Suferinta baiatului neinsurat

[Corinusha]

Problema e, a de multe ori si multe dintre femeile cele mai de treaba isi gasesc greu un sot. Pentru ca suntem niste oameni care ne uitam prea mult dupa exterior si foloase materiale (codul genetic e nemernic), si prea putin ne uitam la sufletul omului.

Fetete bine vor baieti rai si baietii buni vor fete rele (cel putin o perioada cam asa merge treaba; cautam ce nu avem noi - dpdv psihologic vorbind)

[Mihailc]

În prealabil postat de Corinusha

Problema e, a de multe ori si multe dintre femeile cele mai de treaba isi gasesc greu un sot. Pentru ca suntem niste oameni care ne uitam prea mult dupa exterior si foloase materiale (codul genetic e nemernic), si prea putin ne uitam la sufletul omului.

Fetete bine vor baieti rai si baietii buni vor fete rele (cel putin o perioada cam asa merge treaba; cautam ce nu avem noi - dpdv psihologic vorbind)

Uite-aşa am mai găsit un ţap ispăşitor pentru întârzierea noastră în stadiul de mamifere vorbăreţe: codul genetic. Erau deja pe listă determinismele astrologice, presiunile mediului social, poluarea mediatică şi alte câteva locuri comune potrivite pentru "transferul culpei".
Avem întotdeauna la îndemână un vinovat numai bun să absoarbă, din oficiu, ocara care ni se cuvine. Adică tot logică de mamifer aspirant, fără prea multă convingere, la condiţia de om.
Văietatul îndelungat pe marginea aşa-ziselor "neputinţe" ale noastre nu rezolvă absolut nimic, chiar dacă identificarea corectă a locului unde bătem pasul pe loc poate să însemne un început bun. Însă niciodată diagnosticul, cât de precis ar fi, nu vindecă ci doar indică zona de acţiune eficientă pentru terapie. În absenţa celei din urmă, suntem ca femeia cam tâmpită din povestea lui Creangă, plângem şi ne tânguim că drobul de sare cade pe prunc, dar nu mişcăm un deget ca să prevenim tragedia.

În momentul când facem o alegere, cum ar fi căsătoria sau intrarea într-o relaţie premergătoare, ar trebui să avem clar în minte ceea ce se pierde când ceva se câştigă. Adică: optez pentru bani mulţi şi confort superlativ, premise care configurează iluzia siguranţei, o să pierd alte moduri de împlinire a existenţei pe un palier superior, cel al adevărului, libertăţii şi iubirii oneste, necondiţionate de aşteptări dictate de "pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii" (1Ioan 2:16). Oricât de norocoşi am fi, nu le putem avea pe toate, fiindcă pur şi simplu sursele afective ale celor două ipostaze arătate mai sus (sau altele) sunt incompatibile între ele.

În prealabil postat de Mihailc

În momentul când facem o alegere, cum ar fi căsătoria sau intrarea într-o relaţie premergătoare, ar trebui să avem clar în minte ceea ce se pierde când ceva se câştigă. Adică: optez pentru bani mulţi şi confort superlativ, premise care configurează iluzia siguranţei, o să pierd alte moduri de împlinire a existenţei pe un palier superior, cel al adevărului, libertăţii şi iubirii oneste, necondiţionate de aşteptări dictate de "pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii" (1Ioan 2:16). Oricât de norocoşi am fi, nu le putem avea pe toate, fiindcă pur şi simplu sursele afective ale celor două ipostaze arătate mai sus (sau altele) sunt incompatibile între ele.

Ai putea să detaliezi puţin? Care ar fi sursele afective în exemplele de mai sus?
Înţeleg că este ceva "putred" în a vrea să ai "totul"... Dar dacă, respectând o ordine corectă a priorităţilor, ajungi să ai mai mult decât ... un anumit necesar... ce ar fi rău în asta?

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Ai putea să detaliezi puţin? Care ar fi sursele afective în exemplele de mai sus?
Înţeleg că este ceva "putred" în a vrea să ai "totul"... Dar dacă, respectând o ordine corectă a priorităţilor, ajungi să ai mai mult decât ... un anumit necesar... ce ar fi rău în asta?

Am bolduit o parte din răspuns, conţinut în chiar miezul întrebării tale. Acest "ajungi să ai" e cu totul altceva decât "pretind să ai" ca un criteriu obligatoriu în alegeri care ar trebui să fie făcute mai întâi cu inima. Nici chiar Hristos Domnul nu respinge prosperitatea însă o aşează în urma căutării şi aflării Împărăţiei (vezi Matei 6:33 şi anterioarele), deci "respectând o ordine corectă a priorităţilor".

Sursele afective sunt pe de-o parte "pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii" şi de cealaltă parte chestia aia despre care Pavel apostolul spune că "îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă".

[Florinvs]

Despre casnicie si burlacie- cu Gica Petrescu si Nicu Constantin:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=6jBKKjqCNzM

[philalex]

In societatea de azi, nu e nicio suferinta daca esti singur...societatea e confuza in exprimarea ei, iar oamenii se obisnuiesc singuri din cauza problemelor din aceasta societate...tinerii nu se mai casatoresc, traiesc singuri, dar ar fi bine sa fie aproape de divinitate, pentru a nu ajunge pe carari gresite...nu se ajunge la depresie din asta....in toata lumea e similara acesta chestiune.....

[Florinvs]

Aici imi pare rau ca trebuie sa va contrazic, dar singuratatea este destul de grea. Nu zic- sunt si alte lucruri mai grave decat asta (boli gen cancer, paralizie, etc), insa si singuratatea este destul de greu- nicioadata nu poti spune ca te öbisnuiesti"" cu asa ceva.

[city_star]

Sunt surprins ca pe acest topic nu se discuta despre principala cauza a singuratatii: si anume farmecele facute de oamenii rai, invidiosi, care apeleaza la vrajitoare.

În prealabil postat de philalex

In societatea de azi, nu e nicio suferinta daca esti singur...societatea e confuza in exprimarea ei, iar oamenii se obisnuiesc singuri din cauza problemelor din aceasta societate...tinerii nu se mai casatoresc, traiesc singuri, dar ar fi bine sa fie aproape de divinitate, pentru a nu ajunge pe carari gresite...nu se ajunge la depresie din asta....in toata lumea e similara acesta chestiune.....

ba se ajunge la depresie severa din singuratate. Singuratatea ucide.

eu nu inteleg alt lucru:
preotii ne invata in cuvintele de invatatura sa nu mergem in cluburi, discoteci, sa nu ne distram, sa nu facem sex inainte de casatorie. De acord , dar cum se explica ca tocmai cei care merg in cluburi si discoteci de dinainte de varsta de 18-20 ani si fac sex inainte de varsta de 18 ani, care injura des, tocmai acestia se casatoresc si au familii fericite si urmasi ? Si sunt barbati puternici, capabili sa vorbeasca cu orice persoana straina, in orice situatie.
Iar cei extrem de timizi, care nu merg in cluburi , in discoteci, care nu socializeaza, care sunt cuminti, care nu injura niciodata, acestia raman virgini pana la varste inaintate, si nu se pot casatori.

Eu m-am saturat sa aud cum tot zice preotul la predici de la Sf Liturghie, sau intre Sf Maslu si rugaciunile de dezlegare, ca parintii sa aiba grija sa-si educe copii, sa nu-i lase sa se distreze in cluburi, sa nu-si incepa viata sexuala inainte de casatorie, sa nu injure, etc. ca vor ajunge rau, ca este tocmai invers. Cel putin la mine este fix invers: am fost cuminte in copilarie, am fost si sunt extrem de timid, nu am injurat niciodata, nu am mers la discoteci distractii, si am ajuns virgin la 35 de ani. acus fac 36.
De asemenea, nu gasesc nici o carte religioasa in care sa scrie clar ce trebuie sa faca un tanar extrem de timid, si virgin, sa-si gaseasca partener. Si sa nu "culeaga" ceea ce au refuzat altii "smecheri" care si-au rezervat dreptul de "a alege". Dar sunt multe carti religioase in care scrie ca ne este interzis sa ne uitam la fete pe strada. Cum sa imi gasesc partenera daca nu am voie sa ma uit la ea ?
De ce prin sex (adica prin pacat) tinerii (ma refer strict la baieti) capata curaj sa agate si devin barbati, capabili sa intre in vorba cu o fata ? Sunt cca 10 ani de cand caut raspunsul la aceasta intrebare.