Parabolele lui Iisus

[fallen]

M-ai omorat cu parabola asta! Cred ca o sa cuget o spatamana sau doua sau poate toata viata si tot n-o sa o scot la capat! De fapt, nici nu sunt chiar atat de inteligenta...

În prealabil postat de fallen

M-ai omorat cu parabola asta! Cred ca o sa cuget o spatamana sau doua sau poate toata viata si tot n-o sa o scot la capat! De fapt, nici nu sunt chiar atat de inteligenta...

Nici eu :-)

[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

M-ai omorat cu parabola asta! Cred ca o sa cuget o spatamana sau doua sau poate toata viata si tot n-o sa o scot la capat! De fapt, nici nu sunt chiar atat de inteligenta...

Ei bine, dacă ar ţine numai de inteligenţă,
erau deja tâlcuite, cu precizie matematică, de către Einstein sau Max Plank.

[glykys]

Cred ca o parte din talc se gaseste in pilda datornicului nemilostiv, caruia i s-a iertat datoria de 10.000 talanti, dar el nu a fost in stare sa ierte, la randul lui, o datorie de 100 dinari.

Asta e frumos in ortodoxie, taina, misterul, paradoxul, care nu pot fi cuprinse cu mintea omeneasca.

În prealabil postat de glykys

Asta e frumos in ortodoxie, taina, misterul, paradoxul, care nu pot fi cuprinse cu mintea omeneasca.

Şi mai frumos cred că e când o anumită taină, necuprinsă cu mintea, se descoperă inimii...

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Ei bine, dacă ar ţine numai de inteligenţă,
erau deja tâlcuite, cu precizie matematică, de către Einstein sau Max Plank.

:)
Adevarat, nu e vorba doar de inteligenta.
Ca veni vorba, ai fi surprins (daca nu s-a intamplat deja) sa afli din capitolul dedicat iconomului nedrept (Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste, pag. 171-177) cateva nuantari pe care le face Plesu pe tema asta.

Pentru cei care nu au cartea: „Al doilea mesaj al povestii este reabilitarea inteligentei ca virtute. O traditie confortabila, de un anumit pitoresc folcloric, inclina sa culpabilizeze inteligenta ca fiind „luciferica”, nascatoare de divagatie eretica, de speculativitate abstracta, fara impact asupra vietii duhovnicesti. E adevarat: mintea neadusa in inima si in fapta, poate sminti.

Riscul inteligentei este glacialitatea neangajata, virtuozitatea goala, superbia intelectuala. Pe de alta parte, miza patetica pe simpla emotivitate, pe inflamatia sufleteasca nereflectata, nu e mai putin primejdioasa. Fierbinteala nu e mai putin primejdioasa decat glacialitatea. Asta nu inseamna ca nu se mantuie decat „desteptii”. Dar nici ca recursul la inteligeta trebuie evitat, daca nu direct interzis. Mai mult: lucrarea mintii trebuie cautata, stimulata, intretinuta. (Proverbe 9,6: Lepadati lenea mintii, cautati sa puneti mintea in lucrare si indreptati-va intelegerea prin cunoastere)”...