Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Florinvs]

Domnule ÄlinB"", tare suciti ideile! Daca as zice sa nu certi nicioadata cu sotia/partenera nu-i bine ca ë o viziunea prea romantioasa""! Daca zic ca se mai poate intampla uneori, iarasi nu e bine! Atunci in viziunea dumneavoastra cum ar fi bine ?!
Iar de certat doar nu te certi ca vrei inadins treaba asta (nu vorbim de aia care se cearta din orice- de exemplul ca ciorba e prea sarata sau alte nimicuri) sau ca sa "sara plictiseala", ci pur si simplu ca in viata nu toti avem accelasi temperament, ideii sau pareri tot timpul!

Iar cu "dezamagirea pe termen lung"": de aceea e bine ca inainte de a se casatori, doi tineri sa fie impreuna mai mult timp (oricum, unul rezonabil, nu prelungit la infinit), pentru a se putea cunoaste si a vedea (ori asta se observa in timp, nu peste noapte) daca intradevar tin unul altul sau nu! In mare majoritatea, acele casnicii incheiate in situatii gen ne-am cunoscut de cateva luni si apoi direct la ofiterul starii civile se termina la fel de repede.
Iar daca dupa ani de casnicie se ajunge la "dezamagire pe termen lung"", atunci e clar ca sunt probleme serioase.

[Florinvs]

Iar daca dumneavoastra spuneti ca a face dragoste cu femeia iubita e o simpla "tavaleala", atunci nu stiu ce sa zic.....

[Florinvs]

Nu zic ca nu sunt importante si alte aspecte intr-o relatie sau casnicie, nicioadata nu am sustinut ca totul s-ar reduce la aspectul fizic, dar nu poate sa nu conteze si acesta.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Iar daca dumneavoastra spuneti ca a face dragoste cu femeia iubita e o simpla "tavaleala", atunci nu stiu ce sa zic.....

Simpla? Nici vorba.
Tu incerci sa o simplifici la modul, dragoste=sentimente=sex si asta in principiu e de ajuns, restul - casatorie, cununie, din punctul tau de vedere sunt niste anexe optionale.

Eu incerc sa arat ca lucrurile sunt ceva mai complicate dar se pare ca nu reusesc sa ma fac inteles.

[Florinvs]

Nu am zis nicioadata ca aceste chestiuni- cununia si casatoria- ar fi änexe optionale""
Am zis doar ca pana a ajunge la ele, trebuie sa cunosti omul , sa vezi ce simti pentru ea si ea pentru tine, sa vezi ce mentalitate are, ce caracter, modul cum se comporta, etc!

Adica cand faci pasul asta spre casatorie sa-l faci intr-un mod responsabil, in cunostiinta de cauza (ma rog- atat cat poti fi sigur omeneste vorbind; nicioadata nu poti cunoaste un om 100%). A- ca au fost si situatii si este posibil ca si chiar dupa casatorie sa ai surpriza neplacute (chiar daca sa zicem ai stat un an -doi cu persoana respectiva inainte de a te casatori), este perfect adevarat, insa nici nu putem merge dupa principiu ""nu mergem in padure de frica ursului""!

Tot ce se poate face-omeneste vorbind- este sa te rogi lui Dumnezeu sa iei deciziile cele mai bune, apoi sa actionez si sa fii corect, in sensul de a nu-ti bate joc de om si a nu-i creea sperante false.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Nu am zis nicioadata ca aceste chestiuni- cununia si casatoria- ar fi änexe optionale""
Am zis doar ca pana a ajunge la ele, trebuie sa cunosti omul , sa vezi ce simti pentru ea si ea pentru tine, sa vezi ce mentalitate are, ce caracter, modul cum se comporta, etc!

Adica cand faci pasul asta spre casatorie sa-l faci intr-un mod responsabil, in cunostiinta de cauza (ma rog- atat cat poti fi sigur omeneste vorbind; nicioadata nu poti cunoaste un om 100%). A- ca au fost si situatii si este posibil ca si chiar dupa casatorie sa ai surpriza neplacute (chiar daca sa zicem ai stat un an -doi cu persoana respectiva inainte de a te casatori), este perfect adevarat, insa nici nu putem merge dupa principiu ""nu mergem in padure de frica ursului""!

Tot ce se poate face-omeneste vorbind- este sa te rogi lui Dumnezeu sa iei deciziile cele mai bune, apoi sa actionez si sa fii corect, in sensul de a nu-ti bate joc de om si a nu-i creea sperante false.

Nu am nici o problema cu ce ai spus mai sus.

Problema este cu alte afirmatii pe care le-am semnalat mai devreme.

Serios, daca sustii ca dragostea exista/se dezvolta si in afara cununiei, pentru ce sa mai ajungi la starea civila si la biserica?

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Iar cu "dezamagirea pe termen lung"": de aceea e bine ca inainte de a se casatori, doi tineri sa fie impreuna mai mult timp (oricum, unul rezonabil, nu prelungit la infinit), pentru a se putea cunoaste si a vedea (ori asta se observa in timp, nu peste noapte) daca intradevar tin unul altul sau nu! In mare majoritatea, acele casnicii incheiate in situatii gen ne-am cunoscut de cateva luni si apoi direct la ofiterul starii civile se termina la fel de repede.
Iar daca dupa ani de casnicie se ajunge la "dezamagire pe termen lung"", atunci e clar ca sunt probleme serioase.

Nu prea ai avut o relatie pe termen lung nu-i asa?

Ai auzit de expresia "Mănânci un sac de sare cu un om și tot nu-l cunoști"?

Sansele de a-l cunoaste obiectiv pe celalat scad si mai mult atunci cand intervine si "tavaleala".
Cel putin pana la casatorie, pana aveti o casa impreuna si apar si anumite dificultati.

Iar cand credinta e doar un soi de ocupatie cu care ne completam CV -ul, pe langa fotbal, bere si iesirile cu baietii, atunci reteta esecului in casatorie este in fatza ta.

Iar esec nu inseamna neaparat divort, nu neaparat certuri ci si distantare intre cei doi, cand fiecare isi vede de treaba/pasiunile lui, fac un copil sau doi (maxim) si ii lasa in grija scolii, televizorului, Internetului, etc.

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

Iar cand credinta e doar un soi de ocupatie cu care ne completam CV -ul, pe langa fotbal, bere si iesirile cu baietii, atunci reteta esecului in casatorie este in fatza ta.

Iar esec nu inseamna neaparat divort, nu neaparat certuri ci si distantare intre cei doi, cand fiecare isi vede de treaba/pasiunile lui, fac un copil sau doi (maxim) si ii lasa in grija scolii, televizorului, Internetului, etc.

Evident ca pe primul plan trebuie sa fie credinta in Dumnezeu, insa asta nu inseamna ca nu trebuie si sa socializam! Ce am zis nu sunt lucruri contradictorii, care se exclud reciproc!
Doar cred ca si dumneavoastra aveti prieteni cu care iesiti in oras si socializati.

Iar cu "distantarea intre cei doi"" aici total de acord cu dumneavoastra! Atunci cand cei doi nu au unele pasiuni si interese comune e clar ca scartaie treaba! E adevarat- sunt unele pasiuni "specific masculine"" si altele "specific feminine"" (mai rar un barbat pasionat de moda de exemplul), insa pasiuni comune trebuie sa existe intre cei doi soti- doar nu stai ca mutu in casa!
De exemplul daca sotul lucreaza ca mecanic de locomotiva sau sofer pe autobuz, despre intamplarile din timpul serviciului mai greu sa fie pasionata sotia! Insa cand sotul a ajuns acasa dupa 24 de ore de servici, lasa toate grijile, stresul si oboseala acumulate in timpul serviciului atunci cand iese pe poarta depoului, si vine vesel acasa, iar in cele doua-trei zile cat sta acasa, este alaturi de familie.
Insa si aici un aspect foarte important: nu este sanatos a adopta o atitudine gen "dragoste obsesiva"" , in sensul de a sta (cat nu esti la servici) chiar 24 din 24 de ore numai cu sotia si de a aveea aceea gelozie obsesiva! Si intr-o relatie sau casnicie sanatoasa trebuie o anumita libertate, altfel poate deveni sufocant si rutina. Aici daca nu se poate merge pe incredere si tot timpul ai numai suspiciuni sau banuieli in cap, atunci e clara treaba! De exemplul intr-o zi daca sotia se duce cu prietenele la magazine de haine sau cosmetice, tu ca barbat doar nu ai sa o insotesti acolo, ci te duci si tu cu baietii la un fotbal, iar seara cand sunteti impreuna si pregatiti cina se pot schimba impresii reciproce.

[Florinvs]

Si ca sa incheiem oarecum topicul asta:

In legatura cu abstinenta sexuala, depinde ce iti doresti in viata, ca om matur si care stie ce vrea (acuma de la ce varsta se poate vorbi de un om matur atat fizic cat si psihic mai greu de dat un "verdict universal"". Oricum, inainte se accepta in general ca dupa efectuarea stagiului militar obligatoriu, insa cum acuma armata nu mai este obligatorie mai greu de zis! Oricum, cu aproximatie sa zicem ca la 22-24 de ani ar cam fi cazul)! Aici pot fi doua variante:

1. Pentru cine isi doreste numai aventuri si relatii sexuale intamplatoare, atunci evident ca nu-si va pune problema din acest topic. Insa cine alege aceasta varianta trebuie a-si asuma si consecintele de rigoare;

2. Insa pentru cine isi doreste intradevar o relatie serioasa si apoi o casatorie cu aceea persoana, atunci trebuie a-si asuma si responsabilitati, la modul practic si concret- vorbe se pot spune usor, insa mai importante ar fi faptele si actiunile concrete.
Iar in legatura cu atitudinea fata de subiectul acestui topic , in situatia de mai sus, ceva logic si normal ar fi: intai ne cunoastem un timp, ne intalnim, discutam (nu din prima seara direct la pat), iar apoi daca ne placem reciproc mergem mai departe si ajungem si la dragoste fizica. Insa in cazul acelor barbati care, dupa aceasta, constata "brusc"" ca nu le mai place de iubita lor, atunci e vorba ori de prostie, ori de iresponsabilitate, ori chiar de rautate din partea acelor barbati!
Mai sunt si situatii- mai rare ce-i drept- in care femeia isi exprima dorinta ca, desi se afla intr-o relatie de mai mult timp- sa nu aiba relatii trupesti cu respectivul barbat decat dupa casatorie. In acest caz, desi pentru un barbat este mai greu, daca intradevar o iubeste pe aceea femeie, i va respecta alegerea si va astepta.

Cam asta cred ca ar fi concluzia acestui topic, spusa la modul foarte concret si pragmatic.

[Corinusha]

As vrea sa mai adaug ca nu mi se pare (mie persoal) atat de grav daca dupa 2-3 ani de la inceputul relatiei sa fie contact fizic, atata timp cat cei doi implicati urmeaza sa se casatoreasca atat civil cat si in fata lui Dumnezeu. Si daca au avut si contact intim, nu inseamna musai ca si locuiesc impreuna de exemplu.