Acceptul parintilor pentru casatorie

[Ana_2014]

Va multumesc pentru raspunsuri.
Nu mai stam cu parintii nostri. Am ramas amandoi in orasul unde am terminat facultatea.
Parintii mei sunt la 200 km distanta, ai lui la 100 km.
Si eu, si prietenul meu stam in chirie, iar fiecare dintre noi isi plateste chiria din salariul sau si celelalte cheltuieli. Diferenta dintre noi (care o deranjeaza pe mama) este ca eu am posibilitatea sa pun si bani deoparte in fiecare luna, pe cand prietenul meu nu face acest lucru din cauza salariului mai mic.
Eu am 25, el urmeaza sa implineasca 27 de ani.

[AlinB]

Pai atunci, nici sa nu mai stai pe ganduri.

Copiii trebuie sa asculte de parinti, si femeia de barbat, asa zice Biserica.

Dar asta cand parintii si barbatul sunt crestini in adevaratul sens al cuvantului, nu cand judeca superficial si materialist.

Suna-ti barbatul acum, reluati legatura, stabiliti data casatoriei, etc.

Apropo, puteti face nunta mai tarziu daca vreti nunta mare, cu rude, etc.
Desi nu e obligatoriu, asa ceva, mai ales ca parintii tai vor ridica obiectii, deci o masa intre prieteni e mai mult decat de ajuns.

Sa nu uiti sa revii cu poze de la nunta, bebelusi, etc. :)

[Florinvs]

Aici total de acrod cu colegul AlinB!

Dumnezeu V-a dat o sansa sa cunoasteti pe cineva pe care sa iubiti si sa va iubeasca! Restul- modul cum actionati si ce faceti mai departe- depinde de dumneavoastra -este si o vorba Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista!

Dragă Ana,

Din păcate unii părinţi intervin în mod deplasat în viaţa copiilor deja maturi şi pe picioarele lor. Dar fiecare din noi e responsabil pentru deciziile/ alegerile sale.
Nu văd cine şi cum ţi-a impus/ v-a impus să vă despărţiţi...
Sufletul tău ar trebui să-ţi spună ce trebuie să faci.

Ştii că un copil se spovedeşte, deci e responsabil de păcatele sale, în faţa lui Dumnezeu, de la 7 ani??

Oricum, la vârsta ta, eşti responsabilă de ceea ce faci din orice punct de vedere ai privi lucrurile.

Domnul să te lumineze!

[Lucian008]

Eu nu am sa iti spun ce sa faci. Nici eu, nici altcineva de pe forum, nici macar cei care te cunosc nu stiu tot si nu pot lua o decizie in locul tau.
Nu lasa pe alitii sa ia o decizie in locul tau. Daca cineva iti da un sfat sau iti spune sa faci ceva incearca sa te gandesti de ce iti spune asta. Daca nu intelegi intreba-l. Poate a inteles ceva ce tu nu ai inteles. Uneori detaliile fac diferenta.
Dar dupa ce ai analizat tot hotaraste ce vrei sa faci si faci. Si daca cuiva nu ii convine (intotdeaua vor fi oameni care vor avea o alta parere) fii ferma si spune-le ca este viata ta si tu hotarasti. Asuma-ti reponsabilitate si actioneaza.
Nu este vorba doar despre situatia asta dar uneori vei gresi. Toti gresim. Asuma-ti greseala, daca poti repar-o si mergi mai departe. Nimeni nu va trai viata in locul tau.
Tu stii ce trebuie sa faci si doar tu.

Ps: Bani nu or sa conteze niciodata. Ce o sa conteze ca om (nu este neaparat un sfat ce tine de cele duhovnicesti) este ca el/ea sa stie ce vrea sa faca cu viata lui, nu sa astepte mereu sa pice din cer.

[Ana_2014]

Buna dimineata.
M-am gandit la tot ce s-a intamplat in ultima perioada si am hotarat sa reiau legatura cu prietenul meu pentru ca ne este foarte greu sa nu stim nimic unul de celalalt. Familia mea stie ca ne-am despartit..de atunci nu am mai vorbit despre el nici eu, nici ei. Si credem ca ar fi bine sa nu le spunem deocamdata pana reusesc eu sa am o relatie buna cu parintii mei si sa pot sa le spun ceea ce vreau cu adevarat. In momentul de fata imi este teama sa le spun pentru ca ar iesi un nou scandal si fiecare pas gresit i-ar intoarce si mai rau impotriva noastra.
Sunt multumita de decizia pe care eu si prietenul meu am luat-o si sunt foarte fericita. Din pacate nu pot sa le impartasesc acest lucru si celor din familia mea dupa toate cate s-au petrecut. Imi pare rau ca ei nu s-au bucurat niciodata alaturi de mine cand venea vorba de casatoria noastra, dar mai am speranta ca isi vor da seama de ce vrem sa fim impreuna, mai ales ca ei nu au de unde sa stie ce fel de relatie avem daca nu vor sa ne asculte.
Stiu ca am ales asa cum e mai bine pentru mine si imi asum aceasta decizie. Acum sunt mult mai linistita. Amandoi suntem mult mai linistiti.
Va multumesc tuturor si va doresc o zi frumoasa!

[AlinB]

Da, ar fi frumos sa te inteleaga dar se poate ca asta sa nu se intample prea curand.

Nu inseamna ca trebuie sa amani aceasta relatie si mai ales justificarea ei in fata lui Dumnezeu (casatoria) pe termen nedefinit pana cand ei isi schimba pozitia - posibil ca niciodata, cel putin mama ta.

A mai venit cineva cu un caz asemanator pe forum, mama se impotrivea casatoriei tragand si restul familiei dupa ea in aceeasi directie (chiar daca ei fara tragere de inima).

Nici macar dupa ce s-au casatorit si au avut chiar si primul copil, nu si-a schimbat pozitia.

In alt caz, mama a mers chiar pana acolo incat a influentat duhovnicul fetei astfel incat sa o sfatuiasca sa renunte la o relatie care ei i se parea nepotrivita dupa canoanele superficiale ale lumii.

Tu ai viata ta, nu depinzi de ei, nici macar nu sunt in acelasi oras cu tine, nu stiu de ce esti asa determinata sa le faci pe plac cu orice pret, chiar sacrificandu-ti dreptul la propria ta viata si inca pentru ce? Un capriciu?

Daca el ar fi fost betiv, fumator, lenes era poate de inteles. Dar asa??

Apropo, tu nu ai un duhovnic? El ce a spus despre situatia asta?