Mama si fratele nu se inteleg

[Carine]

In plus bunica cica ma asteapta ca pe paine calda (vin in Romania peste o saptamana) tot in ideea ca eu trebuie sa vorbesc cu fratele meu "ca sa-l schimbam". Eu nu vreau sa ma mai bag, dar toata sederea mea in tara o sa fie marcata de certurile astea...

În prealabil postat de Carine

In plus bunica cica ma asteapta ca pe paine calda (vin in Romania peste o saptamana) tot in ideea ca eu trebuie sa vorbesc cu fratele meu "ca sa-l schimbam". Eu nu vreau sa ma mai bag, dar toata sederea mea in tara o sa fie marcata de certurile astea...

Dumnezeu cu mila!

Te înţeleg şi că nu vrei să te bagi, şi că vei avea o şedere aici nu prea plăcută, din cauza discuţiilor din familie... Bine că e o şedere temporară, nu?

[Carine]

În prealabil postat de Annyta

Dumnezeu cu mila!

Te înţeleg şi că nu vrei să te bagi, şi că vei avea o şedere aici nu prea plăcută, din cauza discuţiilor din familie... Bine că e o şedere temporară, nu?

Da, e o sedere temporara, dar de fiecare data este exact aceeasi poveste. De cand avea fratele meu 20 de ani le e frica sa nu ramana neinsurat si se cearta. Eu ma gandesc ca e si asta ceva, ca bunicii ii era frica sa nu ramana mama nemaritata si a lasat-o cu omul acela in loc sa-i spuna si mamei ca tot satu' il stia cum este. Iar mamei ii era frica sa ne ramanem singuri eu si frate-miu...

[AlinB]

Orice parinte ar trebui sa stie ca educatia care o poate oferi unui copil se da pana la o anumita varsta.
Dupa care copilul actioneaza in baza ei si schimbarile sunt prea putin posibile.

Daca parintele nu reuseste sa inteleaga asta, povestea se termina prost.

Chiar daca l-ar determina pe fratele tau sa se insoare, chiar daca si-ar gasi o femeie buna, el avand o mentalitate de desfranat, casatoria ar avea prea putine sanse de reusita.

Nu poti schimba peste noapte mentalitatea unui om fara Dumnezeu, de fapt nu prea o poti schimba deloc, doar esecurile si suferinta care deriva din ele mai pot schimba ceva.

Sau poate prezenta unei persoane cu o viata duhovniceasca in sensul autentic al cuvantului ar putea produce in timp schimbari, poate chiar radicale.

Altfel, nu prea vad.
Mama si bunica asteapta practic imposibilul, nefiind cred din cale afara de credincioase si impartasind practic aceeasi mentalitate: sa se casatorasca, fie ce o fi, oricum o fi, ca daca se casatoreste treaba e ok, chiar daca mentalitatea asta a fost contrazisa de experienta de viata a mamei tale.

Oferindu-i si foarte mult dpdv material. foarte putin educational si ferindu-l de o interactiune directa cu viata, nu prea cred ca e foarte dispus sa ia viata in serios.
Apropo, el lucreaza?
Cat castga?

Un lucru care nu mi-l explic este cum de tu, desi ati avut aceeasi mama, se pare ca ai o cu totul alta mentalitate decat el..

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Oferindu-i si foarte mult dpdv material. foarte putin educational si ferindu-l de o interactiune directa cu viata, nu prea cred ca e foarte dispus sa ia viata in serios.
Apropo, el lucreaza?
Cat castga?

Un lucru care nu mi-l explic este cum de tu, desi ati avut aceeasi mama, se pare ca ai o cu totul alta mentalitate decat el..

Eu am avut sansa de a creste cu ambii parinti. Adica fratele meu a ramas la bunica, mama s-a recasatorit si m-a avut pe mine. Eu am avut parte de toata grija si educatia lor. Fratele meu a crescut fara tata, si fara nicio imagine paterna afara de nasul sau pe care il vedea din cand in cand. Cred ca si fata de femei a dezvoltat o imagine negativa, ca am impresia ca nu prea stie sa respecte o femeie.

El lucreaza ca agent de paza. Probabil ca are un salariu de 9 milioane. Mama alearga cu sacosele la gara sa-i duca mancare cand pleaca acasa la tara (ca el face naveta), deci asa e ca nu prea ia viata in serios. Mamaia ii face cald si il spala,mama alearga la el cu mancare.

Ce ziceti dvs i-am explicat si eu mamei, ca nu mai poate sa-l "educe" acum, ca e mare. I-am zis in gluma "pune-i lanturi, sa nu se mai duca la fetele alea". Dar ea sufera sa-l vada asa, adica eu o vad cum tipa cand imi povesteste, era terminata cand am vorbit cu ea.

Referitor la deosebirile dintre frati, pot spune ca eu si sora mea am crescut cat se poate de similar, ea e doar cu doi ani mai mare ca mine, si totusi suntem atat de diferite!!
Familia te creste la inceputul vietii, si te influenteaza in mod categoric, dar aluatul fiecaruia e specific.. Suntem totusi diferiti...si unici...

[Corinusha]

Din punct de vedere psihologic, nici nu e de mirare ca fratele tau e asa pentru ca:

1. A crescut fara parinti, doar cu bunica, deci practic mama voastra l-a parasit, si-a refacut viata, te-a facut pe tine si tu ai avut privilegiul sa cresti cu ambii parinti.
2. Din cauza ca practic a fost oarecum abandonat nu e de mirare ca e fustangiu si ca nu vrea nimic serios si ca, probabil, considera femeile bune numai ca obiecte sexuale; e posibil sa dispretuiasca femeile din cauza ca a fost abandonat.
3. Mama ta probabil face mai rau cu faprul ca vrea sa-l schimbe; n-o sa reuseasca; poate va deveni mai rea situatia daca nu inceteaza.

Imi pare rau ca am fost asa transanta, dar din datele pe care le am cam asta e situatia.
Dar cum e posibil sa imi l;ipseasca niste date ale "problemei", e posibil sa ma insel.

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

Eu am avut sansa de a creste cu ambii parinti. Adica fratele meu a ramas la bunica, mama s-a recasatorit si m-a avut pe mine. Eu am avut parte de toata grija si educatia lor. Fratele meu a crescut fara tata, si fara nicio imagine paterna afara de nasul sau pe care il vedea din cand in cand. Cred ca si fata de femei a dezvoltat o imagine negativa, ca am impresia ca nu prea stie sa respecte o femeie.

Mama ta dupa ce s-a recasatorit, nu l-a luat acasa, de la bunica?
Atunci e de inteles imaginea negativa despre femei.

El lucreaza ca agent de paza. Probabil ca are un salariu de 9 milioane. Mama alearga cu sacosele la gara sa-i duca mancare cand pleaca acasa la tara (ca el face naveta), deci asa e ca nu prea ia viata in serios. Mamaia ii face cald si il spala,mama alearga la el cu mancare.

Clar, nu o sa-i fie niciodata recunoscator pentru asta, cumva o considera datoare pentru ca l-a abandonat.
Iar cu sfaturile la fel, ce vinie de la ea, cred ca respinge instinctiv.

Poate ar trebui sa-l lase in pace, sa se descurce singur, poate asa ia viata mai in serios.

Ce ziceti dvs i-am explicat si eu mamei, ca nu mai poate sa-l "educe" acum, ca e mare. I-am zis in gluma "pune-i lanturi, sa nu se mai duca la fetele alea". Dar ea sufera sa-l vada asa, adica eu o vad cum tipa cand imi povesteste, era terminata cand am vorbit cu ea.

Lui n-are ce sa-i faca, dar s-ar putea schimba pe ea, daca s-ar cai de greselile din trecut, si-ar centra atentia pe relatia ei cu Dumnzeu, rugandu-se si pentru indreptarea fiului ei, ar fi mai linistita.

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Poate ar trebui sa-l lase in pace, sa se descurce singur, poate asa ia viata mai in serios.



Lui n-are ce sa-i faca, dar s-ar putea schimba pe ea, daca s-ar cai de greselile din trecut, si-ar centra atentia pe relatia ei cu Dumnzeu, rugandu-se si pentru indreptarea fiului ei, ar fi mai linistita.

Cam la concluziile astea am ajuns si eu. Dar mama se supara pe mine cand ii zic lucrurile astea. Si nu sunt sigura ca isi da seama ca a facut rau lasandu-l la tara. Cand am intrebat de ce nu l-au luat si pe el in Bucuresti (pe vremea cand traia si tata) mi-au spus ca ar fi fost prea grea pt ca lucrau amandoi. I-am spus bine, dar pe mine cum m-ati crescut? De fapt si eu am crescut la bunica pana la 7 ani si continuam sa ma duc si dupa aia in fiecare vara.

Si cica el nu a vrut (desigur un copil de 5 ani zice ca vrea sa ramana unde a stat si pana atunci). Deci, cred ca in opinia parintilor mei, faptul ca l-au lasat acolo a fost spre binele lui. Bunica nu a vrut sa-l dea ca ii era teama ca tatal meu (deci tatal lui vitreg) nu o sa se comporte bine cu el.

Si atunci pentru ce sa se caiasca daca nu considera ca au facut ceva rau? Mama din cate stiu eu se spovedeste, dar nu stiu daca in spovedanie a zis vreodata faptul ca l-a lasat pe fratele meu cu bunica (poate a zis, nu am eu de unde sa stiu, dar cum o cunosc eu, refuza sa vada unde este adevarata problema probabil pentru ca o doare prea tare).

Dar un lucru este cert, ca e mama si ca o doare sa auda lumea vorbind de rau pe fratele meu si sa vada ca nu e fericit. Eu nu am ce-i spune cand e suparata, pot sa-i spun ca e crucea ei dar nu cred ca o s-o aline, pentru ca nu intelege cum de fratele meu nu vrea sa se schimbe.