Spuneti NU vaccinurilor-VACCINAREA: EROAREA MEDICALA A SECOLULUI

[laurastifter]

A, păi, dacă-ncepem cu ameninţări pe un forum creştin, înseamnă că suntem într-o stare duhovnicească "minunată"!...
Domnilor atei, agnostici, indiferenţi religios,
intraţi repede pe topic, până nu rataţi ocazia!
Veniţi să vedeţi cum cei care vor să vă întoarcă pe dvs la adevărata credinţă îşi ameninţă semenii, în mod direct, cu tribunalul şi cu lucruri chiar mai grave,
doar pentru un schimb de replici mai dur online.
Şi după ce veţi citi toate acestea, domnilor atei, agnostici şi indiferenţi religios,
citiţi iar şi iar şi meditaţi la cuvintele lui Gandhi:
"Îmi place Hristos al vostru;
nu-mi plac creştinii voştri;
creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristos al vostru".
Asta ca nu cumva să asociaţi vreodată atitudinea noastră, a "misionarilor internetului", cu adevăratul creştinism, cu credinţa în Hristos.
Şi, cu riscul de a fi contrazisă de tot forumul, îmi iau îndrăzneala de a le sugera domnilor administratori să închidă topic-ul.
N-aş vrea să-l întristez pe Antiecumenism, care nu este nicidecum responsabil de situaţia creată,
dar sper că şi dumnealui, Antiecumenism, va înţelege că s-a ajuns într-un punct încât discuţia, efectiv, nu mai poate continua într-un mod amiabil aici, pe topic.
Acum dna Mihaela îi va răspunde din nou domnului profesor Cezar... şi s-a ajuns la o înflăcărare a spiritelor cu mult peste medie şi, până la urmă, nu se va ajunge nicăieri.
Nădăjduiesc din toată inima că nu vă veţi supăra pe mine. Personal nu am nici un fel de putere de decizie aici, pe forum, fiind doar un simplu user.
Am exprimat doar o simplă sugestie, cu scopul opririi conflictului şi a unui prilej de ispite pentru participanţi şi sminteală pentru cei de alte credinţe care pot citi.
Şi vă mărturisesc sincer, fără intenţia unei false smerenii,
că mă simt, în mod indirect, dar real, responsabilă pentru aceste conflicte (de fapt, războaie în toată regula, cu ameninţări, ca-n filme), create aici.
Mă simt responsabilă, pentru că:
scriu despre Dumnezeu (imaginându-mi, în visele mele copilăreşti, că aş fi - vai! - deja mare teolog) mai mult decât meditez despre El şi, mai ales, mult mai mult decât mă rog;
Vorbesc, scriu, mă agit mai mult decât făptuiesc;
iubesc mai mult apologetica decât mărturisirea;
cuget mai mult la idei decât la Persoane şi persoane;
judec mai mult decât empatizez;
cu greu trag de mine să mă căiesc pentru propriile păcate,
în loc să vărs lacrimi de pocăinţă şi pentru ale semenilor.
Aşa fiind lucrurile,
oare nu mi se cuvine mie să am scris neîncetat în inimă cuvintele lui Dostoievski: "toţi suntem vinovaţi faţă de toţi"?
Oare mie "mi s-a făcut ocara ca şi lauda, paguba precum câştigul şi străinul ca fratele"?
Nicidecum!
De aceea,
aşa cum spunea acelaşi Dostoievski,
prin intermediul unuia dintre cele mai minunat create personaje ale sale din "Fraţii Karamazov" (fratele stareţului Zosima, mort la vârsta adolescenţei),
"de vreme ce toţi suntem vinovaţi faţă de toţi,
toţi vom şi fi iertaţi"!
Pentru că minunat şi plin de iubire este Domnul Dumnezeul nostru, Cel Care
"ocărât fiind nu răspundea cu ocară,
suferind NU AMENINŢA, ci Se lăsa în grija Celui Ce toate le judecă după dreptate".
Să nădăjduim, aşadar, în mila şi dragostea Lui!
Şi să avem încredere că,
atunci când ne vom întâlni în Rai,
mult o să mai râdem de micile noastre posne de acum, din vremea copilăriei şi adolescenţei noastre duhovniceşti.
Ne vom spune unii altora:
- "Ţii minte ce aiureli scriam noi pe forum, cum ne dădeam cu părerea despre ceea ce e aici, la Domnul, în veşnica Sa Împărăţie?"
- "Da... unii chiar ne-nflăcăram pe tema asta... închipuindu-ne că ştim exact cine se va mântui, ce e moral să facem în orice situaţie, ce defecte duhovniceşti ascunse au alţii!..."
- "Da, tare nostimi mai eram atunci!"
- "Şi mai nostimi când ne înflăcăram şi intram în conflict, spunându-ne unii altora că..."
- "a, nu! Despre asta să nu mai vorbim, te rog!" :)
Şi, în încheiere, aş dori să-i adresez şi eu o "ameninţare" doamnei Mihaela, dar una de care nu are nici o şansă de scăpare:
să vedeţi dvs, doamna Mihaela, când vă veţi întâlni, în eshaton, cu domnul Cezar şi Hristos, în infinita Lui iubire, vă va mântui pe amândoi!
Nu veţi mai putea scăpa unul de altul în veşnicie şi,
mai grav,
Îl veţi slăvi, împreună, pe Dumnezeu,
nu o zi sau două,
ci o eternitate!
Aşa să ne ajute Dumnezeu pe toţi,
să ne vedem la poarta Raiului,
dar pe partea dinlăuntru!
Hristos în mijlocul nostru!

[laurastifter]

"Ar fi o palidă consolare pentru impresia de inutilitate pe care o resimt de-o vreme..."
Sentiment de inutilitate?
Exact dvs?!...
Mă surprinde foarte mult ceea ce scrieţi...
Sunteţi aşa:
1. creştin ortodox;
2. tată şi soţ;
3. profesor (să-i întrebaţi pe elevii, care vă vor reîntâlni, întâmplător, pe stradă, peste vreo 20 de ani, cât de "inutil" le-a fost ceea ce le-aţi povestit despre credinţă, despre sufletul omenesc, despre ştiinţă, despre viaţă!!!);
4. psiholog;
5. cultura, tot ceea ce studiaţi de-a lungul anilor, bunuri spirituale şi intelectuale pe care nu le veţi putea pierde niciodată, indiferent de împrejurări!
Dumnezeu să fie cu dvs!

Cu deosebită preţuire,
L S

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

A, păi, dacă-ncepem cu ameninţări pe un forum creştin, înseamnă că suntem într-o stare duhovnicească "minunată"!...
Domnilor atei, agnostici, indiferenţi religios,
intraţi repede pe topic, până nu rataţi ocazia!
Veniţi să vedeţi cum cei care vor să vă întoarcă pe dvs la adevărata credinţă îşi ameninţă semenii, în mod direct, cu tribunalul şi cu lucruri chiar mai grave,
doar pentru un schimb de replici mai dur online.
Şi după ce veţi citi toate acestea, domnilor atei, agnostici şi indiferenţi religios,
citiţi iar şi iar şi meditaţi la cuvintele lui Gandhi:
"Îmi place Hristos al vostru;
nu-mi plac creştinii voştri;
creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristos al vostru".
Asta ca nu cumva să asociaţi vreodată atitudinea noastră, a "misionarilor internetului", cu adevăratul creştinism, cu credinţa în Hristos.
Şi, cu riscul de a fi contrazisă de tot forumul, îmi iau îndrăzneala de a le sugera domnilor administratori să închidă topic-ul.
N-aş vrea să-l întristez pe Antiecumenism, care nu este nicidecum responsabil de situaţia creată,
dar sper că şi dumnealui, Antiecumenism, va înţelege că s-a ajuns într-un punct încât discuţia, efectiv, nu mai poate continua într-un mod amiabil aici, pe topic.
Acum dna Mihaela îi va răspunde din nou domnului profesor Cezar... şi s-a ajuns la o înflăcărare a spiritelor cu mult peste medie şi, până la urmă, nu se va ajunge nicăieri.
Nădăjduiesc din toată inima că nu vă veţi supăra pe mine. Personal nu am nici un fel de putere de decizie aici, pe forum, fiind doar un simplu user.
Am exprimat doar o simplă sugestie, cu scopul opririi conflictului şi a unui prilej de ispite pentru participanţi şi sminteală pentru cei de alte credinţe care pot citi.
Şi vă mărturisesc sincer, fără intenţia unei false smerenii,
că mă simt, în mod indirect, dar real, responsabilă pentru aceste conflicte (de fapt, războaie în toată regula, cu ameninţări, ca-n filme), create aici.
Mă simt responsabilă, pentru că:
scriu despre Dumnezeu (imaginându-mi, în visele mele copilăreşti, că aş fi - vai! - deja mare teolog) mai mult decât meditez despre El şi, mai ales, mult mai mult decât mă rog;
Vorbesc, scriu, mă agit mai mult decât făptuiesc;
iubesc mai mult apologetica decât mărturisirea;
cuget mai mult la idei decât la Persoane şi persoane;
judec mai mult decât empatizez;
cu greu trag de mine să mă căiesc pentru propriile păcate,
în loc să vărs lacrimi de pocăinţă şi pentru ale semenilor.
Aşa fiind lucrurile,
oare nu mi se cuvine mie să am scris neîncetat în inimă cuvintele lui Dostoievski: "toţi suntem vinovaţi faţă de toţi"?
Oare mie "mi s-a făcut ocara ca şi lauda, paguba precum câştigul şi străinul ca fratele"?
Nicidecum!
De aceea,
aşa cum spunea acelaşi Dostoievski,
prin intermediul unuia dintre cele mai minunat create personaje ale sale din "Fraţii Karamazov" (fratele stareţului Zosima, mort la vârsta adolescenţei),
"de vreme ce toţi suntem vinovaţi faţă de toţi,
toţi vom şi fi iertaţi"!
Pentru că minunat şi plin de iubire este Domnul Dumnezeul nostru, Cel Care
"ocărât fiind nu răspundea cu ocară,
suferind NU AMENINŢA, ci Se lăsa în grija Celui Ce toate le judecă după dreptate".
Să nădăjduim, aşadar, în mila şi dragostea Lui!
Şi să avem încredere că,
atunci când ne vom întâlni în Rai,
mult o să mai râdem de micile noastre posne de acum, din vremea copilăriei şi adolescenţei noastre duhovniceşti.
Ne vom spune unii altora:
- "Ţii minte ce aiureli scriam noi pe forum, cum ne dădeam cu părerea despre ceea ce e aici, la Domnul, în veşnica Sa Împărăţie?"
- "Da... unii chiar ne-nflăcăram pe tema asta... închipuindu-ne că ştim exact cine se va mântui, ce e moral să facem în orice situaţie, ce defecte duhovniceşti ascunse au alţii!..."
- "Da, tare nostimi mai eram atunci!"
- "Şi mai nostimi când ne înflăcăram şi intram în conflict, spunându-ne unii altora că..."
- "a, nu! Despre asta să nu mai vorbim, te rog!" :)
Şi, în încheiere, aş dori să-i adresez şi eu o "ameninţare" doamnei Mihaela, dar una de care nu are nici o şansă de scăpare:
să vedeţi dvs, doamna Mihaela, când vă veţi întâlni, în eshaton, cu domnul Cezar şi Hristos, în infinita Lui iubire, vă va mântui pe amândoi!
Nu veţi mai putea scăpa unul de altul în veşnicie şi,
mai grav,
Îl veţi slăvi, împreună, pe Dumnezeu,
nu o zi sau două,
ci o eternitate!
Aşa să ne ajute Dumnezeu pe toţi,
să ne vedem la poarta Raiului,
dar pe partea dinlăuntru!
Hristos în mijlocul nostru!

Laura, îmi cer iertare pentru că te văd, iată, implicată în contextul ăsta.
E frumos din partea ta că încerci să explicitezi, pe cu totul alt ton, mesajul meu de fond, însă eu te rog să nu o mai faci. Îmi port singur dezbaterea, cât va mai dura (sper puţin sau deloc) cu userul Dobrin.
Ceea ce sper să înţelegi bine dspre mine, este că sunt un om care nu poate accepta minciuna de proporţii, desconsiderarea adevărului, dispreţul pentru valorile perene ale umanităţii şi, nu în ultimul rând, fariseismul şi lipsa prizei de conştiinţă la propriile fapte.
Faţă de străini sunt detaşat, în general. Că nu aştept nimic de la un străin care nu m-a solicitat în vreo privinţă.
Dar când aşteptările mele sunt contrazise de oameni pe care i-am crezut fraţi creştini şi prieteni, când constat că unii oameni se complac în acţiuni făţiş distructive (denigrînd cultura, medicina, psihologia şi, în fond, Biserica în relaţiile ei delicate cu lumea), ignorînd cea mai mare parte a datelor adunate la greu şi din greu în sute de ani, atunci mă înfurii. Şi exprim direct starea mea de furie.
Mai puţin îmi pasă de imaginea mea, de persoana mea, recunosc. Nu sunt îndrăgostit de mine însumi oricât ar contesta unii, cât sunt îndrăgostit de minunatele descoperiri pe care le-am trăit, ca dar, în viaţa grea pe care, mulţumesc lui Dumnezeu, am ales-o şi am purtat-o.
Oamenii aceştia cred că mă rănesc pe mine şi că eu reacţionez în numele rănilor mele narcisice.
Din nenorocire nu îşi dau seama că ei rănesc, prin postări cu totul nelalocul lor, mii de oameni care au trudit din greu în cultura şi ştiinţa lumii, milioane de oameni care au beneficiat de descoperirile omeneşti de Dumnezeu insuflate şi, în definitiv, Îl dispreţuiesc pe Însuşi Domnul întrucât lumina cunoaşterii şi vindecării nu pot fi din întunericul vrăjmaşului (care nu oferă cunoaştere şi nici vindecare) ci din Lumina Dumnezeirii.
A fi credincios nu înseamnă a te ascunde într-o închisoare subiectivă cu un dumnezeu numai al tău, ci a te deschide sufleteşte şi practic, într-un duh de compasiune şi căldură, către umanitate pe măsură ce Îl cunoşti sau Îl cauţi tot mai intens şi autentic pe Dumnezeu.
Cei care îmi sunt atât de departe azi, aleg sistematic, din păcate, să se dipreţuiască pe ei înşişi, mai întâi, prin atitudinile de tip demagogic dar şi sectar care nu ar trebui să îşi aibă locul în Biserică.
Le-am reproşat-o când blând, când dur, însă au ales să se menţină în duhul lor, ba chiar au escaladat piscuri noi.
Ovidiu însă, cel puţin, are scuza (şi meritul) că a încercat să îşi detalieze poziţia, expunîndu-şi credinţa aşa cum o trăieşte el, precum şi atitudinea despre vaccinuri, pe privat. Nu am acceptat, însă, argumentele. Nu pot fi acceptate, consider.
În fine, îmi pare rău că te-ai implicat în tevatura asta care sper că se va încheia odată pentru totdeauna.

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Laura, îmi cer iertare pentru că te văd, iată, implicată în contextul ăsta.
E frumos din partea ta că încerci să explicitezi, pe cu totul alt ton, mesajul meu de fond, însă eu te rog să nu o mai faci. Îmi port singur dezbaterea, cât va mai dura (sper puţin sau deloc) cu userul Dobrin.
Ceea ce sper să înţelegi bine dspre mine, este că sunt un om care nu poate accepta minciuna de proporţii, desconsiderarea adevărului, dispreţul pentru valorile perene ale umanităţii şi, nu în ultimul rând, fariseismul şi lipsa prizei de conştiinţă la propriile fapte.
Faţă de străini sunt detaşat, în general. Că nu aştept nimic de la un străin care nu m-a solicitat în vreo privinţă.
Dar când aşteptările mele sunt contrazise de oameni pe care i-am crezut fraţi creştini şi prieteni, când constat că unii oameni se complac în acţiuni făţiş distructive (denigrînd cultura, medicina, psihologia şi, în fond, Biserica în relaţiile ei delicate cu lumea), ignorînd cea mai mare parte a datelor adunate la greu şi din greu în sute de ani, atunci mă înfurii. Şi exprim direct starea mea de furie.
Mai puţin îmi pasă de imaginea mea, de persoana mea, recunosc. Nu sunt îndrăgostit de mine însumi oricât ar contesta unii, cât sunt îndrăgostit de minunatele descoperiri pe care le-am trăit, ca dar, în viaţa grea pe care, mulţumesc lui Dumnezeu, am ales-o şi am purtat-o.
Oamenii aceştia cred că mă rănesc pe mine şi că eu reacţionez în numele rănilor mele narcisice.
Din nenorocire nu îşi dau seama că ei rănesc, prin postări cu totul nelalocul lor, mii de oameni care au trudit din greu în cultura şi ştiinţa lumii, milioane de oameni care au beneficiat de descoperirile omeneşti de Dumnezeu insuflate şi, în definitiv, Îl dispreţuiesc pe Însuşi Domnul întrucât lumina cunoaşterii şi vindecării nu pot fi din întunericul vrăjmaşului (care nu oferă cunoaştere şi nici vindecare) ci din Lumina Dumnezeirii.
A fi credincios nu înseamnă a te ascunde într-o închisoare subiectivă cu un dumnezeu numai al tău, ci a te deschide sufleteşte şi practic, într-un duh de compasiune şi căldură, către umanitate pe măsură ce Îl cunoşti sau Îl cauţi tot mai intens şi autentic pe Dumnezeu.
Cei care îmi sunt atât de departe azi, aleg sistematic, din păcate, să se dipreţuiască pe ei înşişi, mai întâi, prin atitudinile de tip demagogic dar şi sectar care nu ar trebui să îşi aibă locul în Biserică.
Le-am reproşat-o când blând, când dur, însă au ales să se menţină în duhul lor, ba chiar au escaladat piscuri noi.
Ovidiu însă, cel puţin, are scuza (şi meritul) că a încercat să îşi detalieze poziţia, expunîndu-şi credinţa aşa cum o trăieşte el, precum şi atitudinea despre vaccinuri, pe privat. Nu am acceptat, însă, argumentele. Nu pot fi acceptate, consider.
În fine, îmi pare rău că te-ai implicat în tevatura asta care sper că se va încheia odată pentru totdeauna.

Desigur că vă înţeleg.
Mi-am pus şi eu întrebarea dacă este sau nu potrivit să mă implic, dar m-a mâhnit faptul că aţi fost ameninţat... şi am simţit nevoia să vă susţin!
Nu pentru că aţi avea dvs nevoie de susţinere, ci, pur şi simplu, văzând ceea ce vi s-a scris, primul meu impuls a fost acela de a interveni, pe un ton cât se poate de paşnic, în favoarea dvs.
Desigur, am înţeles sugestia dvs şi nu mă voi mai implica aici, pe topic. Aveţi dreptate, îmi dau şi eu seama, acum, foarte bine.
Dumnezeu să vă ocrotească!
Cu deosebit respect,
L S

[dobrin7m]

În prealabil postat de laurastifter

Desigur că vă înţeleg.
Mi-am pus şi eu întrebarea dacă este sau nu potrivit să mă implic, dar m-a mâhnit faptul că aţi fost ameninţat... şi am simţit nevoia să vă susţin!
Nu pentru că aţi avea dvs nevoie de susţinere, ci, pur şi simplu, văzând ceea ce vi s-a scris, primul meu impuls a fost acela de a interveni, pe un ton cât se poate de paşnic, în favoarea dvs.
Desigur, am înţeles sugestia dvs şi nu mă voi mai implica aici, pe topic. Aveţi dreptate, îmi dau şi eu seama, acum, foarte bine.
Dumnezeu să vă ocrotească!
Cu deosebit respect,
L S

Cata ipocrizie si fatarnicie si falsitate. Vai, draguta, ochisorii domnisoarei nu suporta amenintari , {desi nu a fost amenintare ci propunere de intalnire in 4 si cu sotia dumnealui caci as dori tare mult sa stie sotia "domnului profesor doctor docent honoris causa" cu plecaciuni si pupari de manusite pana la umar, ce fantezii sexuale are sotul ei cand scrie pe forum}, dar suporta fara probleme limbaj pornografic , suburban si atitudine de mahala.
Oare te caracterizeaza cuvintele dumnealui? Iti fac placere, te binedispun, nu sunt mare lucru, vai cum scriu altii, dumnealui e un super titrat superinduhovnicit, nu ca altii.
Vad ca ati invatat de la dumnealui multe lucruri "crestine" pline de educatie si moralitate "crestina" bineinteles. Daca ai fi fata mea ai primi o cearta din aceea parinteasca sa nu mai apreciezi cat traiesti limbajul pornografic, de mahala, iar daca ar fi mari probleme de adaptare te-as marita urgent ca sa nu mai visezi la cai verzi pe pereti cu barbati mai mari pe forum.

[dobrin7m]

În prealabil postat de laurastifter

A, păi, dacă-ncepem cu ameninţări pe un forum creştin, înseamnă că suntem într-o stare duhovnicească "minunată"!...
Domnilor atei, agnostici, indiferenţi religios,
intraţi repede pe topic, până nu rataţi ocazia!
Veniţi să vedeţi cum cei care vor să vă întoarcă pe dvs la adevărata credinţă îşi ameninţă semenii, în mod direct, cu tribunalul şi cu lucruri chiar mai grave,
doar pentru un schimb de replici mai dur online.
Şi după ce veţi citi toate acestea, domnilor atei, agnostici şi indiferenţi religios,
citiţi iar şi iar şi meditaţi la cuvintele lui Gandhi:
"Îmi place Hristos al vostru;
nu-mi plac creştinii voştri;
creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristos al vostru".
Asta ca nu cumva să asociaţi vreodată atitudinea noastră, a "misionarilor internetului", cu adevăratul creştinism, cu credinţa în Hristos.
Şi, cu riscul de a fi contrazisă de tot forumul, îmi iau îndrăzneala de a le sugera domnilor administratori să închidă topic-ul.
N-aş vrea să-l întristez pe Antiecumenism, care nu este nicidecum responsabil de situaţia creată,
dar sper că şi dumnealui, Antiecumenism, va înţelege că s-a ajuns într-un punct încât discuţia, efectiv, nu mai poate continua într-un mod amiabil aici, pe topic.
Acum dna Mihaela îi va răspunde din nou domnului profesor Cezar... şi s-a ajuns la o înflăcărare a spiritelor cu mult peste medie şi, până la urmă, nu se va ajunge nicăieri.
Nădăjduiesc din toată inima că nu vă veţi supăra pe mine. Personal nu am nici un fel de putere de decizie aici, pe forum, fiind doar un simplu user.
Am exprimat doar o simplă sugestie, cu scopul opririi conflictului şi a unui prilej de ispite pentru participanţi şi sminteală pentru cei de alte credinţe care pot citi.
Şi vă mărturisesc sincer, fără intenţia unei false smerenii,
că mă simt, în mod indirect, dar real, responsabilă pentru aceste conflicte (de fapt, războaie în toată regula, cu ameninţări, ca-n filme), create aici.
Mă simt responsabilă, pentru că:
scriu despre Dumnezeu (imaginându-mi, în visele mele copilăreşti, că aş fi - vai! - deja mare teolog) mai mult decât meditez despre El şi, mai ales, mult mai mult decât mă rog;
Vorbesc, scriu, mă agit mai mult decât făptuiesc;
iubesc mai mult apologetica decât mărturisirea;
cuget mai mult la idei decât la Persoane şi persoane;
judec mai mult decât empatizez;
cu greu trag de mine să mă căiesc pentru propriile păcate,
în loc să vărs lacrimi de pocăinţă şi pentru ale semenilor.
Aşa fiind lucrurile,
oare nu mi se cuvine mie să am scris neîncetat în inimă cuvintele lui Dostoievski: "toţi suntem vinovaţi faţă de toţi"?
Oare mie "mi s-a făcut ocara ca şi lauda, paguba precum câştigul şi străinul ca fratele"?
Nicidecum!
De aceea,
aşa cum spunea acelaşi Dostoievski,
prin intermediul unuia dintre cele mai minunat create personaje ale sale din "Fraţii Karamazov" (fratele stareţului Zosima, mort la vârsta adolescenţei),
"de vreme ce toţi suntem vinovaţi faţă de toţi,
toţi vom şi fi iertaţi"!
Pentru că minunat şi plin de iubire este Domnul Dumnezeul nostru, Cel Care
"ocărât fiind nu răspundea cu ocară,
suferind NU AMENINŢA, ci Se lăsa în grija Celui Ce toate le judecă după dreptate".
Să nădăjduim, aşadar, în mila şi dragostea Lui!
Şi să avem încredere că,
atunci când ne vom întâlni în Rai,
mult o să mai râdem de micile noastre posne de acum, din vremea copilăriei şi adolescenţei noastre duhovniceşti.
Ne vom spune unii altora:
- "Ţii minte ce aiureli scriam noi pe forum, cum ne dădeam cu părerea despre ceea ce e aici, la Domnul, în veşnica Sa Împărăţie?"
- "Da... unii chiar ne-nflăcăram pe tema asta... închipuindu-ne că ştim exact cine se va mântui, ce e moral să facem în orice situaţie, ce defecte duhovniceşti ascunse au alţii!..."
- "Da, tare nostimi mai eram atunci!"
- "Şi mai nostimi când ne înflăcăram şi intram în conflict, spunându-ne unii altora că..."
- "a, nu! Despre asta să nu mai vorbim, te rog!" :)
Şi, în încheiere, aş dori să-i adresez şi eu o "ameninţare" doamnei Mihaela, dar una de care nu are nici o şansă de scăpare:
să vedeţi dvs, doamna Mihaela, când vă veţi întâlni, în eshaton, cu domnul Cezar şi Hristos, în infinita Lui iubire, vă va mântui pe amândoi!
Nu veţi mai putea scăpa unul de altul în veşnicie şi,
mai grav,
Îl veţi slăvi, împreună, pe Dumnezeu,
nu o zi sau două,
ci o eternitate!
Aşa să ne ajute Dumnezeu pe toţi,
să ne vedem la poarta Raiului,
dar pe partea dinlăuntru!
Hristos în mijlocul nostru!

Ia spune draguta domnisoara da cand ai citit postarea lui cezar cand acuza de masturbare o doamna pe forum atunci cand ii scria, nu ai rosit cumva>?
Ia priviti aici cuvintele adorabilului dvs profesor: "V-aţi trezit, dulce doamnă?
Răsfoiţi mai întâi matinalul, vedeţi ce s-a discutat mai nainte, cine şi ce a spus, apoi abia treceţi la obişnuita flecăreală.
Şi v-am mai spus, nu vă mai masturbaţi scriindu-mi, că nu vă răspund. Sunteţi greţoasă."

Luati "exemplu" de la domnul profesor domnisoara," invatati", cum sa fiti crestina si intr-o stare duhovniceasca minunata.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Ia spune draguta domnisoara da cand ai citit postarea lui cezar cand acuza de masturbare o doamna pe forum atunci cand ii scria, nu ai rosit cumva>?
Ia priviti aici cuvintele adorabilului dvs profesor: "V-aţi trezit, dulce doamnă?
Răsfoiţi mai întâi matinalul, vedeţi ce s-a discutat mai nainte, cine şi ce a spus, apoi abia treceţi la obişnuita flecăreală.
Şi v-am mai spus, nu vă mai masturbaţi scriindu-mi, că nu vă răspund. Sunteţi greţoasă."

Luati "exemplu" de la domnul profesor domnisoara," invatati", cum sa fiti crestina si intr-o stare duhovniceasca minunata.

Asta e sotul sau doar profunzimile duhovnicesti personale?

[cezar_ioan]

Laura, permite-mi să îţi adresez o lămurire faţă de un text al meu care ţi-a fost livrat în mod ostil.
Termenul "masturbaţie", dincolo de sensul lui referitor la domeniul sexualităţii mamiferelor, este folosit şi în alte sensuri. De pildă, pentru a deesemna un comportament inautentic, făţarnic, pervers chiar. Un "pseudo", lipsit de autenticitate.
În contextul în care termenul apare în postarea mea, e limpede care e mesajul: intervenind fără urmărirea firului dezbaterii şi încă deturnînd cu totul nepotrivit sensul afirmaţiilor mele, i-am spus userului respectiv să renunţe la urâtul obicei al obţinerii unei plăceri perverse prin răstălmăcirea cuvintelor mele. Plăcere (pe care, recunosc, am bănuit-o doar) cu atât mai mare cu cât, la reintrarea pe forum, aşadar după o anumită lunguţă perioadă de abstinenţă, pardon, absenţă, userul respectiv s-a repezit tocmai în postarea mea unde făceam eu însumi diferenţa între o practică ortodoxă şi una sectară ori eretică. Aşadar, supărat că a pus o simplă plăcere răutăcioasă peste un subiect serios, am rugat-o, tăios ce-i drept, poate prea tăios, să ia act de seria discuţiilor şi să îşi dea seama că nu e loc de glumit. În definitiv, mi-am apărat cu mijloace lumeşti pe măsura partenerului de dialog, poziţia mea de credinţă.
Acest lucru îl încadrează userul Dobrin la capitolul marilor mele neajunsuri şi îl foloseşte pentru a ilustra "adevărata" mea faţă.
Mă bucur că i-am dat prilejul să greşească, regret însă că a şi făcut-o...
(ce frumos ar fi fost să prindă fraza în alt duh!... de pildă în unul de umor englezesc)

[Patrie si Credinta]

hai ca deja suntem departe rau....
hai uite ceva pt calmare:http://www.dailypuppy.com/

[dobrin7m]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

hai ca deja suntem departe rau....
hai uite ceva pt calmare:http://www.dailypuppy.com/

prea departe s-a ajuns de mult , cand papa cezar a hotarat sa se coboare la nivelul mamiferelor si sa foloseasca limbaje suburbane si jignitoare. Vezi acum vreo 3 zile. si asta bineinteles cand a citit din cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur postate de mine si cand i-am multumit pentru jigniri. Atunci s-a declansat furia, a avut loc declicul dumnealui coborand la nivelul solului si subsolului.