rugaciuni pentru ajutor la casatorie (dupa parintele ARGATU)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi iată câtă "pace" ai! Poate asta ar trebui să-ţi dea de gândit. Eu zic să te mai cercetezi...
Pune-te tu în situaţia prietenului tău. Cum ai fi primit tu atitudinea prietenului tău ortodox, tu fiind stilistul. Ai mai fi venit la ortodoxie? Prea uşor ne dăm dreptate nepunându-ne în situaţia greşitului nostru. Apoi chiar dacă ai fost îndreptăţit, blândeţea tot ţi-a lipsit din comportament, ceea ce nu-ţi dă dreptate.
Poate ăsta e şi motivul pentru care mulţi nu vin la ortodoxie, tocmai pentru că noi ne raportăm doar la chestiuni de suprafaţă (de dreptate şi de a apăra ortdoxia) şi nu o trăim aşa cum a fi trebuit să o trăim. Nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi. Iertare, e doar o părere care poate fi rătăcită...

Daca am sau nu, pace... nu stiu ce sa spun, dar cred eu ca nu pot sa ma plang. Ca mai e cate un conflict pe forum... n-as zice ca trebuie pus la socoteala. In rest... Stiu si eu? Cand ma culc (mereu la ore foarte tarzii) adorm usor si... dorm bine!... In familie, slava lui Dumnezeu... In societate... nu pot sa vorbesc eu... Sunt altii care s-o faca. La prima vedere, copiii mei par multumiti de felul cum aud de la altii despre noi!
Stilist sau nu, pentru mine e totuna. N-as vorbi de rau un preot oricat ar spune unii sau altii ca sunt asa sau asa... Mi-e greu sa ma judec pe mine, dar pe preot care, saracutul, are cruce grea de dus! Eu n-am avut acea atitudine din orgoliu, ci fiindca, dupa o vizita a lui Danion la noi in oras, am fost dat total peste cap si mi-a trebuit mult timp sa ma conving cu proprii mei ochi, cat de mult har are Biserica noastra Ortodoxa.
Pentru persoana cu pricina, deja dupa spovedanie, chiar nu mai am remuscari. Ne intalnim in continuare (pe teren neutru) vorbim, glumim, dar cred ca ar prefera sa-si muste limba, decat sa mai vorbeasca si altora despre acest subiect. Se pare ca, spovedindu-se, a fost mustruluita binisor de duhovnicul ei, si sincer NU ma bucur pentru asta. Cand spun "prieteni vechi", inseamna peste 30 de ani, si am impartit de-a lungul vietii si bune si rele. Tocmai de aceea n-am considerat de cuviinta sa accept o astfel de atitudine din partea celui atat de aproape de mine! Parerea celor din exterior care nu cunosc exact cum stau lucrurile, nu ma afecteaza. Eu pana la urma ma limitez la sfatul duhovnicului, dar si al sotiei, care de multe ori, de dragul pacii, prefera tacerea, decat adevarul lui Dumnezeu. Totusi, a fost rugata sa aiba o pozitie clara, pentru a nu lasa impresia ca ceilalti sunt buni, iar noi nu! Nu mi-a spus-o, dar asa am perceput-o dupa ce si ea s-a spovedit!