi s-au casatorit. Au facut impreuna doi copii. Dar sufleteste, casnicia nu a mers asa cum si-ar fi dorit fiecare dintre ei. Fiecare a gresit in felul lui. El poate mai putin, fiindca in suflet, ramasese totusi un copil si daca ar fi fost dojenit cu intelepciune si rabdare, altfel ar fi stat lucrurile. Ea, hotarata sa nu accepte nici un compromis cu sine, imaginandu-si ca ce spune si ce gandeste ea este intelept si bine-placut lui Dumnezeu. Acum... el odihneste in cimitir, iar ea vaduva pe al treilea an. Singurul lucru adevarat pe care l-a realizat, pe langa copii, este acela ca l-a ajutat pe el sa se mantuiasca. Am fost acolo si am vazut cum a murit: cu zambetul pe buze, multumit pentru cei care venise sa-i ia sufletul... Cand a murit, el avea ceva mai mult de 40 de ani...
Cazul celalalt: sora ei mai mica, in timpul studentiei s-a atasat de un personaj extrem de ciudat si controversat, total opus firii ei care fusese crescuta si educata in adanca credinta. Individul, rocker inrait si satanist, pretins ateu, desi daca spun ateu, nu mai pot spune satanist... O singura discutie am avut cu el in prezenta mamei sale, discutie care s-a prelungit la cateva ore, dar mi s-a parut ca arunc margaritare in cocina. Nu m-a ironizat, nu m-a umilit, dar vorbele mele nu aveau aderenta. Timpul a trecut, si cativa ani, cei doi au impartit aceiasi gazda. Din intamplare o cunostinta apropiata a asistat odata la o cearta intre ei, si sub ochii musafirului, ea a incasat o bataie crancena!!! Cu toate astea au mai stat impreuna o lunga perioada de timp, pana ce Dumnezeu s-a indurat sa-i desparta. El a ajuns o epava; este de nerecunoscut, in ciuda unei inteligente ascutite. Parintii lui, ambii intelectuali de mare renume, s-au dus de ani buni. Ea, si-a gasit un baiat pe masura sufletului ei, student si el, si au plecat in scurt timp in State. Acum ambii sunt profesori universitari (in California, cred, dar nu sunt sigur), au o fetita pe care daca o vezi sau o auzi, ai putea sa juri ca e intruchiparea unui inger (de multe ori ei insisi se tem de atata bucurie pe care le-a dat-o Dumnezeu), iar acum vine si al doilea copil (la vreo 10 ani dupa fetita). Cam la doi ani, vin in tara si ne intalnim in familie depanand amintiri si privindu-ne copii care cresc sub ochii nostri, cum se joaca sau vorbesc despre vise marete!...
Pana la urma, tot Dumnezeu le oranduieste si nu ne lasa sa ne pierdem in ambitii personale. Cred ca in final tot de smerenie e vorba, daca vrem ca viata noastra sa se schimbe in bine!

[cezar_ioan]

Salutare Moshule!
Frumoase exemple ai dat.
Tristeţea celui de-al doilea, unde am empatizat mai mult cu necazul bietului om, mie îmi spune aşa: Domnul ne dăruieşte în fiecare clipă Mâna Lui şi totuşi, noi, din raţiuni care au fost mereu evidenţiate însă pe care inima noastră le respinge, cumva, noi ne încăpăţânăm s-o refuzăm.
Trist, cu adevărat trist. Ce nenorocire mai mare putem trăi? (poate s-o pocăi, într-un sfârşit, şi băiatul acela...)
Dar Mare e Mila şi Puterea lui Dumnezeu!

[anonimA]

Trebuie sa mai adaug ca am incercat sa ma despart de el de vreo 5 ori, si de fiecare data n-am reusit.
I-am zis sa ma lase in pace ca numai vreau sa fiu cu el, el nu m-a inteles, ma vazut ca un om foarte rece, cum am putut sa dau cu piciorul acestor ani si asa brusc, mai ales ca intre noi exista intelegere si pace.
Nu ma vede ca pe o proprietate, am inteles din reactiile pe care le-a avut cand am dorit sa il parasesc.
In ceea ce il priveste, poate ma amagesc, dar vazand in familia lui, tovarasii lui o viata fara de grija mantuirii ii e greu sa priveasca viata dintr-o alta perspectiva.
Ii inteleg rationamentul, doar asa am fost si eu nadejdea mea era ca in momentul in care ne vom desparti de acesti apropiati sa ne schimbam.

Pe de alta parte in perioada de apropiere de Domnul am simtit ca as face orice sa ma mantuiesc, apoi am simtit ca vreau sa Il ubesc, asa un sentiment de aprindere, pe care abia l-am mai simtit de cand traiesc asa. M-as fi calugarit as fi stat in pestera orice pentru El... acum inflacararea s-a dus, dar stiu ca e tot in mine.

Si iata ca am zis ca as fi facut orice dar pe el nu il pot parasi, doar nadejdea ca in timp va simti la fel si sentimentele pt el nu ma lasa sa fac pasul.

Si iata acum plang ba ca L-am parasit pe El, ba ca ma intristez ca la gandul ca nu ma voi mantui cu el, ca trebuie sa ne despartim si mi-e greu.
Mai las niste timp sa curga peste mine.

[Lady Brightside]

Cand vorbesti asa de prietenul tau, am impresia ca si tu ai uitat de unde ai plecat... acum doar el e ala care nu e bun sa fie sot/tata? Doar el e cel care a gresit? Doar el e cel nevrednic?

Citesti si te rogi de ceva timp, dar ai uitat cum erai inainte? Crezi ca "visul" tau si "revenirea" ta miraculoasa si brusca iti da dreptul sa vorbesti asa de el? Of, of, retrag ce am zis, mai bine il lasi, pentru ca din spusele tale uneori am impresia ca te uiti la el ca ultimul om si nu stiu daca in starea asta vei putea sa-i fii alaturi. In plus, nici el nu pare sa fie omul minune cu care tu doresti sa te, ahem, "inalti".

Tu nu ai trait pana acum scurt timp fara "grija" mantuirii?

Revenirile astea miraculoase, urmate de un aer din acesta "vai ce nevrednic e el acum ca eu sunt pe calea cea buna" nu-mi miros a bine.

Ce am inteles eu dupa ce am recitit tot threadul: "Am pacatuit, am revenit miraculos pe calea cea dreapta, prietenul meu dintr-o data nu-mi mai place, ca el nu a avut sansa sa-si revina miraculos o data cu mine, vreau sa il parasesc."

[Lady Brightside]

Of, femeile astea, ce le place sa dea in extreme. Nu tot pe acolo te indreptai si tu pan' sa-ti revii? El nu ar merita si el o sansa sa-si revina, asa cum ti-ai revenit tu? De ce ai impresia ca el va decadea mai mult? O fi din cauza ca tot ce simti/gandesti tu o fi o iluzie copilareasca?

Desparte-te de el, muta-te singura si vezi-ti de viata ta. Poate va fi mai bine si pentru el.

Edit: Apropo, daca il iubeai, nu vorbeai asa de el. Sigur nu stai pur si simplu din confort si obisnuita cu el?

mesaj sters

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

mesaj sters

Curaj, frate, curaj!....:)