Frumuseţea ortodoxiei

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Jennyy

Inca putem deveni buni crestini.

Putem? Ma simt ca un farseor surprins cu "AS"-ul in maneca. Am indraznit sa spun mai sus cum ca n-ar exista pe forum useri activi care sa cunoasca frumusetea ortodoxiei. Apoi ti-am descoperit un citat al cuiva si am realizat cat de mult m-am inselat!... Si cati or mai fi?... Daca nu-i stiu eu (care intru rar si sunt neatent) asta nu inseamna ca nu sunt.
Dumnezeu NU a creat oameni imperfecti. Concluzia mea este ca eu sunt cel mai perfect nevrednic! N-am nici o scuza.

"Inima îndurerată este inima care suferă pentru păcate. Venirea sufletului la Dumnezeu nu se înfăptuieşte prin reflexiuni teoretice, ci prin suferinţa pentru păcatele săvârşite."

"Smerenia deschide pe om cu totul lui Dumnezeu. Căci el nu mai ţine la nimic care ar fi al său, ci aşteaptă totul de la Dumnezeu. Dar smerenia e adusă în inimă de liniştirea care înseamnă nefrămîntarea omului de nicio grijă pentru ceva, dezlipirea completă de toate. Prin liniştire se ajunge la smerenie, la conştiinţa adevărată că nu eşti şi nu ai nimic prin tine. Smerenia te face că te socoteşti atârnat total de Dumezeu, făcîndu-ţi-L deplin evident pe El."

Domnul are grijă, când încântarea ne poate duce pe culmile mândriei, sau ale unei bucurii nerecunoscătoare, când cădem în judecăţi de genul "eu nu aş face aşa", sau când torentele vieţii ne fac să uităm, sau să credem că... merităm... Domnul are grijă să ne îndrepte cu un semn care ne aduce aminte că "tot darul cel bun şi desavârşit de sus este, pogorându-se de la Tine, Părintele luminilor"...

PSALMUL 61
Al lui David.

l. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Cel mai bogat rus şi-a vândut averea şi trăieşte ca în Biblie

S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.
German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de după căderea URSS, candidat la preşedinţia Rusiei şi la primăria Moscovei, şi-a abandonat în 2005 averea pentru a trăi cu familia ca un ţăran într-o parte îndepărtată a Rusiei, fiind dovada că se poate găsi fericirea, relatează BBC.
S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

"Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut minţile, dar după patru ani se dovedeşte ca am făcut alegerea corectă. Criza economică care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni şi am suficiente resurse pentru a supravieţui".
La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii şi în scurt timp, profitând de vidul de legislatie din acea vreme, a reuşit să construiască un imperiu financiar, cu birouri în Londra şi New York, şi a devenit multi-milionar.
În timp ce Sterligov îşi făcea un nume în domeniul afacerilor, ameninţările începeau să se intensifice, iar el şi sotia sa trăiau în permanenţă cu frica de a nu fi răpiţi, brutalizaţi sau chiar omorâţi. “În primii doi ani de relaţie ne-am mutat de 23 de ori. El mă suna şi-mi spunea: «Împachetează, iar ne mutăm». În cercurile în care soţul meu activa aveau loc multe crime", îşi aminteşte Alyona, soţia miliardarului.

Tocmai din această cauză, nu este de mirare ca oligarhii ruşi angajează o armată de gardieni care să-i protejeze. Alyona, a cărei familie era apropiată cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urât dintotdeauna să aibă servitori. "Nu-mi doream străini în casa mea. Dar întotdeauna era o excepţie: bodyguarzii înarmaţi până-n dinţi. Dupa ce ne-am mutat în Moscova, după o perioadă petrecută în Mayfair- Londra, am realizat că aceştia erau indispensabili. Eram foarte bogaţi într-o ţară în care majoritatea oamenilor nu erau avuţi, iar oamenii de afaceri erau ţintele favorite ale răpitorilor. Era îngrozitor. Întotdeauna aveam cel puţin două gărzi de corp cu mine, dar odată numărul acestora a ajuns la 60 pentru a mă supraveghea atât pe mine, cât şi pe copiii mei", a continuat aceasta, în timp ce soţul său a dat afirmativ din cap. "Eram ca păsările într-o cuşcă aurie. Fiind foarte bogaţi, trăiam într-o sclavie, din care, din fericire, am scăpat", a completat German.

Pentru a scăpa de ameninţări, în era preşedinţiei lui Boris Elţîn, multe cupluri bogate declarau că s-au despărţit şi se afişau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atenţia de la familia adevărată.

Un factor important în decizia lor de a-şi schimba stilul de viaţă l-a constituit înfrângerea lui German în alegerile prezidenţiale din 2004, când învingător a ieşit actualul premier rus Vladimir Putin.

Au ales ca locaţie o zona împădurită, aflata la 100 de kilometri depărtare de Moscova, o zonă lipsită de luxul cu care s-au obişnuit, dar pe care nu îl regretă.
În perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de muncă pentru 2.500 de persoane. În prezent, aceştia mai sunt doar în numar de doi, ambii muncitori, care îl învaţă pe Sterligov cum să facă lucruri precum construcţia de ziduri sau repararea de garduri.
După o viaţă trăită în cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov şi soţia sa şi-au schimbat perspectivele asupra vieţii şi au decis să-şi vândă proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertăţii din New York, birourile de pe Wall Street şi din Londra, casa din Elveţia, castelul din Franţa şi apartamentul din Piaţa Roşie din Moscova pentru a se muta la ţară.
Sterligov şi-a vândut averea la licitaţie dupa ce s-a ales praful de ambiţiile sale politice, care începuseră cu o campanie pentru funcţia de guvernator al Siberiei şi au fost urmate de candidaturile pentru primăria Moscovei şi în final pentru preşedinţia Rusiei.
Şi-a construit o casă de lemn în pădurile dese de lângă Moscova şi trăieşte acolo muncind, el şi copiii săi. Programul de fiecare zi pentru copii constă în literatură, matematică, istorie şi geografie cu mama lor, apoi multă rugăciune, lucru la tâmplărie, citirea cărţilor.

Altfel spus, eliberat de boala materialismului şi de traiul îmbâcsit într-o mare capitală a lumii, Sterligov a găsit adevărata fericire, fericirea fără bani.
Pentru a se adapta noii vieţi, soţia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe şi hainele de marcă cu fustele lungi şi basmaua, precum ţăranii din romanele lui Tolstoi. Soţii Sterligov şi cei patru copii au ales ca reşedinţă o casa umila, fără electricitate, aflată la 15 kilometri depărtare de orice altă locuinţă. Alyona a născut cel de-al cincilea copil al familiei în noua locuinţă, fiind asistată la naştere de soţul ei.
După ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentând vechiul stil de viaţă şi refuză să se uite la televizor sau să folosească Internetul.
"Nu are rost să pierdem timpul copiilor noştri utilizând aceste mecanisme de spălare de creier. Mai bine ne asezăm la masă şi vorbim despre cărti decât să ne uităm la mizeriile de la televizor...Ce sunt acum? Doar un ţăran oarecare. Un crescător de animale. Nu cred că Putin se mai teme acum de mine", a conchis fostul oligarh.
Părintii nu au dorit să-şi dea copiii la şcoală. Familia este foarte credincioasă, respectând toate obiceiurile religiei ortodoxe.

Sterligov şi familia sa nu-şi doresc să se întoarcă la viaţa de dinainte.
Sursa:
http://www.ortodoxia.md/articole-pre...12-17-16-36-48

[tabitha]

În prealabil postat de antoniap

Cel mai bogat rus şi-a vândut averea şi trăieşte ca în Biblie

[b]
German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de după căderea URSS, candidat la preşedinţia Rusiei şi la primăria Moscovei, şi-a abandonat în 2005 averea pentru a trăi cu familia ca un ţăran într-o parte îndepărtată a Rusiei, fiind dovada că se poate găsi fericirea, relatează BBC.[...]
Sterligov şi-a vândut averea la licitaţie dupa ce s-a ales praful de ambiţiile sale politice, care începuseră cu o campanie pentru funcţia de guvernator al Siberiei şi au fost urmate de candidaturile pentru primăria Moscovei şi în final pentru preşedinţia Rusiei.
Şi-a construit o casă de lemn în pădurile dese de lângă Moscova şi trăieşte acolo muncind, el şi copiii săi. Programul de fiecare zi pentru copii constă în literatură, matematică, istorie şi geografie cu mama lor, apoi multă rugăciune, lucru la tâmplărie, citirea cărţilor. [...]
Pentru a se adapta noii vieţi, soţia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe şi hainele de marcă cu fustele lungi şi basmaua, precum ţăranii din romanele lui Tolstoi. Soţii Sterligov şi cei patru copii au ales ca reşedinţă o casa umila, fără electricitate, aflată la 15 kilometri depărtare de orice altă locuinţă. Alyona a născut cel de-al cincilea copil al familiei în noua locuinţă, fiind asistată la naştere de soţul ei.
După ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentând vechiul stil de viaţă şi refuză să se uite la televizor sau să folosească Internetul.
"Nu are rost să pierdem timpul copiilor noştri utilizând aceste mecanisme de spălare de creier. Mai bine ne asezăm la masă şi vorbim despre cărti decât să ne uităm la mizeriile de la televizor...Ce sunt acum? Doar un ţăran oarecare. Un crescător de animale. Nu cred că Putin se mai teme acum de mine", a conchis fostul oligarh.
Părintii nu au dorit să-şi dea copiii la şcoală. Familia este foarte credincioasă, respectând toate obiceiurile religiei ortodoxe.

Sterligov şi familia sa nu-şi doresc să se întoarcă la viaţa de dinainte.
Sursa:
http://www.ortodoxia.md/articole-pre...12-17-16-36-48

Foarte interesantă alegere... se aseamănă întrucâtva cu modul de viață al Amish-ilor.

[tabitha]

Pentru care pricină oare s-a sfinţit părintele Nicolae Planas? Pentru că pomenea foarte multe pomelnice. Şi eu atunci când mi-am amintit nişte nume, le-am lipit pe peretele de la Proscomidie, căci acolo îmi erau la îndemână. După o vreme am visat că au venit la mine nişte bătrâni de demult, îmbrăcaţi cu haine din acelea care se purtau pe vremuri. Aceia mi-au spus: „Fiule, tu ne-ai scris în pomelnic, dar stareţul tău nu ne pomeneşte”.

– Părinte, îi spun stareţului, de ce nu pomeneşti acele nume de la Proscomidie?

– Pentru că nu pot să le descifrez, îmi răspunse acela.

– Părinte, uite ce am visat. Apoi i-am povestit visul. Şi de atunci m-am hotărât să pomenesc cât mai multe nume. Cu cât mai multe nume pomeneşti, cu atât este mai mare răsplata pe care o primeşti. Aceasta este cea mai mare milostenie: să îl uneşti pe om cu Dumnezeu. Iar lucrul acesta poţi să-l faci.

***

Eu am absolvit numai gimnaziul, nu am mers mai departe. Dar i-am scris în pomelnic pe toţi colegii mei, pe toţi învăţătorii şi profesorii mei, începând de la clasa întâi a şcolii primare până la ultima clasă a gimnaziului. Şi dacă ai şti câtă bucurie primesc atunci când îi pomenesc. Şi aceasta pentru că îi pomenesc pe aceia care m-au făcut să devin un om bun. Acum fiindcă am un an de când nu mai merg la Liturghie, pentru că nu aud, mă străduiesc să-mi amintesc acele nume ca să le pomenesc, ştiind că sufletele acelora dobândesc mult folos duhovnicesc. De aceea, fiul meu, dacă vrei să se mântuiască sufletul tău în dar, să pomeneşti cât mai multe nume.

(Ierom. Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, pp. 242, 244)

[Amistad]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Am indraznit sa spun mai sus cum ca n-ar exista pe forum useri activi care sa cunoasca frumusetea ortodoxiei. Apoi ti-am descoperit un citat al cuiva si am realizat cat de mult m-am inselat!... Si cati or mai fi?... Daca nu-i stiu eu (care intru rar si sunt neatent) asta nu inseamna ca nu sunt.

Ba eu am gustat din frumusetea ortodoxiei. Si inca mai gust. Nu am ajuns la nu stiu ce nivel de rugaciune, nu am ajuns la smerenie sau la trairi deosebite si cu toate astea spun ca da am gustat din frumusetea ortodoxiei, multumesc lui Dumnezeu. Atat cat am putut, la nivelul meu, dar am gustat si este un mare mare dar.

In topicul asta se potriveste o idee. Vedeti ca in filme, in muzica si in societate se face foarte mult tam-tam pe iubirea dintre barbat si femeie. Mare dragoste, mare fericire, cel mai frumos si mai puterniclucru din viata unui om. Toata aceasta mare dragoste si fericire este 0 fara ortodoxie. Oricat de frumoasa si inatla pare, daca este fara Dumnezeu este stricata, este o fericirie iluzorie, o minciuna, o fericire decazuta, este doar o mica parte din fericirea pe care ar putea-o trai cei doi intr-o ortodoxie curata. (si in aceasta viata si in cealalta)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Amistad

Ba eu am gustat din frumusetea ortodoxiei. Si inca mai gust. Nu am ajuns la nu stiu ce nivel de rugaciune, nu am ajuns la smerenie sau la trairi deosebite si cu toate astea spun ca da am gustat din frumusetea ortodoxiei, multumesc lui Dumnezeu. Atat cat am putut, la nivelul meu, dar am gustat si este un mare mare dar.

As fi tentat sa te rog sa ne dai detalii, dar ar insemna sa te ispitesc si nu trebuie.
Nu vreau sa te tulbur, dar gustul frumusetii lui Hristos, e unic si inconfundabil. Cine gusta o data, simte ca si-ar da oricand viata pentru Mantuitor. Din datele pe care ni le prezinti, intelegem ca tu nu din frumusete ai gustat, ci probabil din pacea si mila Lui... Iar asta o traim - cred - fiecare dintre noi, in felul nostru.
Ce e frumos, oare, in fata lui Dumnezeu? Sa nu vorbim despre ce nu e frumos sau despre falsa frumusete care ni se serveste in duhul lumii acesteia. Sa vorbim despre acea frumusete reala, a ortodoxiei. Cand toate patimlile caracterului nostru vor fi inlaturate si nimic nu ne mai poate tenta, cand simtim nevoia sa cuprindem intreaga lume in bratele mintii noastre cu tot cu "balaurii" si "serpii" societatii, cand simtim nevoia sa dezbracam de pe noi haina si sa imbracam pe cel sarman, nu fiindca asa ne cere Dumnezeu, ca o rasplata a gestului nostru, ci ca un sacrificiu pentru cel de langa noi, cand ajungi la convingerea ca nimic din tot ce ai, nu-ti apartine tie si deci nu poti fi nici posesor sau stapan nici pe avere, nici pe talent, ci le ai temporar, fara... drept de autor..., cand cel ce te fura si te badjocoreste, deja nu te mai tulbura, ci te ajuta aproape instantaneu sa-ti amintesti ca nu insemni nimic pe lumea asta, iar constiinta striga din rasputeri: "Smereste-te, suflete si roaga-te, nu te revolta!"... abia atunci vei gusta cu adevarat din "frumusetea" ortodoxiei! Pana atunci e doar bunatatea si mila lui Dumnezeu!

[Amistad]

Nu zic ca am gustat cu adevarat, dar din frumuseea ortodoxiei am trait cate ceva si mai traiesc. Pacea si mila lui Dumnezeu. Si mai ales ca am iesit din duhul lumii acesteia, dorinta de avutie, de distractiii, cand stiu ca diavolul e in spate la toate astea, zic ca e mare lucru sa scapi de el si aceste capcane ale lui. (Bine, urmeaza alte capcane de alt gen, dar macar stiu ca am iesit din jocul asta in care isi batea joc de mine si eu luptam ca sa intru cat mai mult in groapa de noroi.)