Cum poti sa ajungi scriitor?

[stefan florin]

În prealabil postat de fallen

Bine v-am regasit!
Exista oare niste reguli, reglementari, pentru ca cineva sa poata scrie literatura (de "fictiune")? trebuie sa aiba anumite studii, calificare in vreun domeniu? Poate scrie absolut orice ii trece prin cap, sau exista niste reguli? care ar fii macar "criteriile morale"pe care nu ar trebui sa le incalce nici un scriitor de fictiune, avand in vedere impactul pe care il are literatura asupra publicului? Cata lume nu crede lucruri ca fiind adevarate sau le ia de exemplu pentru ca au vazut intr-un film/citit intr-o carte? Poate fii oare viziunea/"fictiunea" creata de un anume autor, la un moment dat, o adevarata revelatie???
Cand creezi ceva, un roman de fictiune, o poveste, un scenariu, o telenovela, nu exista riscul sa faci tu o treaba pe care doar Dumnezeu o poate face, adica sa creezi o lume, sa nasti si sa omori oameni, sa-i faci sa faca voia ta, etc?

sa ai talent pentru asa ceva....si inspiratie

[fallen]

E bine ca exista si parinti (preoti) care sunt de acord cu scrisul, ma temeam ca in general ar putea sa nu fie.
Am un blog pe care mai scriu dincand in cand dar nu prea apuc, insa am o multime de "manuscrise" de care ma tem sa nu fie luate drept cu jurnale personale ale mele, sau ca eventualii gasitori sa nu condamne insasi initiativa mea de a scrie ca fiind o actiune anormala.

[fallen]

Nu vreau sa poluez topicul cu vise, desi creatia artistica e tot in fel de vis, dar nu unul inconstient, ci unul elaborat in stare de constienta, trezvie...chiar daca uneori pare ca se creaza singur, fara a avea intotdeauna in cap un plan constient, o tema...
Visele ca visele, toata lumea viseaza, unii poate insa nici nu-si amintesc; dar ce ne facem atunci cand mintea noastra treaza, aievea, creaza " personaje" si " povesti"? Nu ma refer aici la nebuni, ci chiar la autori...( de literatura, teatru, film, etc)....este oare vorba de pygmalionism? Adica sa creezi un personaj- de ex Othello, sa zicem. Sau Hamlet. Si el odata facut cunoscut, ia viata. Toata lumea stie acum cine e Hamlet sau Othello, desi ei nu au existat niciodata in realitate...si mai mult decat atat, mai si inspira pe cititor...unii prin virtuti, altii, din contra, sunt exemple de "asa nu", sunt menite, create special poate, de catre autor, ca sa arate cat de fatale pot fii unele metehne precum gelozia.... . Desi astfel de personaje nu sunt create de Dumnezeu, ci de diversi autori, unii poate inspirati divin, nu putem spune ca ele "nu exista", atata timp cat deja sunt simboluri sau chiar modele...sau chiar idoli falsi...ele cumuleaza mai multe calitati sau defecte decat daca am lua individual sau ar lasa sa se vada toti cei pe care ii cunoastem in realitate...
In concluzie, ce credeti, este bine ca astfel de personaje "exista", ca au fost create de cineva, de mintea cuiva, si facute cunoscute lumii intregi, sau sunt cu totii niste "demoni" care au prins viata datorita faptului ca mintea autorului a fost " violata" de diavol, sau el s- a lasat inselat de acesta, crezand poate ca inspiratia lui e de fapt de sorginte divina?

[Ioan_Cezar]

Cum poţi să ajungi scriitor?
Scriind.

[fallen]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Cum poţi să ajungi scriitor?
Scriind.

Si daca scriu prostii ( " creez demoni")???

În prealabil postat de Yasmina

Multi scriitori sunt inspirati de personaje reale,ei numai "infloresc"putin evenimentele sau creeaza cadre noi,insa arheotipurile umane deja exista,nu mai este nimic de inventat.

Nu putem inventa o bruta care omoara la gelozie sau un avar extrem,ei exista deja/au existat.Insa putem scrie la nesfarsit despre alti avari,in cu totul alte romane;arhetipul nu se epuizeaza de loc :)


Scriitorii scriu deoarece au vieti mai interesante decat majoritatea si nu ultimul rand au o traire interioara mai complicata decat omul de rand.

Eu chiar nu am o viata mai interesanta, ci chiar una anosta, plictisitoare chiar...nu stiu de unde imi vin ideile ( e drept ca-n ultima vreme nu mi-au mai venit ), dar in general scriam sau as fi dorit sa scriu, dar nu am apucat, despre lucruri pe careas fi vrut sa le fac, dar nu le-am facut, am " creat" personaje pe care evident ca nu le cunosc ( cel mult se aseamana cu unii sau altii), dar as fi dorit sa existe in viata mea, cum a spus si Ioan Cezar, " copiii pe care nu-i vom avea niciodata ", sau poate, cream" variantele imbunatatite" ale noastre insine, ale copiilor, parintilir, fratilor, prietenilor nostri...
( chiar, stiati ca se spune ca autorul lui "Winnetou" si altor carti de aventura, Karl May, ar fi petrecut o mare parte din viata si ar fi scris in puscarie, nicidecum in urma unor calatorii aventuroase, asa cum povesteste in romanele sale?)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de fallen

Si daca scriu prostii ( " creez demoni")???



Eu chiar nu am o viata mai interesanta, ci chiar una anosta, plictisitoare chiar...nu stiu de unde imi vin ideile ( e drept ca-n ultima vreme nu mi-au mai venit ), dar in general scriam sau as fi dorit sa scriu, dar nu am apucat, despre lucruri pe careas fi vrut sa le fac, dar nu le-am facut, am " creat" personaje pe care evident ca nu le cunosc ( cel mult se aseamana cu unii sau altii), dar as fi dorit sa existe in viata mea, cum a spus si Ioan Cezar, " copiii pe care nu-i vom avea niciodata ", sau poate, cream" variantele imbunatatite" ale noastre insine, ale copiilor, parintilir, fratilor, prietenilor nostri...
( chiar, stiati ca se spune ca autorul lui "Winnetou" si altor carti de aventura, Karl May, ar fi petrecut o mare parte din viata si ar fi scris in puscarie, nicidecum in urma unor calatorii aventuroase, asa cum povesteste in romanele sale?)

Pe marginea acestui subiect, s-ar putea scrie enorm, fara monotonie si fara falsa modestie. Este un subiect extrem de interesant si care afecteaza multe suflete sensibile, uneori ca o "boala" (desi poate fi numit si hobby sau pasiune), alteori ca un refugiu in coltisorul intim al viselor... Dar dincolo de pasiune si refugiu, ramane talentul sau harul pe care-l pune Dumnezeu, plus... un pic de sansa. Pentru ca nu-i suficient sa ai talent, daca nu traiesti intr-o societate prin care lumea sa aiba motivatia sau conditia sa te cunoasca in creatia ta. Nu, in Romania de dupa "89, pasiunea pentru citit s-a diminuat ingrijorator, iar asta se vede cel mai bine in modul de exprimare dar mai ales in greselile gramaticale. Plaja enorma de canale tv, pentru multi potential-cititori, este coplesitoare. Iar daca mai vorbim de dependenta de facebook, deja ramanem... "semianalfabeti"...
Ca sa fii "citit", e nevoie de doua lucruri esentiale:
- sa fii "cineva"
- sa scrii "ceva"
Daca n-am reusit pana acum sa devenim "cineva", nu ne mai ramane decat sa reusim sa scriem "ceva". In subiectivismul nostru, noi chiar credem ca ceea ce scriem, constituie acel "ceva" pentru altii, dar e o amagire. Nimanui nu-i pasa de ceea ce credem noi. Dimpotriva, riscam (daca nu suntem bine ancorati in detalii) sa primim din partea celorlalti (pe care-i consideram prieteni...) dezamagiri catastrofale pentru visele noastre.
In ce ma priveste, in ciuda incurajarii multora (de cei din familie nu mai zic) mie imi lipseste curajul. Iubesc in schimb competitia si nu odata m-am lasat antrenat in provocari, de unde am castigat concursuri, diplome si premii in bani, incepand de la "Club Univers 20" al Janei Gheorghiu, sau emisiunile lui Dan Ursuleanu pana mai tarziu, dupa Revolutie si dupa ce devenisem familist. Dar le consider doar "provocari" si-atat. Nimic serios din care sa-mi pot ajuta familia. Ca mi-ar placea, e adevarat, dar pentru mine e o... "joaca"! Hai sa scriem! OK, ce? Poezie, beletristica? Orice! Care-i tema? Parodie, marketing, social, alcool, religie, fițe? Oricare dintre ele! Bun! Care-i conditia? Cate randuri, care-s cuvintele "cheie"? Carui segment de public trebuie sa se adreseze? Care-i efectul pe care se mizeaza?... Cam astea le consider eu provocari si fata de care nu ma simt stresat, ci dimpotriva.
Altfel, cand mai scriu ce mai scriu, e doar arhiva personala. Sunt ganduri legate de om in relatia lui cu Dumnezeu. Ganduri care nu cred ca vor fi publicate vreodata, cel putin pe durata vietii mele. Sunt pe deplin constient ca nu reprezint nimic, un nimeni, o nulitate in materie de "har". Nu trebuie sa mi-o spuna altii!... Stiu eu mai bine!...

[fallen]

Nu cred ca se pune problema, in majoritatea cazurilor, sa scriem pentru bani ( pentru a ne castiga existenta din asta) - decat poate cei care sunt de profesie jurnalisti, am observat ca cei mai talentati dintre ei ajung in final sa publice ceva, fie si un cumul de articole- ci pentru ca unii dntre noi pur si simplu simt nevoia sa scrie...si ajung sa scrie bloguri, articole pe net, pe diverse teme, majoritatea gratuite, si lumea ii citeste, fie din curiozitate, fie din plictiseala, fie cautand solutii sau raspunsuri la framantarile proprii...cu toate ca nu stiu cati dintre noi chiar suntem in stare sa oferim asa ceva...
Intrebarea e ce ne facem atunci cand nu ne mai multumim cu povestile citite, ci mintea noastra simte nevoia de a crea propriile povesti...unele poate inspirate din povestile citite, altele din propria viata.... . O solutie ar fi desigur sa ne tinem mintea ocupata cu chestiuni pragmatice, scoala, munca, invatat, probleme cotidiene " reale", insa, chiar si asa, nu stiu cum face mintea noastra ( a celor cu prea multa imaginatie, desigur), de evadeaza, uneori chiar si in momentele cand artrebui sa fie preocupata la maxim de o chestiune arzatoare ( examen maine, etc), se relaxeaza poate, si face ca "povestea" virtuala sa continue, in paralel cu evenimentul de viata care este in plina desfasurare...

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Nu vreau sa poluez topicul cu vise, desi creatia artistica e tot in fel de vis, dar nu unul inconstient, ci unul elaborat in stare de constienta, trezvie...chiar daca uneori pare ca se creaza singur, fara a avea intotdeauna in cap un plan constient, o tema...
Visele ca visele, toata lumea viseaza, unii poate insa nici nu-si amintesc; dar ce ne facem atunci cand mintea noastra treaza, aievea, creaza " personaje" si " povesti"? Nu ma refer aici la nebuni, ci chiar la autori...( de literatura, teatru, film, etc)....este oare vorba de pygmalionism? Adica sa creezi un personaj- de ex Othello, sa zicem. Sau Hamlet. Si el odata facut cunoscut, ia viata. Toata lumea stie acum cine e Hamlet sau Othello, desi ei nu au existat niciodata in realitate...si mai mult decat atat, mai si inspira pe cititor...unii prin virtuti, altii, din contra, sunt exemple de "asa nu", sunt menite, create special poate, de catre autor, ca sa arate cat de fatale pot fii unele metehne precum gelozia.... . Desi astfel de personaje nu sunt create de Dumnezeu, ci de diversi autori, unii poate inspirati divin, nu putem spune ca ele "nu exista", atata timp cat deja sunt simboluri sau chiar modele...sau chiar idoli falsi...ele cumuleaza mai multe calitati sau defecte decat daca am lua individual sau ar lasa sa se vada toti cei pe care ii cunoastem in realitate...
In concluzie, ce credeti, este bine ca astfel de personaje "exista", ca au fost create de cineva, de mintea cuiva, si facute cunoscute lumii intregi, sau sunt cu totii niste "demoni" care au prins viata datorita faptului ca mintea autorului a fost " violata" de diavol, sau el s- a lasat inselat de acesta, crezand poate ca inspiratia lui e de fapt de sorginte divina?

Multi scriitori sunt inspirati de personaje reale,ei numai "infloresc"putin evenimentele sau creeaza cadre noi,insa arheotipurile umane deja exista,nu mai este nimic de inventat.

Nu putem inventa o bruta care omoara la gelozie sau un avar extrem,ei exista deja/au existat.Insa putem scrie la nesfarsit despre alti avari,in cu totul alte romane;arhetipul nu se epuizeaza de loc :)


Scriitorii scriu deoarece au vieti mai interesante decat majoritatea si nu ultimul rand au o traire interioara mai complicata decat omul de rand.

http://www.crestinortodox.ro/poezie-...om-120647.html

[Corinusha]

Daca imaginatia ameninta sa ne iasa prin pori cel mai ok lucru e sa...scriem (sau sa n inregitram gandurile si imaginile care ne vin si apoi sa transcriem). Si daca raman scrierile doar pentru noi; poate, la un mement dat vom avea curajul a publicam.
Eu de vreo 5 ani ma tot intreb daca sa imi dau poeziile la vreo editura sau sunt catasrofale si n-am nici o sansa. Momentan stau in sertar :)

Ah, si eu cel putin, am nevoie de carti, am nevoie sa citesc si am ajuns in punctul in care nu mai am ce sa citesc, nu mai stiu ce sa citesc si as citi lucrari ale unor autori au chiar pseudo-autori necunoscuti...de multe ori autorii necunoscuti sau chiar autorii de fan-fiction au o imaginatie superba si ies niste capodopere din mainile lor (capodopere pentru mine; cum gusturile difera si nu sediscuta, nu ma bag in gusturil altora). Eu sunt mare fana fictiuni si romane politiste; citesc tot ce prind in mana din aceste doua genuri. De scris, scriu mai rar, pentr ca atunci cand imi vin ideile nu am tim sa scriu, motiv pentru care am inceut sa imi inregistrez ideile pe reportofonul de la telefon si sa lucrez pe baza acelor iei cand a timp, acasa, in liniste.

Daca stie cineva bloguri cu povesti si/sau romane de fictiune si politiste, va rog sa imi trimiteti prin MP sau chiar aici linkurile.

Multumesc.