Mesajul unui rătăcit, vă aștept reacția și răspunsul

[Demetrius]

În prealabil postat de razvanR

Sunt tanar student in Bucuresti. In societatea actuala imi este foarte greu sa fiu un om credincios. Ma ingrozesc cand vad ce se intampla in jur. Merg la biserica, ma rog, insa nu simt niciodata adevarata legatura cu Dumnezeu. Nu sunt inconjurat de persoane cu o viata spirituala bogata, insa incerc sa compensez acest fapt. Ma simt destul de rau si fizic si psihic, ma simt pierdut si nu imi gasesc calea. Nu reusesc sa stabilesc legatura...sunt ratacit. Incerc sa fiu bun cu cei din jur, insa pana la urma... ce e bunatatea? Am facut cateva greseli la viata mea, incerc sa cer iertarea, insa lucrurile in viata mea tot rau decurg. Nu astept nimic, insa as vrea o urma de speranta. Nu am nevoie de ironii, vreau doar un sfat de la un frate credincios. Am doar semne de intrebare, fara raspunsuri. Nu inteleg de ce mi se intampla mie anumite lucruri. Nu stiu niciun preot cu care sa vorbesc, nu am fost intotdeauna atat de credincios si ma simt atat de confuz...

Faptul că te înterebi de ce ți se întâmplă ție anumite lucruri este un semn foarte clar(pentru mine) că te pui pe tine pe primul plan, adică ești prea plin de tine, ceea ce se confirmă prin spusele tale despre tine, cum că toate îți merg rău, din moment ce tu aștepți numai din cele mai bune.

Pot să-ți spun că Dumnezeu încearcă să te ajute mai mult chiar decât o faci tu și El are întotdeauna dreptate și viziunea directă în ce privește mântuirea ta, nu ce vrei tu; diferența este că tu ai obiective lumești, pe când Dumnezeu vrea mântuirea ta încă de acum.

Mereu vei avea confuzii, până nu vei aborda aspecte filozofice în relația ta cu Dumnezeu.
Ai încredere în El pentru că îți vrea cel mai mult binele, dar pentru asta va trebui să te poziționezi pe tine în planul secund, după El(și după aproapele).

În prealabil postat de Caramia

asta cred ca e o chestiune generala, ca, de multe ori ne aparam inainte sa fim atacati.
sau mai rau ... judecam si pe cel pe care il cunoastem ... daramite daca nu-l cunoastem. deh .... asta e lumea virtuala, e greu sa ai incredere cand nu sti cine e in spatele ecranului.
dar, o scoatem noi la capat, totul e sa nu intram aici doar ca sa cautam discutii controversate sau sa ne vanam unii pe altii.
Doamne ajuta!

Cei care au tăbărât să-l acuze că nu e cinstit sunt ei înșiși așa cum au spus.

3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.(Filipeni2,3)

Vezi unde te poziționezi tu.


P.S. Bine ai venit, ”draga mea”!

[Caramia]

În prealabil postat de Demetrius

Cei care au tăbărât să-l acuze că nu e cinstit sunt ei înșiși așa cum au spus.

3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.(Filipeni2,3)

Vezi unde te poziționezi tu.


P.S. Bine ai venit, ”draga mea”!

in sfarsit am zambit citind mesajul tau, multumesc.
asta mi-ar placea, sa stam de vorba alinadu_ne sufletele, nu razvratindu-ne. ca cearta gasim pe toate drumurile.
ma bucur nespus de mult cand gasesc pace in cuvintele celorlalti, si mai ales ma bucur nespus de mult cand altul ma opreste atunci cand incep sa judec. as vrea sa am prieteni care sa ma corecteze cu blandete; dar nu ma supara nici cei care ma cearta.
si intr-adevar ... gandesc de multe ori inainte sa judec pe cineva ca el, vazandu_l eu in pacat .... ar putea sa se mantuiasca si eu nu, din cauza rautatii mele.
asa ca .... mai bine spun "Doamne miluieste-l pe el si iarta_ma pe mine ca l-am judecat".
va salut cu drag!