Postul negru

[vsovivivi]

În prealabil postat de AlinB

Bun si asa.

Mi-ai scris mai înainte că sunt fără de speranţă... şi ai şters, lăsând scris altceva: Bun şi aşa!

Ce ai păţit? Ţi-ai dat seama că dacă susţii aşa ceva defapt tu eşti cel fără de speranţă care şi-a pierdut credinţa din pricina că mă priveşti viceversa după mitul format în sufletul comerţului? Sau de cine şi de ce ţi-a fost frică aşa de tare?.. până acolo încât judecându-mă nedrept ca pe o satană ce speră viceversa ai făcut un pogorământ până acolo încât să susţii acum că e bine şi aşa? Păi ţie ţi-a stricat calea căci nu pe mine m-ai primit ci pe satana pe care ai judecat-o. Tu crezi că te-ai smerit însă defapt pogorământul tău absurd nu e pentru mie ci e dăruit minciunii căci BUN nu poate fi şi aşa şi altfel, strâmb şi invers, aşa cum ai judecat tu mereu la adresa mea dar nu pe mine căutând voia lui Dumnezeu ci închipuirea şi părerea ta despre mine ai judecat-o, iluzia pe care ţi-ai făcut-o necitind şi neînţelegând ce am scris pentru mine şi pentru toţi... căci eşti sătul de mine şi de textul meu şi ştiu eu de ce anume eşti aşa de sătul din moment ce nu ai citit, din auto ispisălogeală cu aruncarea vinei pe alţii până pe Dumnezeu....... şi nu poate fi Bun un altfel de drum decât Acela ce este scris pe Calea cea Dreaptă, aşa cum scrie şi la tine în semnătură, şi altă cale nu e bună cu siguranţă căci e cale păgână!.. calea necredincioşilor.

Tu nu ştii însă cum e calea păgână ca să te fereşti de ea şi de aia de frică faci pe dos.

Păi e foarte simplu dragul meu rătăcit:

E bine doar aşa:
-să-ţi fie ruşine şi frică de Dumnezeu pentru viitor ca să nu păcătuieşti fiindcă Îl ştii din trecut că e sfânt şi bun şi drept şi credincios,
-să nu-ţi fie frică de El şi nici ruşine deşartă dacă ai căzut şi ai făcut păcatul ci să te duci să-I ceri iertare şi să te ajute să te schimbi în bine răbdând până la sfârşit toate fricile ce te ispitesc să scapi de toate consecinţele dureroase ale păcatelor tale inclusiv boala, moartea, bătaia, chinul, pedeapsa, urâţenia, neputinţa... care vin asupra ta din lipsa dragostei de Dumnezeu şi a necunoaşterii Adevărului de Taină, adică din lipsă de înţelepciune umilă căci înţelepciunea te îndeamnă să fii umil şi curat şi altruist nedeşert ci tainic aşa ca Dumnezeu căci înţelepciunea lucrează împreună cu Domnul făcând şi născând fii după cum este şi trăieşte Dumnezeu.

Într-un Cuvânt: nu te împrieteni cu pă-gândul.. egoist, vorba lui Marcu ascetul, adică nu te împrieteni cu prietenia căci omul nu e ca Dumnezeu şi el se împrieteneşte cu tine doar pentru cruzime şi prăduire după formula vrăjitorească şi jmecheră a mitului că poţi drege busuiocul cu viclenie şi ascunziş şi făţărnicie... că cică nu se va cunoaşte răutatea în veci. Se va ştii căci tot ce s-a făcut rău la întuneric şi este rău la întuneric va ieşi la lumină şi se va vedea.

Iar ca măsură practică pentru ieşire din păgânismul mortodox cred că ar fi bine să ieşim din pofta lacomă de a îndopa şi îmbulzi... cu privirea trufiei.. pe Aproapele.... spre Lumină cu dor de Dumnezeu luptând cu eul puturos şi egoist care se laudă cu cruzime în întuneric, în minciuni, în neobservare, în ne luare aminte, în seamă, în timp ce tu faci binele. Se va vedea şi jumătatea cea goală a paHarului în care stai în neobservare.

''-Doamne, mulţimile te îmbulzesc şi tu vrei să ştii cine te-a atins?
+Păi, cine m-a atins a crezut!.. în Cel Carele M-a trimis pe Mine.''