Sa plangem cu cei ce plang

În prealabil postat de AlinB

Dar el n-a zis si de avorturi?

Păi tu vezi numai ce vrei...tocmai ai rupt din context o idee care aparținea pr Arsenie și care amintește de avorturi. Dar se pare că te străduiești să îți câștigi dreptul de a fi ignorat.

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Păi tu vezi numai ce vrei...tocmai ai rupt din context o idee care aparținea pr Arsenie și care amintește de avorturi. Dar se pare că te străduiești să îți câștigi dreptul de a fi ignorat.

Cred ca ai mari dificultati in a citi cu atentie.
Nu despre par. Arsenie era vorba.

În prealabil postat de AlinB

Cred ca ai mari dificultati in a citi cu atentie.

Sau invers.

În prealabil postat de AlinB

Nu despre par. Arsenie era vorba.

Eu nu m-am referit la faptul că vorbești de pr Arsenie, ci că ai rupt din context o idee în care părintele amintește de avorturi.

,,Nu-L vom putea imita pe Hristos decat atunci cand vom starui sa le fim de folos semenilor nostri, sa-i ajutam si sa le indulcim pe cat posibil soarta; sa-i intarim pe cei slabi, sa aducem o raza de lumina intr-o viata traita in intuneric. Orice fapta de iubire sau de jertfire de sine ne apropie de Dumnezeu. Cei care ar avea nevoie de ajutorul nostru nu sunt greu de gasit, se intalnesc la fiecare pas, aproape ca nu trece zi de la Dumnezeu sa nu ne scoata in fata ocazia de a face un bine cuiva.
Dar, pentru a fi mereu gata sa folosim aceste ocazii, nu trebuie sa ne lasam coplesiti de propria noastra persoana. Celui ce se ocupa doar de sine, de grijile, de dorintele si de senzatiile sale i se ingusteaza atat de tare mintea, i se limiteaza atat de mult orizontul, incat nu mai vede nimic dincolo de sine, trece nepasator pe langa suferinta altuia. Dimpotriva, cu cat este mai adanca rana din inima noastra, cu atat ar trebui sa devina mai sensibila, mai receptiva fata de suferinta altuia. Nu poate exista durere omeneasca pe care sa o consideram straina de noi. Sa ne simtim aproape de orice durere, sa suferim cu cel ce sufera, „sa ne purtam unii altora poverile“, uitand de propria noastra povara."
Continuare:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ii/#more-64720

Despre rugaciune:
“Nesfintii sfinti”: PREGUSTAREA SI INTREZARIREA LUMII DUHOVNICESTI. Valoarea si puterea rugaciunii si nevointei adevarate

,,— Gheorghe, tu te rogi noaptea?
— Nu, parinte egumen! Noaptea dorm si atat, i-am raspuns eu.

Parintele Gavriil s-a uitat la mine dezaprobator:

— E zadarnic. Noaptea trebuie sa te rogi.

Mai tarziu, dupa zece ani, aceleasi cuvinte mi le-a spus mitropolitul Pitirim.

— Ţine minte porunca cuviosului Iosif Volotki: ziua este pentru munca, noaptea – pentru rugaciune.

Rugaciunea noptii, dupa cum se spune, este puterea deosebita a monahului. Odata parintele Ioan, pentru a ma intari, cred,pe calea pe care o alesesem si pentru a ma ajuta macar un pic sa vad ce este lumea duhovniceasca, m-a binecuvantat sa savarsesc o pravila aparte de rugaciune. Trebuia sa o savarsesc, in principiu, noaptea. Parintele Ioan a ales un asemenea moment, incat legatura mea cu lumea exterioara sa fie redusa minimum. De la ora doua dupa-amiaza, pana la zece seara, faceam ascultare la grajdul de vite, iar dupa aceea toata noaptea, pana dimineata, faceam de serviciu in incinta manastirii, in jurul Bisericii Adormirii. Parintele Ioan ma blagoslovise sa implinesc pravila deosebita a Rugaciunii lui Iisus, sa ma straduiesc sa-mi ocup cu ea si mintea, si inima si sa inlatur toate celelalte ganduri, chiar si pe cele bune si laudabile.
E uimitor, dar, daca omul se retrage in rugaciune si totodata se infraneaza de la mancare, de la somn si de la legatura cu oamenii, daca nu ingaduie in mintea lui ganduri desarte, iar in inima lui simtaminte patimase, foarte curand descopera ca in lume, in afara de el si de ceilalti oameni, mai exista Cineva. Si Acest Cineva asteapta rabdator sa vada daca ne indreptam spre El atentia, in alergatura noastra nesfarsita prin aceasta viata. Si asteapta rabdator, pentru ca Dumnezeu niciodata nu impune nimic. Iar daca omul se roaga in continuare corect (aici trebuie in mod obligatoriu sa subliniez – corect, adica nu dupa bunul plac, ci sub indrumarea unui duhovnic iscusit), inaintea ochilor lui duhovnicesti ies la iveala scene si tablouri uimitoare.
Sfantul Ignatie (Brianceaninov) scrie:

„Si puterile si timpul sa le folosesti la dobandirea rugaciunii, care lucreaza cu sfintenie in camara ta launtrica. Acolo, in tine insuti, rugaciunea iti va scoate la iveala o priveliste care iti va atrage toata atentia: ea iti va aduce cunostinte pe care lumea aceasta nu le poate cuprinde, despre existenta carora nici macar nu are idee.
Acolo, in adancul inimii, vei vedea caderea omenirii, vei vedea sufletul tau, omorat de pacat… vei vedea multe alte taine, ascunse de lume si de fiii lumii. Cand va iesi la iveala acest tablou, ochii tai se vor atinti spre el; te vei raci fata de tot ce e vremelnic si stricacios, de care ai fost atras pana acum“."

Mai mult:
http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...sa/#more-69645

Sa ne bucuram ca exista sfinti care ne intaresc in incercari:
http://www.apologeticum.ro/2013/10/m...-litru-de-mir/

Totusi, daca e asa, suntem de plans!
http://stareanatiunii.com/peste-70-d...r-straine.html