Despre regimul comunist din Romania

[Decebal]

În prealabil postat de antiecumenism

(...) deci fara credinta, fara suflet, fara Dumnezeu toate cele materiale sunt zero sunt nule; (...)

În principiu sunt de acord cu ceea ce spui şi susţii, deşi tratezi lucrurile destul de superficial, şi m-aş bucura dacă ai face bine să te apuci să redactezi mai omeneşte, mai cu alfabetizare postările pe care le scrii; ar fi un semn de bun simţ din partea ta şi un mijloc prin care poate nu ai îndepărta lumea de conţinutul postărilor tale, chiar dacă multe dintre ele sunt copiate.

Dar totuşi rezultatele materiale ale muncii oamenilor nu sunt chiar aşa de nule, chiar dacă aşa ar părea sau chiar sunt, privind lucrurile dintr-o perspectivă ultimativă, eshatologică să zicem. Însă chiar aşa "nule" cum sunt, ori mai bine spus cum au avut grijă asasinii politici şi economici să le facă să devină după revoluţia americană din '89, deci chiar aşa "nule" ele au fost şi sunt rezultatul unei munci enorme (în paranteză fie spus, al cărei furt după '89 a fost şi este ilegitim, ilegal şi criminal şi va trebui să se plătească pentru aceste nelegiuiri strigătoare la ceruri!), unor investiţii de pe urma cărora mulţi au beneficiat şi am beneficiat şi beneficiem şi în ziua de azi, crescând totuşi într-o anumită măsură nivelul de trai al rumânilor şi al celorlalţi locuitori ai Ţării. Dezvoltarea economică a permis eliberarea unor resurse, în principal de timp dar nu numai, pentru ca oamenii să se poată ocupa mai serios şi cu alte lucruri, nu doar cu munca zi lumină şi destul de neproductivă cu care era obişnuit rumânul, majoritar ţăran.

Evident că o viaţă spirituală şi morală, o viaţă creştinească autentică nu se putea duce sub comunism decât cu consecinţa marginalizării, a excluderii, a discriminării, a primirii a tot felul de lovituri şi chiar a lichidării. Dar asta nu înseamnă că producţia de bunuri ori creşterea şi dezvoltarea economică sunt chiar atât de "nule" şi negative în istoria pe care o trăim, ci dimpotrivă o anumită eliberare sau uşurare din punct de vedere economic, o creştere a calităţii vieţii şi a timpului care nu e strict ocupat cu munca pentru întreţinere ori pentru o afacere poate constitui un beneficiu prin distribuirea timpului liber câştigat unor activităţi de socializare, de civilizare, de cultură, de studiu religios etc., fără deci să apară în mod necesar o legare necreştinească de această lume ori ca să fie puse în slujba unei ideologii criminale şi ilegitime.

Însă, în ceea ce îi priveşte pe ortodocşi, o anumită eliberare economică nu prea putea fi obţinută atât timp cât Biserica însăşi întreţinea şi întreţine această stare de lucruri, dând mai mult apă la moară propagandei comuniste care spunea că Biserica a devenit un instrument de manipulare a maselor în slujba claselor conducătoare exploatatoare şi a "clasei" clericaliste, exploatatoare şi profitoare la rândul ei în dauna şi pe spatele muncii săracilor care erau ţinuţi sistematic la un nivel de sărăcie, ignoranţă (atât intelectuală cât şi spirituală, religioasă) şi de greutăţi economice precum şi altele care derivă din sau le însoţesc pe cele economice.