Ora la care a murit Hristos este ora la care Adam a cazut in pacat

[zaharia_2009]

În prealabil postat de leonte

De dimineata am cugetat la o explicatie pentru fenomenul de intoxicare a ortodoxiei cu supersitii si basme din lumea antica si am gasit urmatorul exemplu.

Pornind de la faptul ca pana cum 40 de ani, majoritatea populatiei din tara noastra (si din toate lumea) era analfabeta, mi-am adus minte de jocul acela copilaresc pe care il jucam cu totii inainte de generatia pentium II. Este vorba despre telefonul fara fir. Pentru cei care nu cunosc jocul, acesta se desfasoara intr-un grup de mai multe persoane (min 5) tocmai pentru a-si atinge scopul. Fiecare persoana sopteste la urechea celui de langa el un mesaj secret, pe care l-a auzit de la cel dinaintea sa. Dupa ce secretul este soptit si ultimului jucator, acesta rosteste cu voce tare ceea ce a auzi, iar primul jucator de la care a pornit secretul spune ceea ce a rostit el prima data.

Iata un exemplu.

1. Merg acasa cu bicicleta.
2. ......
3. Merg acasa cu bricheta.
4.......
5. Merg ca sa iau bricheta.

In felul acesta, din generatie in generatie, ortodoxia sf. Ioan Damaschin si a sf. Nichita Sinaitul (ambii autori de texte filocalice) s-a mutilat pana la a predica mesaje contrare predaniei sf. parinti.
Ex:
de la "Cauta-L pretutindeni pe Cela ce este pretutindeni." (sf. Ioan Damaschin) la "Dumnezeu locuieste in ceruri" / "Pe Dumnezeu il gasim numai la biserica parohiala de care apartinem, cu exceptia hramurilor altor biserici ortodoxe (iar stilistii ar adauga pe stil vechi)."
sau
de la "Sa nu spuna cineva, nici macar din nestiinta, despre chipul lui Dumnezeu in om ca ar fi vorba despre o asemanare trupeasca, pentru ca Dumnezeu este mai presus de materie, iar chipul lui Dumnezeu in om nu paote fi material." (s. Nichita Sinaitul fil. VI)
Probabil ca multi dintre noi am auzit despre chipul si asemnarea omului cu Dumnezeu ca barbatul sa poarte barba si plete ca Iisus iar femeile sa umble imbrobodite ca in icoanele cu Feciara Maria.

Exista foarte multe alte exemple pe care n-o sa le insir aici. Din experienta va destainui un alt fapt teribil pe care l-am trait pe pielea mea. Adevarul exista si este scris prin carti prafuite, mai putin emotionale si pline de patos, dar ignorantii nu vor ajunge niciodata sa-L descopere pentru ca nu le pasa decat de cele ce sunt mai la indemana: gustul, mirosul, pipaitul, stralucirea luxului,... Cat despre cei insetati de adevar, acestia nu vor avea odihna sufleteasca pana ce nu-L vor afla, iar daca sunt analfabeti, sau daca lumea le pune piedici, cat timp vor cauta adevarul de dincolo de aparentele unei societati fatarnice (de la vladica pana la opinca) Cel care este -si pe care grecii L-au poreclit "Kiryos oTheos" = Domnul Zeu, conform cu titulatura lui Zeus din idolatria Olimpului- (si care nici nu pluteste invizibil printre nori) ii va calauzi catre Adevar si catre viata cea vesnica.

"Si aceasta este viata cea vesnica, ca [lumea] sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu..." (ev. Ioan cap.17)

Initial am dorit sa raspund acestei postari cu o formulare simpla, chiar cu un indemn:
da, dar sa nu ne pierdem in cuvinte... sa nu teologhisim !

Insa, citind tot postul trebuie sa te felicit frate pt problema pe care o ridici, pt. preocuparea pe care o ai si pt. invitatia la reflectie, la cautare, la dezvoltarea sau accentuarea unei laturi a vietii individuale duhovnicesti, si-anume, cercetarea oricaror carti vechi (de slujba sau nu) si observarea mesajelor din ele, fata de cele actuale.
In cartile din ce in ce mai actuale de teologie(dau acest nume absolut generic), fie de slujba, fie de uz individual, multe sensuri sunt schimbate fata de cartile mult mai vechi sau originale.
De ce ? Cine are acest interes ? Este un alt subiect destul de vast.
Dar rau este ca omul contemporan, crestinul zilelor noastre, nu are nici pe departe dorinta de a fi absolut atent la slujire, dorinta de a trai evident in duh slujbele, de a retine pasaje din slujbe (pina la invatarea pe de rost , aproape completa, dupa modelul multor "babe" romance)de a citi sfintii si sfintii parinti din dorinta de a afla explicatia a ceea ce aud la slujbe si chiar in ultimul rind de a putea sa sesizeze sau sa deosebeasca greselile de "libret" din timpul slujirii a mult prea multor preoti contemporani .
Aproape nimeni nu da nici o importanta, ca dealtfel si altor multe lucruri, cuvintelor apostolului Pavel, ca si Sf. Serafim Rose, ca pt. fiecare cuvint rostit vom da socoteala si ca schimbarea chiar si numai a unei singure litere intr-o carte de cult te poate arunca in erezie fara a prinde chiar de veste !
Nu !
Valahul are cu totul si cu totul alte ocupatii si interese cind merge la biserica .
Eu insumi am luat in discutie citeva transcrieri gresite ale cartilor de slujba actuale, fata de cele cu 100 de ani mai vechi, dar care schimba cu totul, dar cu totul, senslul slujirii. Si prea putini ortodocsi s-au aratat macar curiosi de un asemenea subiect .
Aceasta insemneaza ca, pe linga faptul de a nu fi atenti la slujbe, la ce se slujeste, nu cunosc bine nici limba romana, limba materna. Desi daca le zici ceva... aoleu, praf te fac !
Chiar mi-aduc aminte ca pt. multi debutul liturghiei cu " Cu pace Domnului sa ne rugam..." nu este cu nimic deosebit de "In pace Domnului sa ne rugam"
Am dat un exemplu extrem de simplu si la repezeala. Dar sunt nenumarate in Liturghier, in Molitfelnic, in Psaltire, in Acatistier, etc.

In afirsit, nu o mai lungesc, ma repet, ridici un punct de vedere inedit .
Sa urmarim amindoi, in continuare, cit interes se va manifesta pt. asa ceva ?!