Noi membri pe forum

e buna initiativa unui astfel de topic. Pt ca scopul lui sa fie atins ar trebui totusi ca prezentarile sa fie ceva mai consistente :)
Nu neaparat cu date care sa te faca identificabil dar care sa ajute userii sa te „incadreze” mai usor....spre exemplu:

„Sunt Vlad, din Bucuresti, student la un master din zona socio-umana. Credinta am cunoscut-o de mic copil, in familie, dar dupa terminarea liceului, am citit cartile parintelui Paisie care m-au facut sa iau lucrurile in serios. Imi plac mult cartile parintilor Porfirie si Sofronie, sunt o persoana destul de rezervata in viata de zi cu zi, nu am foarte multi prieteni, dar cu aceia putini pe care ii am incerc sa pastrez o relatie cat mai frateasca, cat mai autentica. In timpul liber imi place sa citesc si sa joc baschet”

Nu am iluzia ca am propus un model de prezentare ci doar am incercat sa arat unul din multele moduri in care cred eu ca acest topic ar putea deveni „functional”.
p.s.: tot ce am scris in exemplul de mai sus sunt lucruri pe care le-am pomenit in repetate randuri pe forum insa alti useri au fost mai „secretosi” deci ar putea sa se considere si ei „noi” si sa scrie aici :P

[Jardelin]

Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. Va imbratisez frateste si va doresc post usor. Nu uitati sa va reinoiti pocainta prin spovedanie si impartasanie!

Alin

[gabriela8]

Bine ati venit si ani indelungati pe forum!

[tabitha]

În prealabil postat de VladCat

e buna initiativa unui astfel de topic. Pt ca scopul lui sa fie atins ar trebui totusi ca prezentarile sa fie ceva mai consistente :)
Nu neaparat cu date care sa te faca identificabil dar care sa ajute userii sa te „incadreze” mai usor....spre exemplu:

„Sunt Vlad, din Bucuresti, student la un master din zona socio-umana. Credinta am cunoscut-o de mic copil, in familie, dar dupa terminarea liceului, am citit cartile parintelui Paisie care m-au facut sa iau lucrurile in serios. Imi plac mult cartile parintilor Porfirie si Sofronie, sunt o persoana destul de rezervata in viata de zi cu zi, nu am foarte multi prieteni, dar cu aceia putini pe care ii am incerc sa pastrez o relatie cat mai frateasca, cat mai autentica. In timpul liber imi place sa citesc si sa joc baschet”

Nu am iluzia ca am propus un model de prezentare ci doar am incercat sa arat unul din multele moduri in care cred eu ca acest topic ar putea deveni „functional”.
p.s.: tot ce am scris in exemplul de mai sus sunt lucruri pe care le-am pomenit in repetate randuri pe forum insa alti useri au fost mai „secretosi” deci ar putea sa se considere si ei „noi” si sa scrie aici :P

Ai dreptate, Vlad. Mi-a plăcut modelul tau. Poate se hotărăsc și "secretoșii" să spună câte ceva aici. :)

În prealabil postat de mirela.t

Ai dreptate, Vlad. Mi-a plăcut modelul tau. Poate se hotărăsc și "secretoșii" să spună câte ceva aici. :)

ar fi fain :)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de mirela.t

Poate se hotărăsc și "secretoșii" să spună câte ceva aici. :)

E frumos sa fii deschis, mai ales intr-o comunitate ortodoxa, dar aici cred eu ca e un pic "altceva". Din cate stim, nu toti ce intra pe acest site, au bune intentii. Si-apoi... oare chiar ne-ar fi de folos sa cunoastem ceea ce altii vor sa ascunda? Tare ma tem ca noi insine refuzam sa ne cunoastem asa cum ne cunoaste Dumnezeu. Nu pentru ca suntem secretosi fata de El, ci fiindca avem o parere total subiectiva despre noi insine si mai ales suntem prea ingaduitori cu propriile greseli in timp ce ale celorlalti le cautam, le vanam, le judecam, le taxam, chiar daca de cele mai multe ori sunt false sau exagerate.
Iata, cu niste zile in urma, am ajuns sa rup relatia cu o foarte veche prietena de familie. Venita in vizita, printre altele a deschis un subiect cel putin ciudat pentru o persoana care este extrem de riguroasa in posturi si rugaciuni, avand o educatie religioasa bine pusa la punct, dar si o pozitie sociala destul de inalta. Subiectul era unul de barfa ieftina despre un preot pe care il cunosc foarte bine, stiu ce sotie are, copilul lor te copleseste cand spune "Crezul" sau "Tatal nostru", si tot asa. Barfa a pornit cu peste un an in urma cand o femeie cu un caracter abject s-a laudat ca Parintele i-ar fi facut ochi dulci si ca barbatul ei l-ar fi luat de guler pe parinte. Cand orasul a inceput sa vuiasca, parintele a convocat "familia" cu pricina la biserica intr-o duminica, iar acestia, desi nu calcau nici de Paste pe-acolo, au trebuit sa vina, daca nu voiau sa se ajunga in alta parte. Dupa Sf. Liturghie, parintele a intrat direct in subiect: si-a prezentat sotia-preoteasa, ( o simpla privire era de-ajuns pentru o concluzie fireasca: o femeie frumoasa, usor sfioasa si incurcata, mama a unui copil extrem de bine educat religios mai ales). Apoi a spus ca roaga pe oricine are date concrete ca el s-ar fi coborat la indecanta de a flirtra cu cineva vreodata, si va dezbraca definitiv, sutana in in acel moment. Si fiindca lumea parea paralizata de ce auzea, el a continuat, cum ca doamna care era de fata (umilitor de decazuta, in comparatie cu preoteasa) sustine totusi altceva. Daca da, poate e bine sa auda toata lumea. Atunci individa a negat si ca nu intelege nici ea de unde a pornit. Sotul la randul lui a negat, dar el parea chiar cazut din copac, fiindca habar nu avea ce se petrece... In mod firesc, barfa ar fi trebuit sa se incheie definitiv de atunci. Si totusi, acum cateva zile, prietena noastra de familie (care e... stilista), redeschide acest subiect cum ca "lumea vorbeste" despre preotul X ca nu va mai sluji, ca a luat bataie de la barbatul uneia (parintele este un muntean vanjos, iar cand se aseaza la cosit, nu te poti tine de el) si tot asa si tot asa... Deja iritat, i-am reprosat ca ea, ca o pretinsa intelectuala, dar mai ales ca un bun crestin, n-ar fi trebuit sa aplece urechea la barfa asta infecta care a circulat cateva zile cu peste un an in urma, si cu atat mai grav sa vina in casa noastra sa ne spuna astfel de lucruri, cand fiul nostru este in preajma parintelui in Sf Altar in fiecare saptamana, si noi insine, s-a intamplat sa primim Sf Impartasanie din mainile lui, chiar daca ne spovedisem in alta parte. In loc sa inteleaga aluzia, a insistat: "Ei, lasa ca tu stii ca in fata mea, preotii vostri sunt cu minus!!" Eu, in loc sa ma stapanesc si sa raspund simplu: "Tu spui asta!", am intrebat-o ce cauta sub acoperisul meu, daca tot sunt spurcat si egal cu paganii?" Normal, n-a asteptat sa o poftesc afara, ci a plecat singura, nu inainte de a-si cere iertare. Personal, i-am spus ca nu am ce sa-i iert, fiindca nu mie mi-a gresit, ci bisericii careia eu ma supun si slujitorilor ei. Pana nu-si va reconsidera pozitia, noi doi nu prea mai putem dialoga. Mai ales ca eu nu numai ca n-as judeca vreodata vreun preot de-al lor, dar ii pretuiesc la fel de mult ca si pe ai nostri. Inca n-am reusit sa ajung la parintele meu duhovnic (altul decat cel din discutie) sa ma spovedesc, fiind o saptamana incarcata pentru toti preotii, dar nadajduiesc sa reusesc in saptamana care urmeaza. Oare voi ce-ati fi facut in cazul meu?

[tabitha]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Tare ma tem ca noi insine refuzam sa ne cunoastem asa cum ne cunoaste Dumnezeu. Nu pentru ca suntem secretosi fata de El, ci fiindca avem o parere total subiectiva despre noi insine si mai ales suntem prea ingaduitori cu propriile greseli in timp ce ale celorlalti le cautam, le vanam, le judecam, le taxam, chiar daca de cele mai multe ori sunt false sau exagerate.

S-ar putea să ai dreptate, dar eu una nu mă recunosc într-un vânător de greșeli.

Eu am avut întodeauna probleme cu autocaracterizarea. Cred însă că din postările fiecăruia aflăm multe despre acea persoană...

[aubergine]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

E frumos sa fii deschis, mai ales intr-o comunitate ortodoxa, dar aici cred eu ca e un pic "altceva". Din cate stim, nu toti ce intra pe acest site, au bune intentii. Si-apoi... oare chiar ne-ar fi de folos sa cunoastem ceea ce altii vor sa ascunda? Tare ma tem ca noi insine refuzam sa ne cunoastem asa cum ne cunoaste Dumnezeu. Nu pentru ca suntem secretosi fata de El, ci fiindca avem o parere total subiectiva despre noi insine si mai ales suntem prea ingaduitori cu propriile greseli in timp ce ale celorlalti le cautam, le vanam, le judecam, le taxam, chiar daca de cele mai multe ori sunt false sau exagerate.
Iata, cu niste zile in urma, am ajuns sa rup relatia cu o foarte veche prietena de familie. Venita in vizita, printre altele a deschis un subiect cel putin ciudat pentru o persoana care este extrem de riguroasa in posturi si rugaciuni, avand o educatie religioasa bine pusa la punct, dar si o pozitie sociala destul de inalta. Subiectul era unul de barfa ieftina despre un preot pe care il cunosc foarte bine, stiu ce sotie are, copilul lor te copleseste cand spune "Crezul" sau "Tatal nostru", si tot asa. Barfa a pornit cu peste un an in urma cand o femeie cu un caracter abject s-a laudat ca Parintele i-ar fi facut ochi dulci si ca barbatul ei l-ar fi luat de guler pe parinte. Cand orasul a inceput sa vuiasca, parintele a convocat "familia" cu pricina la biserica intr-o duminica, iar acestia, desi nu calcau nici de Paste pe-acolo, au trebuit sa vina, daca nu voiau sa se ajunga in alta parte. Dupa Sf. Liturghie, parintele a intrat direct in subiect: si-a prezentat sotia-preoteasa, ( o simpla privire era de-ajuns pentru o concluzie fireasca: o femeie frumoasa, usor sfioasa si incurcata, mama a unui copil extrem de bine educat religios mai ales). Apoi a spus ca roaga pe oricine are date concrete ca el s-ar fi coborat la indecanta de a flirtra cu cineva vreodata, si va dezbraca definitiv, sutana in in acel moment. Si fiindca lumea parea paralizata de ce auzea, el a continuat, cum ca doamna care era de fata (umilitor de decazuta, in comparatie cu preoteasa) sustine totusi altceva. Daca da, poate e bine sa auda toata lumea. Atunci individa a negat si ca nu intelege nici ea de unde a pornit. Sotul la randul lui a negat, dar el parea chiar cazut din copac, fiindca habar nu avea ce se petrece... In mod firesc, barfa ar fi trebuit sa se incheie definitiv de atunci. Si totusi, acum cateva zile, prietena noastra de familie (care e... stilista), redeschide acest subiect cum ca "lumea vorbeste" despre preotul X ca nu va mai sluji, ca a luat bataie de la barbatul uneia (parintele este un muntean vanjos, iar cand se aseaza la cosit, nu te poti tine de el) si tot asa si tot asa... Deja iritat, i-am reprosat ca ea, ca o pretinsa intelectuala, dar mai ales ca un bun crestin, n-ar fi trebuit sa aplece urechea la barfa asta infecta care a circulat cateva zile cu peste un an in urma, si cu atat mai grav sa vina in casa noastra sa ne spuna astfel de lucruri, cand fiul nostru este in preajma parintelui in Sf Altar in fiecare saptamana, si noi insine, s-a intamplat sa primim Sf Impartasanie din mainile lui, chiar daca ne spovedisem in alta parte. In loc sa inteleaga aluzia, a insistat: "Ei, lasa ca tu stii ca in fata mea, preotii vostri sunt cu minus!!" Eu, in loc sa ma stapanesc si sa raspund simplu: "Tu spui asta!", am intrebat-o ce cauta sub acoperisul meu, daca tot sunt spurcat si egal cu paganii?" Normal, n-a asteptat sa o poftesc afara, ci a plecat singura, nu inainte de a-si cere iertare. Personal, i-am spus ca nu am ce sa-i iert, fiindca nu mie mi-a gresit, ci bisericii careia eu ma supun si slujitorilor ei. Pana nu-si va reconsidera pozitia, noi doi nu prea mai putem dialoga. Mai ales ca eu nu numai ca n-as judeca vreodata vreun preot de-al lor, dar ii pretuiesc la fel de mult ca si pe ai nostri. Inca n-am reusit sa ajung la parintele meu duhovnic (altul decat cel din discutie) sa ma spovedesc, fiind o saptamana incarcata pentru toti preotii, dar nadajduiesc sa reusesc in saptamana care urmeaza. Oare voi ce-ati fi facut in cazul meu?

Gura lumii nu o poate opri nimeni din pacate. Credinciosii ortodocsi ar trebui sa se abtine sa barfeasca, daca vad ca nu pot, sa spuna rugaciunea Doamne, miluieste pe mine pacatosul, si sa incerce sa schimbe vorba, e greu dar nu imposibil!

[guardian knight]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

E frumos sa fii deschis, mai ales intr-o comunitate ortodoxa, dar aici cred eu ca e un pic "altceva". Din cate stim, nu toti ce intra pe acest site, au bune intentii. Si-apoi... oare chiar ne-ar fi de folos sa cunoastem ceea ce altii vor sa ascunda? Tare ma tem ca noi insine refuzam sa ne cunoastem asa cum ne cunoaste Dumnezeu. Nu pentru ca suntem secretosi fata de El, ci fiindca avem o parere total subiectiva despre noi insine si mai ales suntem prea ingaduitori cu propriile greseli in timp ce ale celorlalti le cautam, le vanam, le judecam, le taxam, chiar daca de cele mai multe ori sunt false sau exagerate.
Iata, cu niste zile in urma, am ajuns sa rup relatia cu o foarte veche prietena de familie. Venita in vizita, printre altele a deschis un subiect cel putin ciudat pentru o persoana care este extrem de riguroasa in posturi si rugaciuni, avand o educatie religioasa bine pusa la punct, dar si o pozitie sociala destul de inalta. Subiectul era unul de barfa ieftina despre un preot pe care il cunosc foarte bine, stiu ce sotie are, copilul lor te copleseste cand spune "Crezul" sau "Tatal nostru", si tot asa. Barfa a pornit cu peste un an in urma cand o femeie cu un caracter abject s-a laudat ca Parintele i-ar fi facut ochi dulci si ca barbatul ei l-ar fi luat de guler pe parinte. Cand orasul a inceput sa vuiasca, parintele a convocat "familia" cu pricina la biserica intr-o duminica, iar acestia, desi nu calcau nici de Paste pe-acolo, au trebuit sa vina, daca nu voiau sa se ajunga in alta parte. Dupa Sf. Liturghie, parintele a intrat direct in subiect: si-a prezentat sotia-preoteasa, ( o simpla privire era de-ajuns pentru o concluzie fireasca: o femeie frumoasa, usor sfioasa si incurcata, mama a unui copil extrem de bine educat religios mai ales). Apoi a spus ca roaga pe oricine are date concrete ca el s-ar fi coborat la indecanta de a flirtra cu cineva vreodata, si va dezbraca definitiv, sutana in in acel moment. Si fiindca lumea parea paralizata de ce auzea, el a continuat, cum ca doamna care era de fata (umilitor de decazuta, in comparatie cu preoteasa) sustine totusi altceva. Daca da, poate e bine sa auda toata lumea. Atunci individa a negat si ca nu intelege nici ea de unde a pornit. Sotul la randul lui a negat, dar el parea chiar cazut din copac, fiindca habar nu avea ce se petrece... In mod firesc, barfa ar fi trebuit sa se incheie definitiv de atunci. Si totusi, acum cateva zile, prietena noastra de familie (care e... stilista), redeschide acest subiect cum ca "lumea vorbeste" despre preotul X ca nu va mai sluji, ca a luat bataie de la barbatul uneia (parintele este un muntean vanjos, iar cand se aseaza la cosit, nu te poti tine de el) si tot asa si tot asa... Deja iritat, i-am reprosat ca ea, ca o pretinsa intelectuala, dar mai ales ca un bun crestin, n-ar fi trebuit sa aplece urechea la barfa asta infecta care a circulat cateva zile cu peste un an in urma, si cu atat mai grav sa vina in casa noastra sa ne spuna astfel de lucruri, cand fiul nostru este in preajma parintelui in Sf Altar in fiecare saptamana, si noi insine, s-a intamplat sa primim Sf Impartasanie din mainile lui, chiar daca ne spovedisem in alta parte. In loc sa inteleaga aluzia, a insistat: "Ei, lasa ca tu stii ca in fata mea, preotii vostri sunt cu minus!!" Eu, in loc sa ma stapanesc si sa raspund simplu: "Tu spui asta!", am intrebat-o ce cauta sub acoperisul meu, daca tot sunt spurcat si egal cu paganii?" Normal, n-a asteptat sa o poftesc afara, ci a plecat singura, nu inainte de a-si cere iertare. Personal, i-am spus ca nu am ce sa-i iert, fiindca nu mie mi-a gresit, ci bisericii careia eu ma supun si slujitorilor ei. Pana nu-si va reconsidera pozitia, noi doi nu prea mai putem dialoga. Mai ales ca eu nu numai ca n-as judeca vreodata vreun preot de-al lor, dar ii pretuiesc la fel de mult ca si pe ai nostri. Inca n-am reusit sa ajung la parintele meu duhovnic (altul decat cel din discutie) sa ma spovedesc, fiind o saptamana incarcata pentru toti preotii, dar nadajduiesc sa reusesc in saptamana care urmeaza. Oare voi ce-ati fi facut in cazul meu?

Cred ca, credinciosii, nu ar trebui sa puna un accent asa de mare pe persoana preotului ci mai degraba pe relatia lor cu credinta si pe faptele lor proprii !!!
Preotul nu este decat un simplu functionar al Domnului,iar din aceasta postura,care implica si o considerabila latura omeneasca ,este vulnerabil la gresala, ca noi toti, muritorii !
Este bine sa ascultam sfaturile bune, pe care un preot ni le poate da uneori, insa nu este bine sa ne facem din preot un idol,si sa ocupe un loc mult mai important in viata noastra decat insasi credinta,scriptura si relatia cu Cel de Sus.
La fel ca in orice societate, si in societatea preotilor exista personaje exemplare,mediocre si rele,insa atata timp cat din anvon,mesajul lor este unul crestinesc si normal in raport cu functia lor cultica,preotul este un functionar care isi face datoria !
Dumnezeu, singur, este cel care va judeca pe fiecare pentru ceea ce a facut rau sau bine !