Acceptul parintilor pentru casatorie

[Ana_2014]

Eu as vrea sa fiu discreta..dar mama vrea sa stie toate amanuntele legate de viata mea si imi pune tot felul de intrebari la care trebuie sa raspund, unele dintre ele navand nicio importanta.
Mama a fost la mai multi preoti cu care a discutat despre fratele meu. Stiu ca toti au sfatuit-o sa se roage. Mai mult nu stiu. Nu mi-a spus si nici nu am intrebat-o.Ea spune ca nu poate sa ierte o persoana care a gresit o data caci va gresi si a doua oara.
In momentul de fata eu sunt cea care greseste dupa parerea ei si astept totusi sa isi dea seama ca avem si noi dreptul de a alege. Eu inca sper, desi mi-a spus ca vom rupe orice legatura daca ma casatoresc cu prietenul meu. Este foarte hotarata si nici nu vrea sa asculte o alta parere.

[Fani71]

În prealabil postat de Ana_2014

Eu as vrea sa fiu discreta..dar mama vrea sa stie toate amanuntele legate de viata mea si imi pune tot felul de intrebari la care trebuie sa raspund, unele dintre ele navand nicio importanta.
Mama a fost la mai multi preoti cu care a discutat despre fratele meu. Stiu ca toti au sfatuit-o sa se roage. Mai mult nu stiu. Nu mi-a spus si nici nu am intrebat-o.Ea spune ca nu poate sa ierte o persoana care a gresit o data caci va gresi si a doua oara.
In momentul de fata eu sunt cea care greseste dupa parerea ei si astept totusi sa isi dea seama ca avem si noi dreptul de a alege. Eu inca sper, desi mi-a spus ca vom rupe orice legatura daca ma casatoresc cu prietenul meu. Este foarte hotarata si nici nu vrea sa asculte o alta parere.

Crezi ca este o relatie sanatoasa - chiar intre soti, darmite intre un parinte si un copil matur - cand unul ii cere celuilalt sa ii povesteasca obligatoriu amanunte din viata lui?
Daca sotul meu mi-ar face asta, m-as simti prizoniera, nu iubita. Si e vorba de sot - iar relatia dintre soti trebuie sa primeze relatiei cu parintii.
Si oare cineva care se duce la preoti si le cauta parerea nu stie ca Hristos ne-a spus sa iertam 'de 70 de ori cate 7'?

[AlinB]

În prealabil postat de Ana_2014

Eu as vrea sa fiu discreta..dar mama vrea sa stie toate amanuntele legate de viata mea si imi pune tot felul de intrebari la care trebuie sa raspund, unele dintre ele navand nicio importanta.

Si ce te face sa crezi ca la varsta ta inca trebuie sa-i dai socoteala?

Mama a fost la mai multi preoti cu care a discutat despre fratele meu. Stiu ca toti au sfatuit-o sa se roage. Mai mult nu stiu. Nu mi-a spus si nici nu am intrebat-o.Ea spune ca nu poate sa ierte o persoana care a gresit o data caci va gresi si a doua oara.

Si cand te gandesti ca Hristos a spus sa ierti de 70 ori cate 7 si ea nu poate nici macar o data.

Se pare ca timpurile noastre produc si crestini fara Hristos.

In momentul de fata eu sunt cea care greseste dupa parerea ei si astept totusi sa isi dea seama ca avem si noi dreptul de a alege.

Nu mai astepta.
Vezi-ti de viata ta.
Daca mai pune presiuni pe tine, rupe legatura pur si simplu.

N-are nici un drept sa-ti distruga viata.

Eu inca sper, desi mi-a spus ca vom rupe orice legatura daca ma casatoresc cu prietenul meu. Este foarte hotarata si nici nu vrea sa asculte o alta parere.

Foarte bine, sa o faca, ce crezi ca ai de pierdut?

Tu cum iti explici dependenta ta vicioasa de bunavointa ei?

[Corinusha]

Ana, ma gandesc ca mama ta face chestia asta tocmai fiindca stie ca ii permiti; stie ca are cu cine. I-ai zis totul pana acum si crede ca i se cuvine sa stie absolut totul, chiar daca ai o varsta...
Trebuie sa ii dai detalii despre viata ta?! De fapt, nu trebuie; tu vrei, pentru ca daca nu ai vrea, nu i le-ai da, chiar daca s-ar supara...
Lumea vorbeste, iti zice sa nu o superi pe ea, da la tine se gandeste cineva? Tu contezi pentru persoanele care iti zic sa nu o superi, macar putin?! Gandeste-te si la asta;
Pana la urma, ai o varsta, e viata ta, tu vrei sa te casatoresti cu baiatul acela; tu vei sta cu el, nu mama ta; iar daca rupe legatura si cu tine, va ramane singura, si probabil dupa un timp isi va da seama ca nu e bine ce a facut.
E exact genul e parinte toxic, cum zice Fany (cel putin asa mi-am dat seama din putinele detalii din postari).

[Florinvs]

Evident ca sunt total de acord cu antevorbitorii mei! Inteleg ca e greu sa rupi o relatie cu parintii, insa când iubesti cu adevarat pe cineva si persoana respectiva te iubeste si ea, atunci- cu toata parerea de rau pentru relatia cu parintii- as merge pana in pânzele albe pentru cineva pe care as iubi-o si m-ar iubi!
Poate pentru femei-daca sunt mai sensibile-poate fi mai dificil.

[horatiu.miron]

Eu zic așa: dacă se lasă cu măritiș, te măriți tu, nu părinții. Alegerea ta, odată făcută, trebuie acceptată de ei, chiar dacă nu le place, pentru că e alegerea ta și nu a altcuiva.

Dar tocmai de-aia trebuie să alegi cu multă chibzuială. Iar dacă ei nu acceptă decizia ta, la care ai ajuns după ce te-ai gândit bine de tot, tu n-ai nicio vină. Orice se strică în relația dintre tine și ei din acel moment devine exclusiv voința și vina lor.

Rolul lor este să te susțină necondiționat, pentru că de-aia-ți sunt părinți. Rolul lor nu este să aleagă pentru tine, ci să fie fericiți pentru tine și alegerea pe care-o faci, pentru că ești om în toată firea (sper) și a te trata ca pe un copil ar fi un afront și o dovadă de lipsă de respect față de tine. Dacă peste ani o să constați că a fost o decizie proastă, tu o să fii prima care o să tragi ponoasele, nu ei.

[ioana5760]

Vad ca dra Ana_2014 nu a mai scris nimic de ceva vreme.

Am si eu o intrebare legat de subiect, la general vorbind, din cate am citit, e bine ca parintii sa-si dea binecuvantarea pentru casatorie.
Daca nu o dau atunci le merge rau tinerilor? cat trebuie sa ascultam de parinti?

Stiu un caz concret cand binecuvantarea nu au primit-o si nici acum la cativa ani de casatorie familia baiatului nu a acceptat fata in inima, si pot sa spun ca sunt probleme. Desi au plecat la drum cu optimism, au trecut peste toate discutiile si cu imaginea ca ea/el e aleasa/alesul orice ar fi, ceva nu merge. El de ceva sufera si nu spune pt ca ar primi imediat raspunsul "ai ce ti-ai luat" iar acum isi inneaca probleme in alcool zi de zi.
Cred ca e bine ca totusi sa fi acceptat intr-o familie.

[AlinB]

Depinde de la caz la caz, poate in unele cazuri reprosurile parintior sunt indreptatite iar copilul nu gandeste limpede, dar poate foarte bine sa fie si invers, caz in care copiul nu trebuie sa-si rateze viata asteptand ca parintii sa se destupe la minte, chestie care se prea poate sa nu se intample niciodata.

[Yasmina]

În prealabil postat de ioana5760

Vad ca dra Ana_2014 nu a mai scris nimic de ceva vreme.

Am si eu o intrebare legat de subiect, la general vorbind, din cate am citit, e bine ca parintii sa-si dea binecuvantarea pentru casatorie.
Daca nu o dau atunci le merge rau tinerilor? cat trebuie sa ascultam de parinti?

Stiu un caz concret cand binecuvantarea nu au primit-o si nici acum la cativa ani de casatorie familia baiatului nu a acceptat fata in inima, si pot sa spun ca sunt probleme. Desi au plecat la drum cu optimism, au trecut peste toate discutiile si cu imaginea ca ea/el e aleasa/alesul orice ar fi, ceva nu merge. El de ceva sufera si nu spune pt ca ar primi imediat raspunsul "ai ce ti-ai luat" iar acum isi inneaca probleme in alcool zi de zi.
Cred ca e bine ca totusi sa fi acceptat intr-o familie.

Binecuvantarea trebuie sa fie mai mult formala decat decizionala!
Adica parintii nu trebuie sa-si ia atat de dramatic misiunea si sa aleaga ei dupa criteriile proprii,parteneri pt copii.
In Romania exista mentalitatea ca batranii trebuiesc ascultati pana la moartea lor si deciziile mari se iau numai cu acordul lor,ajungandu-se pana acolo incat ei sunt parinti toata viata iar adultii sunt copiii lor pana la 50-60 ani.
Dubioasa treaba...
Cand mai are omul sansa sa ia o decizie de capul lui?Cand mai este liber?
Chiar si cand faci o prostie,prostia este cel mai mare dascal;daca traiesti in poalele mamei toata viata risti sa nu ajungi un om puternic care sa-si ia viata in propriile maini.

Nu sunt de acord cu amestecul in viata celorlalti,chiar si daca sunt proprii copii.
Uneori egoismul parintilor isi spune cuvantul in alegerea partenerilor,nu pt ca urmaresc numai binele copiilor lor ci il urmaresc chiar si pe al lor.Ideea este ca daca fata/baiatul lor se casatoresc cu parteneri mai bogati decat ei vor avea si batranii o viata mai usoara si o vor duce in puf iar acest plan este mai bun si imbietor decat acela de a se casatori cu un partener mai sarac-ar insemna mai mult sacrificiu din partea lor,timp sau bani. Oamenii sunt egoisti,batrani sau tineri(nu conteaza).
Nu am nimic impotriva batranilor,dar pe majoritatea nu-I gasesc neaparat mai intelepti decat cei din alte generatii,ba din contra.
De fapt,cei mai intelepti sunt oamenii lui Dumnezeu,nu importa varsta!

[Yasmina]

În prealabil postat de ioana5760

Vad ca dra Ana_2014 nu a mai scris nimic de ceva vreme.

Am si eu o intrebare legat de subiect, la general vorbind, din cate am citit, e bine ca parintii sa-si dea binecuvantarea pentru casatorie.
Daca nu o dau atunci le merge rau tinerilor? cat trebuie sa ascultam de parinti?

Stiu un caz concret cand binecuvantarea nu au primit-o si nici acum la cativa ani de casatorie familia baiatului nu a acceptat fata in inima, si pot sa spun ca sunt probleme. Desi au plecat la drum cu optimism, au trecut peste toate discutiile si cu imaginea ca ea/el e aleasa/alesul orice ar fi, ceva nu merge. El de ceva sufera si nu spune pt ca ar primi imediat raspunsul "ai ce ti-ai luat" iar acum isi inneaca probleme in alcool zi de zi.
Cred ca e bine ca totusi sa fi acceptat intr-o familie.

Binecuvantarea parinteasca nu este o invocatie magica prin care un individ dubios devine miraculos un om de familie,statornic si bogat sufleteste.
Daca eu ma casatoresc cu un "aurolac" si primesc binecuvantare de la parinti nu inseamna ca voi avea o casatorie de lapte si miere cu acel om,caci binecuvantarea nu schimba cu nimic caracterul omului.
Si viceversa,daca prietenii tai s-au inteles bine prima data dar au esuat in casatorie ,asta s-a intamplat din cauza caracterului lor si nu din faptul ca le-a lipsit formula magica de salvat casnicii din binecuvantarea parinteasca.
Sta in masura celor implicati in relatie-casatorie-sa schimbe ceva,sa-si salveze casatoria ,nu in oameni din afara.