Intre medici si preoti - cine cu ce ne ajuta

În prealabil postat de Miha-anca

Spre deosebire de tine, care scrii un raspuns de maxim un rand, eu i-am raspuns sophiei cu pagini intregi scrise, in decursul timpului, cand tu nu aparusei inca pe forum.

Nu cantitatea dă calitatea unui mesaj, iar faptul că din nou nu ai înțeles sensul mesajului, nu mai e ceva nou.
Dacă ai fi cunoscut-o cu adevărat pe sophia, așa cum te lauzi, nu i-ai fi scris ceea ce ai scris.

În prealabil postat de Miha-anca

Asa ca te rog preia tu stafeta si lumineaz-o, ca eu am obosit sa dau raspunsuri si sa vad ca nu se lipeste nimic, dar chiar nimic!

Fii serioasă, la câte prostii scrii... Te-ai întrebat dacă tu nu ești în aceeași situație (să obosești pe alții)?
Oare când te vei învăța să nu mai dai directive userilor?

În prealabil postat de Miha-anca

Esti mult mai tanar ca mine, eu fiind de varsta mamei tale - chiar daca tu ma confunzi prin modul de interpelare cu o tanara de varsta ta, ceea ce pe mine evident ma flateaza.

Dacă ai impresia că înțelepciunea este dată vârstă, te înșeli, deși așa ar fi normal.
De unde știi ce vârstă am? La profil putem trece orice vârstă. E relevant?
Nu te confund, e imposibil să facă cineva o asemenea confuzie.
Într-un cadru virtual, din punctul meu de vedere, mi se pare normal să ne adresăm unul altuia la ”per tu”, indiferent de vârstă. Se poate să greșesc, fiecare cu ”bubele” lui.

În prealabil postat de Miha-anca

asa ca sper, ca ai mai multa rabdare si suficienta cunoastere ca sa faci fata avalansei de intrebari din partea sophiei.

Cine spune că trebuie să răspund tuturor întrebărilor de pe forum?

În prealabil postat de Miha-anca

Raspunde-i cu toata dragostea, asa cum am facut eu multi ani la rand si in mod repetat la paginile ei de intrebari "fara raspuns".

Faptul că ți-ai pierdut răbdarea nu ține loc de scuză.

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu cantitatea dă calitatea unui mesaj, iar faptul că din nou nu ai înțeles sensul mesajului, nu mai e ceva nou.
Dacă ai fi cunoscut-o cu adevărat pe sophia, așa cum te lauzi, nu i-ai fi scris ceea ce ai scris.



Fii serioasă, la câte prostii scrii... Te-ai întrebat dacă tu nu ești în aceeași situație (să obosești pe alții)?
Oare când te vei învăța să nu mai dai directive userilor?



Dacă ai impresia că înțelepciunea este dată vârstă, te înșeli, deși așa ar fi normal.
De unde știi ce vârstă am? La profil putem trece orice vârstă. E relevant?
Nu te confund, e imposibil să facă cineva o asemenea confuzie.
Într-un cadru virtual, din punctul meu de vedere, mi se pare normal să ne adresăm unul altuia la ”per tu”, indiferent de vârstă. Se poate să greșesc, fiecare cu ”bubele” lui.



Cine spune că trebuie să răspund tuturor întrebărilor de pe forum?



Faptul că ți-ai pierdut răbdarea nu ține loc de scuză.

ovidiu b, politetea nu prea e partea ta tare. De acum ma voi stradui sa nu raspund celor care sunt obraznici si fara retinere.
Dar nici de obiectivitate nu te pot acuza...
Ai inteles gresit: nu faptul ca imi vorbesti la per tu ma deranjeaza, ci faptul ca esti nepoliticos si lipsit de respect.

În prealabil postat de Miha-anca

ovidiu b, politetea nu prea e partea ta tare.

Dacă primează scopul, ce mai contează mijlocul?
Iată că mi-a venit rândul să mă scuz. Și ce ușor o poți face. Îți place? Nu prea.
Am forțat puțin lucrurile, într-un final poate vei înțelege.

În prealabil postat de Miha-anca

De acum ma voi stradui sa nu raspund celor care sunt obraznici si fara retinere.

Poate și-au ”pierdut răbdarea”.

Dacă am reuşit să te supăr prea tare, iartă-mă.

[Yasmina]

Eu am pretuit dintotdeauna doctorii,fiind un copil mai bolnavicios dar si pus pe nazbatii.Cand nu reuseam sa fac vreo bronsita jucandu-ma in zapada cate 6 ore/zi atunci poate cadeam din vreun pom,de pe gard sau casa,ma musca vreo vietate sau calcam in cuie ruginite...
Si uite asa m-am indragostit de doctori,imi placea cum gaseau ei modalitatea exacta de a ma simti din nou bine,de a fi din nou pe picioare. O data,cand am fost muscata de un paianjen veninos si sistemul meu imunitar o luase razna rau,o doctorita de la salvare m-a impresionat atat de mult incat chiar atunci mi-am propus sa devin...doctorita!
La urma,urmei nu vad o meserie mai onorabila decat desigur...preotimea :)

Lucrurile sunt clare pt mine,si unii si altii au scopuri si responsabilitati care vizeaza o anumita latura a noastra,nu putem nega faptul ca suntem trup si suflet,drept urmare cand vine vb despre vindecarea uneia dintre componente trebuie sa alergam la cei care administreaza si cunosc in desavarsire tainele acestor laturi omenesti.
Nu ma indoiesc ca rugaciunea poate face minuni intr-o boala insa sunt si cazuri cand prezenta si activitatea unui doctor sunt de necontestat ;in concluzie lucrurile nu sunt atat de transante in alb si negru,adica medicii NU pot substitui preotii iar preotii ,medicii...

[glykys]

Acum, vorba lui Fallen, există şi riscul de a-i considera şi pe medici şi pe preoţi nişte simpli prestatori de servicii, care trebuie să fie la dispoziţia noastră, că de aia îi plătim, da?! Ca să ne scape de păcate, de vrăji, de necazuri, de boale şi de toate cele.

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Acum, vorba lui Fallen, există şi riscul de a-i considera şi pe medici şi pe preoţi nişte simpli prestatori de servicii, care trebuie să fie la dispoziţia noastră, că de aia îi plătim, da?! Ca să ne scape de păcate, de vrăji, de necazuri, de boale şi de toate cele.

Nu reusesc sa inteleg ideea! Ce teama aveti voi?
Cu plata? Si la medic si la preot se platesc numai anumite servicii...
Si in rest mai depinde de preot si de medic.
Aici era insa vorba mai degraba despre incredere, despre puterea pe care o au in anumte situatii.

@Yasmina -multumesc pentru raspuns. Cam asta asteptam.

In copilarie am dorit si eu o vreme sa devin medic. Cred ca toti copiii vor asta si nu prea inteleg de ce, din moment ce totusi multi au frica de medici.
Ulterior mi-am schimbat opinia, pentru ca mi-am dat seama ca medicina presupune si durere (tratamentele sunt si dureroase) si anumite riscuri si limite. Pentru mine a fost clar - eu nu as avea puterea sa produc durere, sa tai, sa intep, sa chinui.
Mai tarziu, dupa ce am vazut in jurul meu anumite cazuri speciale am ajuns sa am si frica de medicina, de tratamente. Exista multe probleme la ora actuala cu medicamente, cu greseli medicale. Si astea produc su multa nesiguranta.

Pe de alta parte creste tot mai mult increderea in credinta. Ea poate multe si exista si atatea minuni. Credinta iti da si puterea sufleteasca sa rezisti la tratamente si sa gandesti pozitiv.

Si atunci balanta se inclina altfel, de multe ori.
Inca o data, nu este vorba de serviciul in sine, ci de posibilitati, de riscuri, de forta sufleteasca, de ceea ce se afla in spatele suferintei.

As putea sa spun in concluzie ca medicina este limitata, in timp ce credinta poate face multe ca forta si ca arie de cuprindere. Si as spune ca aici nu e vorba numai de preoti, ci si de credinta si rugaciunea personala a fiecaruia.

Nu prea este chiar alb si negru si alegerea nu este atat de simpla.
Depinde nu in ultimul rand si de persoana care practica medicina, respectiv preotia: har, pasiune, temperament, iubire de oameni.

Si nici tratamentele naturiste nu sunt totusi de neglijat...

[gabriela8]

În prealabil postat de glykys

Acum, vorba lui Fallen, există şi riscul de a-i considera şi pe medici şi pe preoţi nişte simpli prestatori de servicii, care trebuie să fie la dispoziţia noastră, că de aia îi plătim, da?! Ca să ne scape de păcate, de vrăji, de necazuri, de boale şi de toate cele.

Exista riscul, dar sa nu fie...! Cand ajungem sa transformam totul in servicii, pierdem esentialul.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Acum, vorba lui Fallen, există şi riscul de a-i considera şi pe medici şi pe preoţi nişte simpli prestatori de servicii, care trebuie să fie la dispoziţia noastră, că de aia îi plătim, da?! Ca să ne scape de păcate, de vrăji, de necazuri, de boale şi de toate cele.

Eu ii vad ca pe salvatori si pe unii si pe ceilalti,oameni trimisi de Dumnezeu,oameni prin care Dumnezeu lucreaza.
Dupa ce am iesit teafara si am scapat de o problema destul de urata printr-o interventie chirurgicala,i-am prins mainile doctorului si i le-am sarutat!
Si nu pt ca ar fi fost unul tanar si frumos,el era de varsta lui bunicu'iar eu aveam vreo 17 ani...dar asa am simtit.
Ce este lucru putin sa te salveze cineva ?
Asta nu inseamna ca nu m-am rugat inainte de operatie sau ca nu I-am spus despre asta preotului nostru,asa pt ca Domnul sa aranjeze toate lucrurile bine si sa fiu protejata de momente neprevazute.

De fapt,daca stau si ma gandesc nu cred ca m-am dus niciodata nicaieri,fara sa ma rog mai intai,fie ca era vb despre spital,interviuri,ambasade,examene sau altele.

În prealabil postat de ovidiu b.

Poate și-au ”pierdut răbdarea”.

Nu poti pierde ceva ce nu ai.