Nunta Curata

[leonte]

Am observat in mesajele voastre o inclinatie spre a exagera lucrurile intr-o directie sau alta. Probabil este din cauza mediului in care traiti si care va rupe de realitatea generala, a majoritatii oamenilor. Cei mai multi oameni nu se casatoresc pentru avere, desi oricine o cauta. La 21 de ani am cunoscut o fata de 17 ani, frumoasa foc. Intrand in vorba cu ea, am incercat sa o descos, sa vad ce-i poate mintea. Am aflat imediat ca scopul ei in viata era sa se marite. Nu avea nici o relatie, dar abia astepta sa implineasca 18 ani si sa fie ceruta. Era credincioasa, dintr-o familie credincioasa, destul de instarita. Nu era cazul unei familii cu 12 copii, tata betiv si mama bolnava.

Motivul pentru care isi dorea cu atat de mult patos sa ajunga nevasta, era noaptea nuntii. Asta nu a marturisit ea ci am dedus eu, mult mai tarziu, cand am inceput sa studiez comportamentele si neurologia. Biata fata era virgina la 17 ani, intr-o lume in care la 16 ani fetele au deja experienta bogata. In plus, obsesia bisericeasca pentru virginitate transforma aceasta opreliste intr-o pricina de maladie psihica.
Problama castitatii in lumea straveche trebuie privita din toate aspectele. Feciara Maria, la 15 ani a fost data spre insotire unui barbat, iar pana la 15 ani a trait in Templu. In lumea veche fetele se casatoreau in adolescenta, iar baietii pe la 19 ani. Din acest motiv castitatea era posibila. Cei care isi pastrau castiatea pe viata, se duceau de foarte tineri la manastire. Cand cititi in vietile sfintelor fecioare despre varsta casatoriei nu va ganditi ca aveau 23-25 ani, ci 14-16 ani.

A doua chestiune majora este lumea si mediul in care te formezi ca om. Intre metropola si catun este o uriasa deosebire care incepe de la felul de a da "buna-dimineata". Apoi se iau in discutie calitatea comunitatii crestine, si devotamentul fata de vietuirea crestina a tuturor fratilor din comunitatea noastra. In felul acesta, pornirile/preocuparile dominante din subconstient devin deprinderi care iti vor dicta in viata: unde sa tragi cu urechea, dupa ce sa intorci capul/privirea...

In idealul vietii crestine, impreunarea sexuala este doar pentru a face copii, ceea ce ar insemna cam de 3 ori in viata. Acest ideal este posibil din punct de vedere biologic, dar numai in contextul in care traiesti intr-o comunitate cu preocupari smilare. Altfel devii un alienat, un bolnav psihic, frustrat sexual si maniaco-depresiv. Atentie, tulburarile neutro-psihice anunta boala de mai tarziu si nu sunt motiv de bancuri sau insulte.

[Teodosie]

Idealul aratat de Bisercia e o cale de mijloc fara extreme,in care te bucuri de toate cu cumpatare , te poti impreuna (nu numai de 3 x ) cu sotia, nu e neaparat sa iti arunci samanta ca Onan, sa faci malachie in perioada de sarcina , sau preacurvie , si bineinteles atunci cand sunt conditii adecvate sa procreezi. Numai ca la acest nivel de maturitate duhovniceasca se ajunge cu asceza, lupte, pe calea filocalica in nici un caz cu desfranarile recomandate de lume.Relatia fizica intima cu femeia nu se reduce doar la actul sexual is multe lucruri frumoase daca simturile sunt curate.


Cred ca desfranarile duc la boli nu infranarea .Sunt care traiesc curat si sanatosi , in lume . Sigur ca infranarea trebuie facuta dupa putere treptat cu pasi marunti .De aceea si Sf Apostol pavel in Cor. 7 mai intaia arata varful muntelui pe care sta el si apoi ii cheama treptat pe ceilalti sa vina acolo .
Chiar si la cei casatoriti le spune ca desfranarea in casatorie atrage suferinte trupesti.
Idealul crestin e spiritualizarea relatiilor fizice nu excluderea lor ci sa fie de calitate , "patul sa fie nespurcat" ," cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii".

[leonte]

În prealabil postat de Teodosie

Idealul aratat de Bisercia e o cale de mijloc fara extreme,in care te bucuri de toate cu cumpatare , te poti impreuna (nu numai de 3 x ) cu sotia, nu e neaparat sa iti arunci samanta ca Onan, sa faci malachie in perioada de sarcina , sau preacurvie , si bineinteles atunci cand sunt conditii adecvate sa procreezi. Numai ca la acest nivel de maturitate duhovniceasca se ajunge cu asceza, lupte, pe calea filocalica in nici un caz cu desfranarile recomandate de lume.Relatia fizica intima cu femeia nu se reduce doar la actul sexual is multe lucruri frumoase daca simturile sunt curate.


Cred ca desfranarile duc la boli nu infranarea.

Sunt care traiesc curat si sanatosi , in lume . Sigur ca infranarea trebuie facuta dupa putere treptat cu pasi marunti .De aceea si Sf Apostol pavel in Cor. 7 mai intaia arata varful muntelui pe care sta el si apoi ii cheama treptat pe ceilalti sa vina acolo .
Chiar si la cei casatoriti le spune ca desfranarea in casatorie atrage suferinte trupesti.
Idealul crestin e spiritualizarea relatiilor fizice nu excluderea lor ci sa fie de calitate , "patul sa fie nespurcat" ," cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii".

"Cel ce vede femeie si o pofteste in Inima sa a savarsit adulter"
Se pare ca idealul acestui OM este cu totul altul decat idealul bisericii tale. Sau, cumva, in biserica din care faci parte, preotul este oprit de la liturghisire daca a pacatuit cu privirea? Cumva mireanul este oprit de la impartasanie pentru acelasi pacat?
Daca nu se intampla asa, atunci biserica ta, dragul meu, nu are prea multe in comun cu OMUL care spus aceste cuvinte:
"Cel ce vade femeie si o pofteste in Inima sa, a savarsit adulter"

Impreunarea sexuala este pentru procreatie. Bucuriile vietii crestine sunt cu totul altele si nu sunt predicate la amvon, din pacate. In lipsa acestui ideal, doar lacrima pocaintei e singura sfintenie ingaduita noua, pacatosilor. Restul sunt basme si amagiri dracesti.

[Teodosie]

Imi cer iertare trebuia sa pun ghilimele la "ideal" , multumesc pentru observatie , sigur nu de idealul Bisericii aratat de Domnul sfintilor Sai apostoli si in vietile sfintilor scriam , (de fapt eram cu gandul la mine si cei asmenea ) , ci de un asa zis ideal al meu de a nu face pacate grosolane ( acelea de care am scris ), fapte de rusine, penibile, de a avea pacate mai subtiri , cum ar fi cele cu privirea cu care clar trebuie luptat si sa se faca pocainta , asta nu se discuta ca altfel se ajunge din ce in ce mai rau .Fiecare cu masura lui.Cum zicea parintele Arsenie:Nimeni sa nu indrazneasca la mai mult si nimeni sa nu se leneveasca la mai putin.