Întrebare pentru susţinătorii ideii de ascultare necondiţionată

[laurastifter]

Nu cred că este o problemă dificilă... :) Doar un exerciţiu de gândire morală.

[AlinB]

Astepti prea repede un feedback, abia ce ai postat.

A doua, e un caz semigeneric, si asta face analiza si mai dificila.

Adica nu nici o problema complet abstracta, de principiu, nici nu cunoastem exact despre ce pozitie este vorba pentru a putea evalua daca este sau nu gresita.

Nici macar n-ai precizat despre ce biserica din care face parte omul respectiv.

Daca e o biserica schismatica sau eretica, pozitia lui ar putea fi buna.

Daca e vorba de BOR, mi se pare destul de greu de crezut ca in acele chestiuni in care ia atitudine are dreptate si toti ceilalti din Biserica gresesc,, cu atat mai mult cu cat e vorba de pozitii dogmatice desi chiar si aceasta notiune in sine este foarte interpretabila.

De altfel in orice problema exista atatea nuante si aspecte, chiar si atitudinea in sine face o diferenta enorma, incat practic nu poti spune nimic concret atat timp cat nu stii despre ce e vorba concret.

Adica atat cat a fost prezentat e suficient cat sa te faca circumspect dar nu e suficient cat sa dai un verdict.

Practic,situatia asa cum e expusa nici macar nu atinge chestiunea ascultarii neconditionata, s-ar putea sa tina mai degraba de un bun simt elementar.

[DragosP]

Altfel spus e o problemă definită incomplet, un sistem de ecuaţii cu cel puţin o necunoscută mai mult decât numarul de ecuaţii independente.

[crainou]

În prealabil postat de laurastifter

Nu cred că este o problemă dificilă... :) Doar un exerciţiu de gândire morală.

Da-ti foc si nu mai sminti lumea

[Fani71]

As adauga: Atunci cand avem un episcop despotic, tiran etc, este adevarat ca metodele de 'aparare' sau 'lupta' sau 'restabilire a relatiei crestine a ascultarii' (cum vreti sa-i ziceti) nu se poate face ca in politica, prin revolta. Ar trebui facuta in duhul iertarii si dragostei. Dupa parerea mea este cazul si pentru un monah pe care constiinta il indeamna sa aiba si sa exprime alta parere decat a igumenului sau episcopului sau. El poate deci, fara sa jigneasca, sa acuze etc, in duhul dragostei crestine (inculsiv fata de vrajmasi, daca este cazul - si am auzit de asemenea cazuri, cand un episcop persecuta in mod nedrept si crud pe cineva), sa isi exprime parerea public si sa o apere.
Pe unii i-a costat chiar viata.
A se vedea cazul parintelui Paul Adelheim in Rusia, asasinat in vara asta.
Pe altii ii costa multe alte lucruri. Dar cred ca nu trebuie sa lasam Biserica infestata de tirani care iau decizii aleatorii sau nedrepte si distrug munca altora de decenii.

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

A se vedea cazul parintelui Paul Adelheim in Rusia, asasinat in vara asta.

Legatura cu subiectul fiind..care?

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Legatura cu subiectul fiind..care?

Ca si el a avut probleme cu propriul episcop care nu era de acord cu ce scria el. El a continuat sa scrie drept care episcopul l-a persectuat in diverse feluri.
A avut probleme si cu KGB-ul (sau cum se mai numeste acum) pentru ca nu placea puterii iar moartea lui nu este clarificata (cel care l-a asasinat era un tanar dezechilibrat dar se presupune ca a fost pus - sua tratat ca sa devina violent).
Exista din pacate legatura intre faptul ca a displacut KGB-ului si ca displacut episcopului - in Rusia.
Dar i fine, nu, probabil nu are legatura - numitorul comun era intrebarea daca este drept / crestinesc sa ne opunem unui episcop caruia de fapt ii datoram ascultare.
Sa ma iertati daca am deturnat discutia, puteti sa ignorati ce am scris.

[laurastifter]

Sunt întru totul de acord cu Fani71!!!
Toate mesajele ei sunt foarte pertinent argumentate, în duhul evanghelic al dreptei socotinţe sau, cum îmi place mie să spun, al gândirii critice creştine. :)
Întrebarea mea (recunosc, este, de fapt, o provocare...) se adresează celor care consideră ascultarea necondiţionată drept virtute, bine moral intrinsec şi, implicit, socotesc nesupunerea drept păcat.
Dacă neascultarea, disidenţa, reprezintă un păcat în sine (indiferent de împrejurări), atunci datele pe care le-am menţionat despre acel monah sunt suficiente:
se află în neascultare faţă de superiori; ergo: trebuie pedepsit.
Dacă veţi spune aşa, însă, vă voi dezvălui identitatea persoanei puse în discuţie... şi atunci... veţi fi tentaţi să vă retrageţi afirmaţia. :)
Doar că nu veţi putea face aceasta decât acceptând principiul potrivit căruia valori creştine autentice sunt libertatea de conştiinţă şi discernământul duhovnicesc, iar NU OBEDIENŢA.
Şi nu, nu-i nici din BOR monahul cu pricina şi... nici măcar nu trăieşte în epoca noastră.
Doar că el şi-a dorit conştiinţa a fi liberă întru Hristos, iar nu supusă unor instituţii.
El a iubit o Persoană, n-a idolatrizat o serie de legi.
Şi totuşi, a făcut... neascultare atât faţă de autorităţile eclesiastice legitime, cât şi faţă de cele civile.
Cum rezolvăm problema?
a. Îl excomunicăm pe monahul disident?
b. Acceptăm ideea că ascultarea necondiţionată nu este o valoare creştină?
c. Păstrăm principiul ascultării necondiţionate şi, totodată, spunem că monahul nu a păcătuit şi, deci, încălcăm principiul noncontradicţiei din logică?
a, b sau c?

[Fani71]

Laura, nu o fi cumva vorba de sf. Maxim Martusisitorul? ;-)
Multumesc pentru apreciere.

[laurastifter]

În prealabil postat de Fani71

Laura, nu o fi cumva vorba de sf. Maxim Martusisitorul? ;-)
Multumesc pentru apreciere.

M-aţi dat de gol... :)
Aşa este. :)
Dumnezeu să vă binecuvinteze, Fani şi vă felicit din toată inima pentru toate mesajele pe care le postaţi aici, pe forum (mesaje din care am avut multe de învăţat)!