moartea-fenomen sau entitate?

[cezar_ioan]

După opinia mea, stările pe care le-aţi descris (foarte plastic, sugestiv - se vede că le-aţi trăit...:)) sunt experienţe ale psihologiei obişnuite la confruntarea cu pericolul morţii, în stare fizică extremă, de limită.
Nu cred că aţi experimentat propriu-zis o trecere, fie şi parţială/subţire în lumea de dincolo ci doar o mică plimbare prin văzduhurile minţii omeneşti. Iar moartea nu cred că e ce aţi văzut ci, mai degrabă, aţi văzut propria plăsmuire personală, inconştientă, a morţii.

Pentru mai multe lămuriri, o carte de referinţă este cea a Părintelui Serafim Rose "Sufletul după moarte".
Veţi găsi acolo multe experienţe asemănătoare cu ale dvs. şi explicaţiile aferente, cu interpretarea Părintelui în Duhul Tradiţiei Ortodoxe.
Concluzia ar fi că experienţa dvs., departe de a fi inautentică, este totuşi o experienţă general-umană a funcţionării corpului şi sufletului în situaţii de apropiere de moarte.

Cât priveşte moartea, cred că nu este entitate, nu este nici fenomen.
Este o stare a omului, care începe încă din lumea aceasta, trece prin etapa despărţirii sufletului de trup şi plecarea sufletului din lumea aceasta, fiind caracteristică deplină a omului în lumea de dincolo. Ea se încheie la Judecata de obşte, când trupurile sunt reînviate şi reunite cu sufletele. Mai departe nu ştiu ce şi cum mai este.

P.S. Moartea, mă corectez acum, nu e doar o stare, ci un proces. O succesiune de stări.