Cum ar trebui

[AGabriela]

În prealabil postat de Marimira

Draga Gabriela,

Pot intelege exact "ce simti", suferinta legata de singuratate...si eu fac parte "din club" ca sa zic asa...in sensul ca imi doresc sa-mi pot imparti viata cu cineva...

Dar uite cum gandesc eu...ina-ti dori acest lucru nu este nici un pacat, faptul ca nu l-ai primit...doar dzeu cunoaste raspunsul exact la aceasta problema...de ce nu l-ai primit, INCA!!!

Mie insa imi pare gresit sa te superi pe El, sa cartesti impotriva vointei Sale, sa te razvratesti...stiu exact cat de greu de dus este o existenta fada...fara sa poti plange pe umarul cuiva, fara sa te poti bucura impreuna cu cineva...

Eu cred ca Dzeu totusi ti-a ascultat rugaciunile, poate iti pune doar taria credintei la incercare, poate iti pune la incercare rabdarea, sau consecventa...

pe Dzeu nu ne putem supara...este nefiresc...de la El avem toate...iata ce frumos descrie acest lucru , o tanara:
Pentru Dumnezeu, eu cine sunt?
Special
Luni, 02 Septembrie 2013 09:11

Când sunt întrebată: “Cine sunteți?” primul raspuns care îmi vine este: “Pentru cine?”.

Față de timp viața mea nu-I nici măcar o scânteie, pentru lume nu-s nici un fir de nisip, pentru unii sunt un chip, pentru câțiva am și un nume. Pentru cei dragi, cineva drag, dar pentru Dumnezeu, eu cine sunt?


Pentru a afla asta să vedem ce a făcut El pentru mine. A făcut aerul pe care îl respir, pământul cu fiecare fir de iarbă pe care calc, frumusețea ascunsă în fiecare strop de rouă, oamenii minunați din jurul meu, trupul meu ce funcționeaza ca o mașină aproape perfectă, fără ca eu măcar să știu cât de cât cum, sufletul ce-mi face carnea vie, viața însăși pe care mama și tata oricât ar fi vrut, fără voia Lui, nu mi-ar fi putut-o da, a murit și a înviat… toate astea, de dragul meu.

Deci, la intrebarea: “Cine sunteți?” răspunsul meu este: ”Cu toata modestia, sunt LUMINA OCHILOR LUI DUMNEZEU, ca oricare alt om.”

Daca am vedea fiecare clipă a vieții ca pe o declarație de dragoste din partea Lui, nu ne-am mai umili păcătuind, ci ne-am strădui, pe cât ne este cu putință, să ne smerim făcând voia Lui, chiar dacă, poate, uneori, ne călcăm pe inimă pentru asta.

(Cătălina Felicanu)


Deci te rog, nu dispera, AI INCREDERE in Mantuitorul nostru IIsus Hristos, care s-a dat jertfa pentru mantuirea sufletelor noastre...

Ai incredere, nadejde(mantuitoare!), rabdare, si deocamdata roaga-te cum si cat poti tu...

Mergi la spovedanie,incearca sa implinesti sfaturile duhovniului, frecventeaza slujbele bisericii , in special Duminica Sf.Liturghie...pt a aduce Slava, Multumire si Inchinaciune Celui care ti-a daruit VIATA!

Si mai ales NU TE INDOI, ca Dumnezeu doreste in tot timpul si in orice chip mantuirea noastra, a fiecaruia dintre noi!

Pentru aceea s-a rastignit, pentru aceea a Inviat!

Dumnezeu sa ne ajute si tie si mie, asa cum crede de cuviinta!

Numai bine iti doresc!

Va multumesc pentru cuvintele frumoase si incurajatoare. Nimic mai adevarat in tot ce ati spus, numai ca eu, in ciuda faptului ca merg duminica la Sf Liturghie si uneori la Sf Maslu si la Vecernie, ma si spovedesc, asa percep lucrurile, dupa cum le-am expus. Aceasta este realitatea mea si credinta mea care nu mai exista

[Marimira]

În prealabil postat de AGabriela

Va multumesc pentru cuvintele frumoase si incurajatoare. Nimic mai adevarat in tot ce ati spus, numai ca eu, in ciuda faptului ca merg duminica la Sf Liturghie si uneori la Sf Maslu si la Vecernie, ma si spovedesc, asa percep lucrurile, dupa cum le-am expus. Aceasta este realitatea mea si credinta mea care nu mai exista

Ei, te rog , nu deznadajdui, eu nu te cred ca nu mai ai credinta, probabil ca sunt mai multi factori de presiune pe umerii tai, si esti foarte obosita sufleteste...pentru si mai multe motive decat ai dorit tu sa transmiti...


Acum fiind obosita si mahnita, acorda-ti un ragaz....odihneste-te, dormi, mananca, viseaza, asculta muzica, adu-ti aminte si de Domnul din cand in cand...si incearca...nu numai rugaciunea...ci chiar niste dialoguri cu Domnul si mantuitorul nostru Iisus Hristos...eu am primit raspunsuri la toate intrebarile...nu imediat, pe loc, dar in scurta vreme dupa ca am pus intrebarea.

A primi niste raspunsuri, presupune gasirea unor solutii, deci NADEJDE la Dumnezeu!!!Incredere in El, SPERANTA, si mai ai si tu un pic de rabdare...

Astept vesti de la tine...curand!

Poti sa-mi scrii si in privat, oricand...

iti doresc numai bine!

În prealabil postat de AGabriela

Va multumesc pentru cuvintele frumoase si incurajatoare. Nimic mai adevarat in tot ce ati spus, numai ca eu, in ciuda faptului ca merg duminica la Sf Liturghie si uneori la Sf Maslu si la Vecernie, ma si spovedesc, asa percep lucrurile, dupa cum le-am expus. Aceasta este realitatea mea si credinta mea care nu mai exista

Si acum ce faci? Daca nu mai exista, nu ai de gand sa lupti? Scopul vietii crestine este mantuirea, care presupune apropierea de Dumnezeu, nu de satana. Daca nu cauti ajutorul lui Dumnezeu, se ofera gratuit sa te ajute necuratul sa intri in deznadejde. Ia mergi la niste Sfinte Masluri! Ia aleaga la spovedanie la un preot iscusit care sa te povatuiasca asa ca la carte si sa te intareasca duhovniceste!

Parintele Arsenie Boca spunea sa avem grija ce ne dorim caci s-ar putea sa... obtinem! Adica, in cazul tau, tu esti trista din pricina singuratatii. Daca ai valorifica duhovniceste aceasta singuratate si ai lupta cu gandurile de desfranare, de deznadejde si cu orice alt gand inspirat de cel rau, atunci ai avea acces la pace divina.

Sfantul Siluan Athonitul si Sfantul Serafim de Sarov vorbesc foarte concludent despre aceasta pace divina care se poate obtine prin lupta cu pacatul si prin rugaciune. Pacat ca multi crestini nici nu stiu a exista asa ceva.

Poate ca ai o chemare catre viata monahala pe care nu ai constientizat-o. Un preot vazator cu duhul ti-ar spune daca e asa sau nu.

Poti duce o viata placuta lui Dumnezeu, curata, si in mijlocul multimii. Pune-ti o candela in fata icoanei, stropeste cu Aghiazma casa, unge-te cu mir si roaga-te sa se faca voia lui Dumnezeu cu tine, nu voia ta. Cumpara o floare si pune-o in vaza de pe masa ori tot in fata icoanei, spune rugaciunea lui Iisus, citeste si Psaltirea Maicii Domnului si Dumnezeu ori Paraclisul ei, rugaciunile de dimineata si de seara... Dar
,,Să nu spui…

Să nu spui „Tată”, dacă nu te comporţi ca un fiu.
Să nu spui „Nostru”, dacă trăieşti închis în egoismul tău.
Să nu spui „Care eşti în ceruri”, dacă eşti preocupat numai de lucrurile pământeşti.
Să nu spui „Sfinţească-se numele Tău”, dacă nu îl respecţi.
Să nu spui „Vie împărăţia Ta”, dacă o confunzi cu succesul material.
Să nu spui „Facă-se voia Ta”, dacă nu o accepţi când e dureroasă.
Să nu spui „Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi”, dacă nu te gândeşti la cei înfometaţi, la cei însetaţi, la cei fără carte, fără adăpost, fără mijloace de supravieţuire.
Să nu spui „Ne iartă nouă păcatele noastre”, dacă nu te-ai împăcat cu aproapele tău.
Să nu spui „Nu ne duce pe noi în ispită”, dacă ai de gând să păcătuieşti în continuare.
Să nu spui „Mântuieşte-ne de cel rău”, dacă nu te împotriveşti răului.
Să nu spui „Amin”, dacă nu iei în serios cuvintele din Tatăl nostru."
(http://jurnalspiritual.eu/sa-nu-spui/)


Crezi ca Dumnezeu nu stie ce e mai bine pentru tine? Crezi ca un sot poate reprezenta doar garantia fericirii? Si casatoria, ca si singuratatea, reprezinta tot o cruce de dus. Tot cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie dusa si aceasta cruce, nu fara El!

[Solveig]

În prealabil postat de AGabriela

Va multumesc pentru cuvintele frumoase si incurajatoare. Nimic mai adevarat in tot ce ati spus, numai ca eu, in ciuda faptului ca merg duminica la Sf Liturghie si uneori la Sf Maslu si la Vecernie, ma si spovedesc, asa percep lucrurile, dupa cum le-am expus. Aceasta este realitatea mea si credinta mea care nu mai exista

si Impartasania?

[AGabriela]

În prealabil postat de Solveig

si Impartasania?

Aceasta va ramane la aprecierea duhovnicului meu. Am in vedere sa ma impartasesc cat mai curand insa nu stiu de-mi va fi permis in starea in care ma aflu

[AlinB]

În prealabil postat de Solveig

si Impartasania?

Fii serioasa, sunt oameni care se impartasesc de ani de zile si nu simt mai mult decat ca au indeplinit un ritual si atat.
Pentru ca sa-ti dea un impuls duhovnicesc, Sf. Impartasanie trebuie primita cu o stare duhovniceasca adecvata.
Altfel, cum este si scris, poti sa te si pagubesti in loc sa te folosesti.

[Solveig]

În prealabil postat de AlinB

Fii serioasa, sunt oameni care se impartasesc de ani de zile si nu simt mai mult decat ca au indeplinit un ritual si atat.
Pentru ca sa-ti dea un impuls duhovnicesc, Sf. Impartasanie trebuie primita cu o stare duhovniceasca adecvata.
Altfel, cum este si scris, poti sa te si pagubesti in loc sa te folosesti.

Eu stiu ce am simtit eu-Domnul prin Impartasanie m-a scos din moarte si m-a adus la viata. Si pe altii pe care-i stiu.
Din aceia de care spuneti eu n-am vazut. Or fi, nu zic, dar aceia nu inteleg poate despre ce e vorba si trebuie sa li se explice, ma gandesc...
Si apoi, nu stiu cine isi poate fabrica o stare duhovniceasca adecvata asa dintr-o data, Sfanta Impartasanie o primim cu smerenie pentru ca altfel murim, cadem in deznadejde, pacatuim, suntem prinsi de lupul cel intelegator. In plus, sufletul omului e schimbator (caci cine dintre noi poate spune ca e egal lui insusi mereu?), daca asteptam pana vine starea duhovniceasca adecvata...si care ar fi aia, de fapt? oare nu constientizarea faptului ca fara El nu putem face nimic?
Dupa cum zicea cineva (parintele Vasile Vlad de la Cluj) ne e frica sa ne impartasim, cand ar trebui sa ne fie frica sa nu ne impartasim.