Postul negru

[vsovivivi]

În prealabil postat de stefan florin

nu amice, stiu sa iert si VREAU SA IERT...Iertarea vine din iubire, iar Iubirea este chiar Dumnezeu (1 Ioan 4:8)
ps: din nou ai scris mult!

Scurt pe doi!

Nu mai poftiţi ca şi copiii născuţi în sclavia păcatului să mâncaţi mereu pateu de patochi înţefeteu ca prostu' pă dă rostu' aluzivici u pui şefuţ cu ochii după şefâţe de şef mare.. deznădăjduit şi plin de nervispis... mai bun de tot ca mai alt... căci vă va întoxica şi veţi fi răi şi vicleni ca dracool!

Biruieşte-ne Doamne... biruieşte pe satana din noi! căci toţi s-au prefăcut că e responsabili sau neresponsabili.

[vsovivivi]

Caută-ţi sta-rea cu care ţi-ai înlocuit lucrarea. E vorba de sta-rea automulţumită de sine care e ca 'vântul' ăla care pare că vrea să facă sau să aducă voia Tatălui în mod natural, firesc, păsăresc, liber, superstiţios, norocos... defapt acolo e făţărnicia în care se ascunde voia cea rea, inversă, eronată, trădătoare, laşă, perversă, coruptă.

...iar pomul corupt nu poate face decât roade corupte oricât l-ai da cu var!

...iar coruperea vine de la pofta cea mare de a fi martor... martor coruptibil şi corupător.

''Pomul bun nu poate face roade rele tot aşa cum pomul rău nu poate face roade bune!

''După roade îi veţi cunoaşte aşa că nu-i mai cercetaţi şi nu-i mai bănuiţi şi nu-i mai cunoaşteţi mereu ca p-roştii căci vă veţi spurca şi voi molipsindu-vă ci pricepeţi-le roadele şi creşterea şi aluatul otrăvit şi lepădaţi-vă de năravul lor... lăsaţi-i, daţi-le pace.. pace din aia cum dă gLumea!.. sau nu vedeţi cum îşi sulimenizează idolii lucrării lor leneşe şi lacome şi cum îi plasează deasupra cu viclenie ca să vă vrăjească la jmecherie?

[vsovivivi]

Sl-ava... inversată. Chefa=şefa= şerpi x efa, puiul de şefă care se crede şefuţ şi el pentru privirilegiile averii păcatoolui.

Adică omul p-rost, bărbatool beroic, îşi ia alintul, meritele la învăţătură şi laudele de la profi în autoîndreptăţire şi gata, crezând ca naivul credul mai buun de t666t decât oricine începe şi priveşte la cele din jur şi văzându-se boer şi lăudându-şi meritele căci p-rostul chiar crede că lui i se datorează tot binele pentru viclenia lui înţeleaptă, începe iar şi iar şi îşi permite şi îndrăzneşte ca un băieţ-aş îndrăzneţ să vadă şi să-i placă lui cum este privit în acelaşi timp de către Dumnezeu, de către oameni, de către draci, de către satana, de către demoni, de către şefi, dar mai ales de către copiii din viitor şi fetele frumoase din prezent care-i zâmbesc lui de parcă ar merita el să i se facă lui pe plac... de frică.

Deci fiind p-rostul slăvit din toate direcţiile căci aşa i se pare consolându-se şi alintându-se cu autoîndreptăţire, el se supără pe Dumnezeu din pricina păcatului din el şi nu vrea să fie privit şi de Dumnezeu şi aşa îl leapădă instantaneu de parcă Dumnezeu s-ar uita în taina păcatelor lui cu curiozitate rea, acolo în seiful lui din turnul din spate sau în beciul întunecos unde se pileşte.

Dumnezeu nu se uită în păcatele omului, nu-L interesează şi nu-l mustră pe om căci nu-L interesează absolut deloc ce are omul strâns în el ca păcate săvârşite sau programate, însă omul ştie că Domnul poate să ştie şi atunci nu vrea şi respinge slava de la Dumnezeu, privirea Domnului în inima sa şi se supără şi se mânie că de ce vede Dumnezeu.

Dumnezeu chiar dacă ar putea ştii nu vrea să ştie absolut deloc, deci nu ştie dacă nu vrea să ştie ci aşteaptă ca omul dacă vrea şi dacă cere să se mântuie şi caută ajutor de la Dumnezeu, abea atunci acceptă să se uite în om şi dă să-i facă omului curat în interior încercând să-l şi îndrepte pe calea cea bună.

Şi asta este ispisma, dracool vrea el să te cureţe şi omul nu suportă decât invers, adică sleşul slavei de la fete căci aia-l încântă şi-l ispiteşte şi-l stârneşte să se creadă cu credulitate şi naivitate că trădând cu cruzime şi poftind plăcerile spurcării şi stricării va fii adulat întru minciuna măririi de sine. Nu e dragoste ci iubire egoistă de sine, de trupul sclav păcatoolui!

Iar dacă a priceput cum e cu inversarea asta direct în privire, el apoi privind la Dumnezeu cu îndrăzneală făţarnică prefăcându-se trist se făţărniceşte instantaneu ca ipocritool ispititor ascunzînd făţărnicia aia naiv-vicleană crezându-se sminţişor în deznădejdea lui mituită cu fatalismul superstiţios minunat de indistructibil şi de sigur în minciuna lui, şi aşa făţărnicit şi plin de merite îi destăinuie lucrarea lui foarte deznădăjduită în care se crede un mare rezolvator de probleme şi cu multe griji fatidice şi stresante ce-l revoltă el se crede beroul care va pute birui singur ispita şi necazul şi va aduce liniştea pe pământ, ispitind iarăşi pe Dumnezeu direct la putere şi înţelepciune. Defapt se încrede ca orice încrezut ce se sprijină pe burta plină şi pe contul gras, pe lucrurile furate prin viclenie de la merituoşi şi de la săraci, întru risipa averii sfinţeniei şi învăţăturii că-şi permite ca boerool... ca să strângă păcate ca p-rostul şi ca ne-bunul şi ca fra-ieresul.

În final, obijnuindu-se cu trădătoria şi cu scăparea ca un măscărici şef ce face pe placul regelui tot felul de prostii ca să poată îndrăzni regele şef să păcătuiască fără complexe, îi intră în cap dorinţa de slava înţelepciunii, a ştiinţei şi începe să folosească necredinţa, îndoiala inversă, după formula 'scopul scuză mijlocaele'. Deci caută să ştie, să afle, dar fără să ţie cont de mijloce, de căi, de păcate, de învăţătura cea bună ci vrea vrea vrea să ştie el ca să se laude cu faptele sale făcute în văzul tuturor şi vrând să afle se îndoieşte de Dumnezeu şi de orice.. ca să creadă.. şi să fie sigur adică să nu mai fie nevoi să creadă şi iar se îndoieşte şi iar caută şi tot aşa la nesfârşit căci scopul lui este defapt: dorinţa eliberatoare de a nu mai ţine cont de căi şi de mijloace. Şi făcând el la nesfârşit lucrarea asta satanică a siguranţei de sine, de părerea de sine, cade în starea aia de lene foarte ştiutoare de foarte mare valoare şi foarte sigură, acolo unde nu mai e nevoie de credinţă credincioasă căci toate îi sunt lui sigure şi demonstrate! Deci vrea doar păcate şi iar păcate ca să scape de păcate făcându-le pentru credibilitate.

Pe scurt, este vorba deci de sleu pentru sleu de la fete tinere şi frumoase pe care cu naivă cruzime şi credulitate maximă le-ar pofti să le spurce sau să le strice în ideea că Dumnezeu i le-a dat lui să le satispisfacă la dorinţele lor de băieţi isteţi şi creţi de îndrăzneţi în a face... păcatool bici ca beroii.. şefi!

Însă pe Dumnezeu nu-L interesează păcatool strâns în om şi ispitele lui cele 'bolnave' şi dacă nu-L rogi să te ajute şi să te scape din sclavia păcatoolui, El nu dă buzna, nu intră, ci aşteptând să te trezeşti stă la uşă şi bate din Paşte în Crăciun... fără să fie ispisălog aşa cum e ochiulhul tău nemulţumit că iar te priveşte şi El, deşi nici asta nu face decât dacă îl strigi cu nădejde în El: Doamne scapă-mă!.. de mine păgândul!

[Florin-Ionut]

Cartea menționată undeva mai sus e mai ușor de parcurs aici, se pot alege ușor capitolele care vă interesează:

The Hygienic System: Fasting And Sun Bathing | by Herbert M. Shelton

[vsovivivi]

Vivivi...vi vine de la ispita vicleană de a te crede victimă vrednică şi nedreptăţită, exact aşa cum a păţit Cain atunci când a văzut că Domnul nici măcar nu a căutat spre jertfa lui darmite s-o cunoască pe ea... şi atunci Cain săracool s-a supărat şi s-a întristat şi şi-a posomorât faţa însă nu era decât în joc viclean sevrotic, ispititor, recidivant ieşit din fapta lui cea rea, din dorinţa lui de înşelare, de ispitire, de păcălire a Domnului căci Cain voia să-şi ascundă neiubirea lui de Dumnezeu şi ura faţă de mama sa Eva pe care o judecase fără credinţă şi fără iertare, ascunse toate sub masca iubirii jertfelnice şi a compasiunii pentru tatăl său Adam plinind alături de el canonul inclus în blasstem. El practic nu credea că Blesstemul Domnului era un blestem drept şi mântuitor atât pentru şarpe, pentru Adam cât şi pentru Eva, adică el nu credea că era un fel de cale de întoarcere la viaţă şi îndumnezeire, căci blasstemul Domnului nu este ca şi blestemul spurcat al omului. Şi această faptă a lui rea: fapta de a aduce jertfe necredincioase şi nemilostive şi neiertătoare de părinţi din adâncul sufletului său ci doar de faţadă a fost neplăcută Domnului care nu a priomit-o şi Cain supărându-se pe nedrept pe Dumnezeu pentru că El a căutat numai spre jertfa lui Abel a continuat sevrajul duhului ispititor şi viclean ce s-a născut din fapta lui cea rea spre a se crede victimă vrednică şi de a se da şi a se arăta victimă din toată cruzimea răutăţii în speranţa că astfel îşi va autoîndreptăţii fapta preschimbând-o din rea în bună credibilizându-şi mărturia prin cruzime.

Domnul însă i-a spus simplu: ''Daca faci binele faţa ta este senină şi veselă, iar dacă faci răul oare faţa ta nu este posomorâtă şi întristată iar sufletul tău zbuciumat şi fugar? Deci dacă păcatul bate la uşă ispisălogindu-te tu caută să-l biruieşti!.. nu prin aruncarea vinei pe alţii.

Iar sărmanul Cain l-a biruit pe fratele său Abel, l-a omorât.. căci victimizându-se în deşert Cain a recidivat autopăcălit fiind de sevraja păcatului şi deschizând uşa păcatului a aruncat vina pe Abel de parcă Abel ar fi fost ispisălogul şi ispititorul.

Iar când a primit şi Cain Blasstem de la Dumnezeu pentru fapta sa şi nepocăinţa sa şi minciuna sa făcând pe niznaiul a socotit că Domnul e nedrept şi că i-a dat un canon prea mare şi prea greu şi iată iarăşi tot el s-a socotit din nou nedreptăţit... interpretând spre moarte şi distrugere Blasstemul pământului, Blasstemul iubirii.

Dar Domnul i-a desluşit că nu aşa l-a blestemat pământul ci:

''...acela care va prinde şi va ucide pe Cain pentru că pământul nu-şi va mai da roadele sale lui Cain, de 7 ori mai rău se va blestema, iar dacă îl va prinde şi-l va ucide pe Lameh care a ucis om pentru rana sa şi a ucis tânăr pentru vânătaia sa atunci de 7 ori câte 7 se va blestema.

Şi a plecat Cain din pământul acela şi s-a aşezat în ţinutul Nod... undeva pe Don.

Şi a murit Adam şi a murit şi Noe la 900 şi ceva de ani...

Deci o zi, o seară şi o dimineaţă, o zi a Domnului de facere a binelui este atât de bună încât omul o strică de tot într-o mie de ani, căci în ziua în care vei mânca din pomul cunoştiinţei binelui.. şi a răului, în ziua aceea vei muri!

Iar dacă vei lucra împotriva lui Dumnezeu ca un potrivnic, aşa ca oamenii lui Dumnezeu care s-au jurat să lepede pe Dumnezeu ca pe un rău pentru a-şi lua fii şi fiice ale oamenilor căci li se părea că erau frumoase, deci au jurat neascultare lui Dumnezeu, aceia vor strica ziua lor în 120 de ani căci Duhul Meu nu va rămâne întru aceştia decât 120 de ani. Şi aceştia sunt cei ce au dat naştere beroilor 'viteji' din vechime!

Deci viaţa Blasstemaţilor de Dumnezeu este de 1000 de ani şi viaţa blestemaţilor care nu-şi lucrează canonul de sub blasstem este de 120 de ani iar viaţa potrivnicilor lui Dumnezeu este de 60 de ani, căci este scris prin David : să nu iei viaţa mea la mijlocul anilor mei!

Deci o zi bună făcută de Dumnezeu în 24 de ore, o seară şi o dimineaţă, omul şi-o strică într-o 1000 de ani dacă primeşte Blasstemul canonic al Domnului sau o strică în 120 de ani dacă jură să nu plinească el canonul din blasstemul Domnului sau de 60 de ani dacă este potrivnic Domnului.

Aşa se împlineşte Cuvântul Domnului: ''În ziua în care vei mânca din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci, pomul cunoştiinţei binelui şi a răului, vei muri negreşit.''

1 zi bună = 1000 de ani sub blasstemul Domnului plinind canonul,
1 zi bună = 120 de ani afară din blasstemul canonic al Domnului şi aflându-te în blestemul cel spurcat al omului,
1 zi bună = 60 de ani contra blasstemului Domnului şi de partea blestemului omului
1 zi bună = 1 zi dacă ai trecut de partea satanei căci atunci, în ziua aceea, se sfârşeşte viaţa ta.

Deci omul este considerat de Dumnezeu ca mort pentru Dumnezeu de atunci cînd i s-a sfârşit omului ziua lui cea bună şi a trecut omul de partea satanei ca să plinească voia satanei, a proorocului mincinos sau a gLumii şi el chiar dacă mai trăieşte veşnic pe undeva el este mort şi socotit mort pentru Dumnezeu şi se află în iad...

''Veţi strica templul acesta dar Îl voi reface şi îl voi rezidi la loc în 3 zile = 36 de ore!.. prin pocăinţă, căci celor care cer semne şi minuni să vadă pentru ca să creadă, acelora semnul acesta li s-a dat: semnul lui Iona Proorocul.

Când s-a zis Templul Acesta, acolo este vorba de întreaga creaţie în întregimea ei şi de cetatea păcii Domnului şi de fiecare om în parte împreună cu sufletele date sângelui său şi aflate la îndemâna lui!

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Vivivi...vi vine de la ispita vicleană de a te crede victimă vrednică şi nedreptăţită, exact aşa cum a păţit Cain atunci când a văzut că Domnul nici măcar nu a căutat spre jertfa lui darmite s-o cunoască pe ea... ... ...

Aşa se împlineşte Cuvântul Domnului: ''În ziua în care vei mânca din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci, pomul cunoştiinţei binelui şi a răului, vei muri negreşit.''

1 zi bună = 1000 de ani sub blasstemul Domnului plinind canonul,
1 zi bună = 120 de ani afară din blasstemul canonic al Domnului şi aflându-te în blestemul cel spurcat al omului,
1 zi bună = 60 de ani contra blasstemului Domnului şi de partea blestemului omului
1 zi bună = 1 zi dacă ai trecut de partea satanei căci atunci, în ziua aceea, se sfârşeşte viaţa ta.

Deci omul este considerat de Dumnezeu ca mort pentru Dumnezeu de atunci cînd i s-a sfârşit omului ziua lui cea bună şi a trecut omul de partea satanei ca să plinească voia satanei, a proorocului mincinos sau a gLumii şi el chiar dacă mai trăieşte veşnic pe undeva el este mort şi socotit mort pentru Dumnezeu şi se află în iad...

''Veţi strica templul acesta dar Îl voi reface şi îl voi rezidi la loc în 3 zile = 36 de ore!.. prin pocăinţă, căci celor care cer semne şi minuni să vadă pentru ca să creadă, acelora semnul acesta li s-a dat: semnul lui Iona Proorocul.

Când s-a zis Templul Acesta, acolo este vorba de întreaga creaţie în întregimea ei şi de cetatea păcii Domnului şi de fiecare om în parte împreună cu sufletele date sângelui său şi aflate la îndemâna lui!

Iar celui aflat în stare jertfelnică şi de dreaptă recunoştiinţă Domnului prin credinţa în nevinovăţia lui Iisus Hristos, adică tâlharului cinstit care-şi recunoaşte vina în timpul răstignirii pe cruce pentru faptele sale rele în contradicţie cu faptele bune ale lui Iisus care era răstignit pe nedrept, Domnul îi spune: '' Mâine de dimineaţă vei fi cu Mine în Rai ''... deci iată restaurarea întregii creaţii şi omul pus din nou în Rai... într-o singură zi.

[vsovivivi]

Viermele dezvaiţer face o lucrare ergonomică de 'mare interes' şi 'mare înţelepciune' făcând parcă pe placul Dumnului. El lucrează parcă mântuirea şi căutând el să facă mereu 'înţeleapta mântuire' de faţadă, fiind purtat de conştiinţa cea mare foarte..eronată, eronată total de grija cea mai mare a ispitei: viermele crede că altul făcând legea, porunca, binele atunci şi el va ajunge mai repede la privirilegiu... şi aşa i se pune mereu pata şi se răzbună ca fiarele acţionând unitar la o singură comandă, se răzbună împrăştiind neghina vopsită, adică batjocura şi ironia naivă, adică munceşte de zor ca la un serviciu, face lucrarea făţărniciei şi nu-şi dă seama că el pentru a-şi zdrăngăni meritele sale furate de la cel care le-a făcut ajunge ca un chinval răsunător şi averea lui ca o pungă plină de aramă deşartă şi talentele sale ajung ca o speranţă ambiţioasă şi dibace să-i măgule şi să-i mituie viitorul...
Săracul prost, viermele ăsta, nu face altceva decât că se teme şi eronându-se se creşte, se mândreşte, se umflă în perne, se dă mare, îngrozitor, grozav când defapt el temându-se îşi învârtoşează cerbicea cerviciului.

Cine nu se teme: de bătaie sau că va fi dat afară sau că va fi chinuit de foame sau de munci sau că va muri singur sau că nu mai ştie versurile pe scenă sau lecţia sau că în public se întimidează şi încurcându-se o să arate ca un prost rătăcit... acela să arunce primul cu piatra în ditamai viermişorul răspândac de sminteli: ''Vai de cel prin care vine ispita''.

Ca să vă opriţi căderea, ca să ieşiţi din calvarul spurcat şi pofticios al firii drăceşti: mâncarea făţarnică, desfrânarea linguştierilor, răzbunarea batjuocoritoareoare, că asta e firea castei viermilor ce vor mereu unirea lor în carne crudă && în bani murdari && în bani spurcăcioşi &&... dacă chiar vreţi cu adevărat să vă înfrânaţi atunci ar trebui să nu mai daţi lecţii vrând mereu voi să dezvăţaţi pe altul în timp ce tu însuţi eşti rob exact acelui păcat pe care îl placi cu ardoare. ''Să ne mustre şi să ne dezveţe Domnul Dumnezeu!''

Deci mâncaţi numai pe Hristos, poftiţi numai fundu' iubitei şi urând de moarte răzbunaţi-vă pe viciu şi nu pe vicios.

Într-un cuvânt: căutaţi să vi se pună pata pe viciu ca să nu mai pătaţi!

Iar dacă vreţi şi voi să cuceriţi firea Domnului, atunci iubiţi, iubiţi-vă liber unii pe alţii, iubiţi tăinuind şi dacă vreţi să vă desăvârşiţi atunci iubiţi-vă PRECUM... ca oamenii văzând să dea slavă nu vouă ci lui Dumnezeu fără ca voi să le fi arătat lor ceva bun.