Budism - Ce este Vacuitatea

[florin.oltean75]

Intelegerea vacuitatii faciliteaza realizarea esentei simplitatii si smereniei intr-un mod firesc, natural.

Altfel, cultivarea simplitatii si smereniei poate fi facuta doar apeland la "inchipuiri" -comparatii prin reprezentari mentale de genul om-om/ om-oameni/ om-fapturi/ om-Dumnezeu.

Primul mod se numeste "profund" pentru ca atinge esenta in mod direct, al doilea se numeste "formal" pentru ca mintea face apel la forme pentru a realiza in cele din urma simplitatea nefabricata.

Ideal este ca ambele metode sa fie utilizate impreuna, alternativ, intr-un mod echilibrat.
--------------------------------------

Explicatia Sutrei este exhaustiva.

Cateva repere privind interpretarea acesteia in traditia Kadampa / Calea de Mijloc.

=Explicatia comuna=

“Astfel am auzit.” Este o afirmatie facuta de Ananda, unul din discipolii cei mai apropiati de Budha Sakiamuni, care a cules multe din invataturile lui Budha si le-a transmis mai departe.

Deci Ananda este povestitorul.

Aceasta sutra este cunoscuta si ca a 2-a intoarcere a roatei Dharmei, fiind propovaduita de Budha in jurul varstei de 57 de ani.

“Odata, Cel Binecuvantat statea in Rajagriha, in Muntii Acoperiti de Vulturi impreuna cu o mare adunare de calugari si o mare adunare de Bodhisattvasi”.

Acest “odata” – conform traditiei, este localizat cronologic dupa ce Budha a invins sase invatatori non-budisti care il provocasera la o dezbatere, manifestand diferite puteri miraculose (moment sarbatorit in calendarul tibetan).

[florin.oltean75]

= Explicatia speciala =

Se numeste speciala, pentru ca circumstantele suprananturale in care a fost expusa aceasta invatatura nu au fost cunoscute de catre persoanele obisnuite.


In acea vreme, Cel Binecuvantat era absorbit in concentrarea infinitatii fenomenelor, denumita “Profunda Iluminare”.


Aceasta concentrare se numeste “Profunda Iluminare” pentru ca, in timp ce Budha era perfect concentrat asupra vacuitatii, trupul sau a emanat o lumina atat de puternica incat a iluminat tot universul.

Aceasta iluminare extraordinara a avut doua obiective:

-unul de purificare si de binecuvantare a fiintelor, pentru ca semintele invataturii sa creasca si sa rodeasca in continuumul lor mental;

-iar celalalt pentru a diminua mandria fiintelor luminoase celeste (deva) venite din ceruri sa asculte aceasta expunere si a le face receptive la cuvintele sutrei. Fiintele celeste dispretuiesc oamenii, considerandu-i mult inferiori, rau mirositori si respingatori.

In acelasi timp, Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – era cufundat perfect in desavarsita intelepciune, privind impecabil la nimicnicia celor cinci agregate.

Avalokiteshvara se spune ca este “Nobil” (“Superior”) pentru ca este o fiinta care a realizat vacuitatea in mod direct, non-conceptual.

Se spune ca este “Fiinta Mareata” pentru ca toate actiunile sale, fara exceptie, sunt motivate de dorinta de a face toate fiintele fericite.

Se spune ca este “Bodhisattva” pentru ca aspiratia la budeitate este motivata de marea compasiune pentru fiecare fiinta ratacita in Samsara.

--------
Extras din Heart of Wisdom/Kelsang Gyatso

[florin.oltean75]

Fiu al Familiei

Atunci, prin puterea lui Buddha, venerabilul Shariputra l-a intrebat pe Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – “Cum ar trebui un Fiu al Familiei sa cugete atunci cand doreste sa cultive intelepciunea desavarsita?”


Atat intrebarea pe care o pune Shariputra cat si raspunsul lui Avalokiteshvara sunt inspirate prin puterea lui Budha. De aceea, cuvintele sutrei sunt in fapt cuvintele lui Budha, rostite prin gura celor doi.


“Fiu al Familiei” inseamna cineva plin de dragoste altruista si mila spontana pentru toate fapturile.

Familia este formata din toate fiintele iubitoare in acest fel.

Deci intrebarea ar suna astfel: “Cum trebuie sa cugete cineva la adevarul ultim care a dobandit duhul iubirii?”

Deci in Sutra Inimii nu se pune problema de a cugeta la “adevarul ultim” fara a avea in inima duhul iubirii.

Cine nu are in inima “duhul iubirii de fapturi” nu este considerat un membru al Familiei.

De aceea, sutra apartine sistemului mahayana, nu hinayanei.

Aceste fiinte extraordinare care au inima plina de dragoste pentru toate fiintele, dar care inca nu sunt desavarsite, se numesc in scripturi Bodhisattva.

Actiunea mentala de a cugeta la adevar pentru a-l descoperi este sustinuta motivational de iubirea pentru fapturi, nu de curiozitate sau iubire de sine. Alta motivatie in afara de dragoste, conduce pe cel ce cugeta pe cai laturalnice, inferioare.

Forta iubirii este patrunzatoare astfel ca o minte instruita corect in privinta modului in care trebuie cugetat la adevarul ultim, devine cu usurinta desavarsita.

Se naste din nou, din duh (cel al iubirii) si adevar.

[florin.oltean75]

Raspunsul lui Avalokiteshvara este unul gradual din punct de vedere al subtilitatii, fiind adresat atat celor cu facultati intelectuale comune, dar si celor cu facultati intelectuale exceptionale.

Intelegerea sutrei nu este facila. Este nevoie de un studiu atent al analizelor si comentariilor cu autoritate.

Raspunsul lui Avalokiteshvara concorda cu cele cinci cai mahaianice.

---------------
Ce inseamna “cale”?

In general, “caile” sunt de doua feluri: externe si interne.

Caile externe sunt mult mai usor de inteles decat caile interne. O cale externa ne conduce la o anumita destinatie, locatie fizica.

Caile interne sunt anumite tipuri de minti. Se spune ca sunt “cai”, in sensul in care produc efecte specifice, au o anumita “destinatie”.

Toate felurile de minti care au ca efect renasterea in samsara se numesc cai mundane.

Caile mundane sunt de doua feluri: pacatoase si virtuoase.

Caile pacatoase au ca efect renasterea in samsara inferioara (intuneric intelectual – regn animal, iaduri).
Caile virtuoase mundane au ca efect renasterea in samsara superioara (taram uman, deva).

Caile interne care conduc la eliberarea din samsara (din procesualitate) se numesc cai supramundane.

Caile supramundane sunt de doua feluri: cai supramundane hinaianice si cai supramundane mahaianice.

Caile supramundane hinaianice includ cele cinci cai ale ascultatorilor si cele cinci cai ale solitarilor. Acestea apartin celor care cauta eliberarea personala din samsara, pentru ei insisi.

Similar, cele cinci cai (niveluri) mahaianice sunt:
1.acumularea,
2.pregatirea,
3.vederea,
4.meditatia si
5.fara invatare.

Caile mahaianice, pentru ca au la baza dragostea si altruismul conduc la budeitate, desavarsire.

Raspunsul lui Avalokiteshvara corespunde cu modul de cultivare al celor cinci cai mahaianice.
-------

"Heart of Wisdom" - Kelsang Gyatso

[florin.oltean75]

“Shariputra, orice Fiu sau Fiica a Familiei doreste sa cugete la desavarsita intelepciune trebuie sa priveasca impecabil astfel: ulterior sa priveasca perfect la lipsa existentei prin sine a celor cinci agregate.”


In principiu, toate fenomenele pot fi filtrate/exprimate/intelese analitic din perspectiva celor cinci agregate.

In particular, constituentii fiintelor – persoanelor, ca fenomene compuse, pot fi clasificati in cele cinci categorii de agregate.

Pe langa realizarea lipsei existentei intrinseci a fenomenelor externe, este absolut necesara realizarea lipsei existentei prin sine a fiintelor / persoanelor.

Agregatele unei fiinte neavand o existenta prin sine, independenta de alte fenomene, nici fiinta, in ansamblul ei, nu poseda o autonomie esentiala.
--------

Cuvantul “ulterior” in raspunsul lui Avalokiteshvara are o insemnatate deosebita.

Acesta indica faptul ca, initial, este necesara o validare inferentiala, pe baza unui rationament corect a lipsei existentei intrinseci a fenomenelor, “ulterior” fiind necesara cultivarea/dezvoltarea acestei validari in toate formele de interactiune cognitiva.

Validarea lipsei existentei intrinseci genereaza un factor special in fluxul mental. Este o intelepciune fina, foarte subtila – in natura unui ”gol”, a unei desavarsite “saracii” sau “simplitati”. Este un “duh sarac”, fara incarcare, usor, fara contact sau obstructii.

Daca la inceput acest “duh sarac” este plapand, astupat cu usurinta de suvoiul altor procese mentale, prin exersare devine foarte puternic, ca un foc care ‘arde’ toata realitatea.

In principiu, validitatea fenomenelor (‘adevarul despre acestea’) poate fi stabilita in doua feluri:
-prin cognitie directa valida sau
-prin cognitie inferentiala valida.

Cognitia directa valida stabileste existenta unui fenomen prin observatie directa fara angajarea vreunei forme de rationament.

De exemplu, stabilirea adevarului daca este zi sau noapte se poate face cu ochiul liber, fara un rationament in subsidiar.


Cognitia inferentiala valida, chiar daca nu este utilizata cu aceeasi frecventa ca si cognitia directa, in viata de zi cu zi a unei persoane, nu inseamna ca este lipsita de importanta.

Cognitia inferentiala ne ajuta sa stabilim adevaruri mai subtile, care nu sunt evidente.

De exemplu, daca observam ca floarea din ghiveci incepe sa se ofileasca putem stabili prin inferenta ca nu are apa suficienta. Toate descoperirile stiintei privind aspectele subtile ale realitatii au fost facute pe baza cognitiilor inferentiale valide.

Nu toate cognitiile directe sunt valide. Exista situatii cand nu putem recunoaste/identifica corect anumite fenomene – putem confunda anumite forme vizuale, sunete sau mirosuri.

[florin.oltean75]

Se intra in Marele Vehicul (maha-yana) atunci cand in fluxul mental este generata in mod spontan bodhicitta - o astfel de persoana se numeste Bodhisattva.

Taria realizarii adevarului ultim difera functie de treapta mahaianica.

In fazele initiale aceasta este de trei feluri:
-intelepciunea care rasare din citit sau ascultarea intructiunilor;
-intelepciunea care rasare prin contemplarea repetata a instructiunilor;
-intelepciunea care rasare din ‘vederea superioara’.

Toate trei realizeaza vacuitatea indirect, pe baza unei cognitii inferentiale valide.

Intelepciunea care rasare din contemplatie este mai puternica decat intelepciunea care rasare din ascultarea instructiunilor.

Iar intelepciunea care rasare din ‘vederea superioara’ este mai puternica decat cea care rasare din contemplatie.

Daca avem impresii puternice ale intelepciunii din vietile anterioare, este posibil sa realizam natura ultima a realitatii fara sa primim invataturi in aceasta viata. Realizarea pare naturala si fara efort.

Insa, in general, cu totii trebuie la un moment dat sa primim instructiuni pentru a realiza natura fundamentala a fenomenelor.

‘Vederea superioara’ este atinsa atunci cand mintea se “linisteste”.

In aceasta faza, meditatorul experimenteaza in tot corpul ‘supletea speciala indusa de intelepciune.’

‘Vederea superioara’ este o forma extraordinara de contemplatie bazata pe o concentrare perfecta, denumita “sedere linistita/ cu-minte”.

Formele ordinare de concentrare sunt fluctuante. ‘Linistirea’ este o forma de concentrare non-fluctuanta.

Este interesant, ca desi concentrarea este non-fluctuanta, “vederea superioara” permite analiza si investigarea in profunzime a obiectului concentrarii.

“Vederea superioara” este asemuita cu un peste care inoata intr-un lac perfect linistit, fara sa produca nici cea mai mica turbulenta.


Intelepciunea care rasare din ascultarea intructiunilor si cea care rasare din contemplatie apartin primei trepte mahaianice - “Acumularea”.

Intelepciunea care rasare din ‘vederea superioara’ apartine celei de a doua trepte, “Pregatirea”.

---------
Kelsang Gyatso - "Heart of Wisdom"

[florin.oltean75]

Vacuitatea poate fi accesata prin cognitie inferentiala valida - ca negatie non-afirmativa.

O intelegere integrala a vacuitatii depinde de intelegerea celor "patru profunzimi" care se aplica progresiv fiecarui agregat al persoanei (din cele cinci: 1.agregatul formei, 2.simtirii, 3.discriminarii, 4.constientizarii, 5.factorii compoziti).

Cele patru profunzimi sunt:

1.profunzimea adevarului ultim
2.profunzimea adevarului conventional
3.profunzimea celor doua adevaruri ca fiind aceeasi entitate
4.profunzimea celor doua adevaruri ca fiind distincte dpdv nominal

Profunzimile 2,3,4 sunt toate aspecte ale adevarului conventional.

Se numesc "profunzimi" pentru ca sunt aspecte subtile ale adevarului conventional, fiind mai dificil de realizat decat adevarul ultim.