Mama si fratele nu se inteleg

[Parascheva16]

E de inteles de ce fratele tau este asa. Copiii sunt oglinda parintilor.

Problema a inceput de cand el a fost lasat la bunici, in loc sa creasca cu parintii lui. Chiar daca nu a spus niciodata, cu siguranta cand era mic, s-a simtit abandonat si probabil bunica a fost mama lui. E putin cam ciudat ptr. el acum sa primeasca morala de la mama lui. Chiar daca amandoi ati crescut cu bunica, desi din cate ai scris, se intelege ca tu ai stat mai mult cu ai tai, fiecare copil e diferit.

Sora mamei mele si-a lasat ambii copii la bunici. Amandoi au fost crescuti de ei de cand erau bebei, ptr. ca parintii "munceau". Baiatul mai mare este un tip minunat, harnic, de treaba. Nu are o relatie f.stransa cu ai lui, de vorbit si cerut sfat, tot la bunici merge. Fratele lui, care e mai mic, a facut numai boacane. Nu e baiat rau, dar e mai nazdravan. Nici el nu este atasat de parintii lui.

Are mult impact copilaria, mult mai mult decat ne imaginam. Si cand zic copilarie, ma refer de cand e omul mic, chiar in pantece.

Ai spus ca fratele tau nici nu se incurca cu fete singure sau fete bune. Poate nu se simte vrednic de ele? Adica, poate are o parere rea despre el si nu crede ca ar merita sa fie cu o fata buna?

Oricum, el nu poate fi ajutat cu morala si tipete. Iubiti-l asa cum este el, cu toate pacatele lui, caci nici voi si noi nu suntem fara de pacat. Rugaciunea, vorba buna si caldura sufleteasca poate sa il ajute acum. Are 35 de ani acum, doar Dumnezeu il mai poate ajuta. Rugaciunea mamei e f.puternica. Rugati-va ptr. el si iubiti-l.

[Carine]

În prealabil postat de Parascheva16

Ai spus ca fratele tau nici nu se incurca cu fete singure sau fete bune. Poate nu se simte vrednic de ele? Adica, poate are o parere rea despre el si nu crede ca ar merita sa fie cu o fata buna?

Exact asta mi-a zis si el, ca si-a pierdut curajul.

[AlinB]

Parascheva n-a zis de curaj, a zis de un complex de inferioritate.

Desi in cazuri de astea mai degraba de superioritate.

De vorbit oricum ar trebui sa vorbesti cu el, dar nu de pe pozitia bunicii/mamei, in nici un caz.

Intreaba-l de familie daca isi doreste, copii, ce vrea sa faca cu viata lui, etc.

Dar asa, ca o sora buna, nu ca mama, bunica sau reprezentatul lor.

[Carine]

Unde dai si unde crapa.

Cred ca iar am dat de bucluc. Imi zice mama ca bunica e foarte suparata pe mine si ca plangea la telefon zicand "asa trebuia ea sa vorbeasca? Deci tot vina mea este?".

Ce s-a intamplat de fapt? Fratele meu m-a intrebat daca am vorbit cu mama si daca ea mi-a povestit cum s-au certat. Eu i-am zis ca da, ca stiu, dar sa nu-si faca probleme ca eu stiu cum decurg certurile astea si ca nu il judec (nu am folosit exact cuvintele astea, dar asta era mesajul). Mi-a zis ca i-a vorbit urat mamei, si i-am spus ca tehnica lor este sa te preseze pana te scot din sarite, sa te toace, pana le zici ceva rau, si dupa aia sa poate sa se planga la unu si la altu "uite ce mi-a zis, si ce mi-a facut, si ce rau/ rea este" (poate asta a fost o greseala, dar scopu era sa inteleaga mecanismul ca sa nu mai raspunda provocarilor, si deci sa nici nu le mai vorbeasca urat).

De ce era bunica suparata? Fratele i-a zis dupa aia bunicii ca a vorbit cu mine si ca nici eu nu sunt de acord cu ce fac ele. O zi dupa aia, s-a retractat si a zis ca de fapt a mintit el, dar ca presupune ca nici eu nu sunt de acord... Asta cred ca a mai calmat-o pe bunica, dar uite ce usor intru eu in bucluc... va spun ca mi-e frica de ele, cand aud ca s-au suparat pe mine, mi-e teama de scandal, nu am chef de asa ceva.

[_ruxa_]

În prealabil postat de Carine

Unde dai si unde crapa.

Cred ca iar am dat de bucluc.
[....]
... Asta cred ca a mai calmat-o pe bunica, dar uite ce usor intru eu in bucluc... va spun ca mi-e frica de ele, cand aud ca s-au suparat pe mine, mi-e teama de scandal, nu am chef de asa ceva.

Ce bucluc? Ce frica? Ce scandal?
Ti-e teama sa parasesti pur si simplu discutia? Te sperie ideea ca se supara familia pe tine?!
Esti copil cumva?

[Carine]

În prealabil postat de _ruxa_

Ce bucluc? Ce frica? Ce scandal?
Ti-e teama sa parasesti pur si simplu discutia? Te sperie ideea ca se supara familia pe tine?!
Esti copil cumva?

Sincer, da, cred ca in privinta asta am ramas copil, ma sperie ideea ca s-ar supara familia pe mine... Pare absurd, dar eu traiesc lucrurile astea cu intensitate. Dar o sa fac eforturi sa parasesc discutia. Mi se pare ca multe rele mi-a adus sensibilitatea asta a mea.

[AlinB]

E ok sa fii sensibila(a) cand ai de a face cu oameni cu bun simt, daca vorbim de manipulatori, barfitori, etc. atunci lasa sensibilitatile deoparte si fa ce trebuie sa faci ca sa razbesti.
Cu eleganta, tact, dar fara sa te lasi calcat(a) in picioare.

În prealabil postat de Carine

Sincer, da, cred ca in privinta asta am ramas copil, ma sperie ideea ca s-ar supara familia pe mine... Pare absurd, dar eu traiesc lucrurile astea cu intensitate. Dar o sa fac eforturi sa parasesc discutia. Mi se pare ca multe rele mi-a adus sensibilitatea asta a mea.

Stimata sora, esti in alta tara, nu? Casatorita, da? Aveti un nivel de trai satisfacator, presupun. Deci, practic, ca si fiinta umana si femeie, esti deja implinita. Pai atunci ce iti mai pasa ce zic niste femei bolnave de a culpabiliza, fie ele si mama si bunica ta, ramase la mii de km distanta? Pastreaza legatura cu fratele tau, dar ca tine insati, nu ca ambasador al celor doua, ajuta-l cu sfaturi si atitudini, roaga-te pentru el. Iar de cele doua uita progresiv: un telefon dat doar odata la citeva luni e ok. Iar daca incep cu isterii, inchide-le tel in nas.